CARNETUL DE NOTE - Profesorii adevarati ar trebui protejati ca monumente ale naturii

N-am crezut ca voi ajunge vreodata sa scriu un comentariu ca acesta pe care il scriu acum. Aceasta, in primul rand, fiindca a vorbi, in Romania mileniului III, despre xenofobie in scoala romaneasca nu

N-am crezut ca voi ajunge vreodata sa scriu un comentariu ca acesta pe care il scriu acum. Aceasta, in primul rand, fiindca a vorbi, in Romania mileniului III, despre xenofobie in scoala romaneasca nu mi-a trecut prin minte ca ar fi posibil, nici ca o gluma de prost gust. Iata, totusi, ca in aceasta scoala a Romaniei, care se afla totusi in mileniului III, este posibil sa vorbim despre manifestarea xenofobiei, ba mai mult, chiar despre razbunare din ura rasiala. Nu-i asa ca va vine sa zambiti! N-as vrea sa dau numele nici al profesorului acuzat de o asemenea bazaconie, nici al elevei, de fapt al mamei, care tuna si fulgera pe la toate usile, doar-doar o auzi-o cineva. Scriu doar ca intamplarea revoltatoare si ingrozitor de trista - in fond - se petrece la Scoala Centrala din Bucuresti. O profesoara de exceptie, autoare de manuale scolare, membra a Consiliului National al Programelor Scolare, iubita de elevi si de parintii acestora, dar intransigenta pana la exasperare, este acuzata de o eleva si de mama acesteia ca da dovada de ura rasiala, intrucat nu i-a dat nota de trecere. Eleva este nemtoaica, profesoara are nume polonez, iar mama fetei sustine, prin toate reclamatiile posibile, ca stie sigur ca e evreica. Fiindca ar fi evreica, pe doamna profesoara au apucat-o brusc pandaliile si doreste sa razbune umilintele neamului ei din timpul Holocaustului tocmai fata de nevinovata reprezentanta a arienilor germani. Sigur, se vede cu ochiul liber ca este ceva rost de scranteala aicea si, daca MEC, dar si Comisia pentru minoritati de la Guvern nu s-ar fi deplasat la fata locului sa "ancheteze" plangerea, probabil n-as fi scris niciodata despre o asemenea idiotenie. Nu-ti vine a crede ca ditamai inspectorii din ministere si din comisii guvernamentale dau curs unor asemenea nazbatii. Stiu, vor spune ca, daca nu s-ar fi deranjat, tot noi, presa, i-am fi acuzat ca nu-si fac meseria. Dar la fel de bine stiu ca prima lor responsabilitate si indatorire este aceea de a analiza lucid, rational, orice sesizare pe care o primesc. Nu-mi vine a crede ca scrie in fisa postului lor sa nu discearna, sa nu rationeze, sa nu aiba dubii... La prima vedere, acuza este foarte grava, atinge chiar penalul, nu doar educationalul. Dar exista telefon, exista director, exista inspectorat scolar. Si mai exista luciditate. Ea ar fi trebuit sa semnaleze onorabililor ministeriabili ca o asemenea acuzatie trebuie privita cu multa circumspectie. Daca ar fi sunat la scoala, poate ar fi aflat detalii semnificative. Eleva, aflata acum in clasa a X-a, s-a transferat, dupa clasa a IX-a, de la un liceu mai putin cotat pe piata educationala. Anul trecut, copila a ramas repetenta din cauza mediilor de la romana, engleza si chimie. De, exigentele Scolii Centrale sunt altele decat ale liceului unde intrase pentru ca a dispus de locuri rezervate pentru minoritari. Dupa primul semestru al clasei a X-a (repetata), fata ramane corigenta la Lb. Romana, cu 4, si ia tras de par rau de tot un amarat de 5 la germana. Mama fetei incearca sa o corupa pe profesoara: vine cu cadouri la scoala, cadouri pe care profesoara nu numai ca le refuza in fata elevilor, dar anunta si conducerea scolii. Dupa toate acestea, in penultima saptamana a semestrului, profesoara si directiunea se trezesc cu comisii si paracomisii pentru ca fata este "discriminata etnic". Comentariile sunt absolut inutile. Raman doar intrebarile: ce a facut sistemul de invatamant in ultimii 15 ani daca nu a reusit inca sa imprime in constiinta parintilor si a elevilor ca la scoala se vine pentru a invata carte si nu pentru a impusca ori cumpara note? Ne plangem toti, parinti si bunici, ca profesorii sunt corupti, sunt rai si nedrepti, razbunatori. Sunt, din nefericire, si astfel de profesori. Ei n-ar trebui sa se afle in fata unei clase de elevi, ci in alte parti. Dar mai sunt si profesori - profesori. Cat de putini or mai fi fiind ei nu stiu. Cred doar ca ar trebui protejati ca monumente, ar trebui nominalizati, ar trebui premiati si iubiti, mai ales. Doar cu ei mai avem sansa sa intoarcem adevarul, moralitatea, educatia in scoala. Fiindca profesorul adevarat este - si noi toti trebuie sa invatam si sa acceptam asta - ca un Dumnezeu pentru copiii nostri: si-i apropie, ii educa cu dragoste, dar si cu dreptate.