CARNETUL DE NOTE - Legea tineretului - pe cale de a imbatrani

Tinerii, numiti de stiintele sociale ca fiind categoria sociala a indivizilor intre 18 si 25 de ani, aflati in procesul de formare profesionala, de structurare si definitivare a personalitatii si la

Tinerii, numiti de stiintele sociale ca fiind categoria sociala a indivizilor intre 18 si 25 de ani, aflati in procesul de formare profesionala, de structurare si definitivare a personalitatii si la debutul integrarii in viata sociala, economica, politica a unei natiuni, pozitionati din aceste motive intr-o postura dezavantajata, care necesita o anumita protectie, reprezinta pentru puterea politica din Romania una dintre cele mai grele incercari, o problema aflata vesnic in curs de rezolvare, pentru care, in general, solutiile decizionale la nivel de politica statala s-au dovedit a fi, de 15 ani incoace, simple carpeli. Ca lucrurile stau astfel si nu altfel o dovedeste situatia actelor legislative al caror subiect este tineretul pe care guvernarile postdecembriste nu sunt capabile sa le articuleze intr-un tot coerent si unitar. Din 2001 incoace se tot vantura prin cancelariile ministerelor, pe la Parlament, numita "Lege a tineretului", ca sa luam doar unul dintre actele decizionale. De 15 ani, nu se reuseste stabilirea unui cadru principial legislativ, dar nici finalizarea unui proiect de lege destinat tinerilor, tineretului fie pentru ca s-a dorit initial o lege-cadru, fie pentru ca legea a fost gandita doar ca posibilitate de reglementare a vietii asociative, organizationale a tinerilor. Oricum, in nici una din directii nu s-a reusit performanta obtinerii unei legi. In tarile U.E., protectia tineretului reprezinta o prioritate, desi la nivel national nu exista propriu-zis legi, ci carte ale tinererului sau "Reglementari privind tineretul", acte prin care sunt consfintite principiile si prioritatile politicilor de tineret. Problema Romaniei nu este insa de a delibera daca emite o lege ori o carta a tineretului, ci tocmai aceea a neputintei elaborarii unei politici nationale pentru tineret. Structurile guvernamentale romanesti dedicate tineretului se dovedesc de atata amar de vreme incapabile. Din 1990, Romania a avut un departament, un secretariat de stat pentru tineret, incorporat in Ministerul Tineretului si Sportului si, cu exceptia perioadei in care ministru al Tineretului a fost Alexandru Mironov, parintele celor 12 programe nationale pentru tineret, niciodata fondurile alocate activitatilor de tineret n-au fost judicios si cu folos cheltuite, chiar fiind ele perpetuu insuficiente. Nici atunci insa, intentia legislativa numita "Legea tineretului" nu s-a putut transforma in act juridic. In intervalul 1996-2000, situatia a fost de-a dreptul dramatica, dar nici dupa, lucrurile nu au capatat cat de cat coerenta. Cu un an inaintea alegerilor, guvernul Nastase a vrut sa dea un semn si a mutat Directia de Tineret chiar in subordinea sa, infiintand Autoritatea Nationala pentru Tineret. Tot ceea ce a reusit insa sa pastreze si sa finanteze Autoritatea in aceasta perioada a reprezentat aceeasi chermeza din anii anteriori, de data aceasta cu scop electoral. Daciana Sarbu, blonda cu picioare lungi care a gestionat problemele tineretului, a reactualizat mumia ideii de "Lege a tineretului", a depus un proiect la Parlament si s-a certat la cutite cu ministrul Athanasiu, care, la randul sau, avea si el proiectul lui de "Lege a tineretului". Actuala conducere a Autoritatii pentru Tineret, proaspatul Borbely, nu pare a fi mai breaz decat predecesoarea. In afara faptului ca de la instalare incoace se tot "documenteaza", fiindca, de, a fost numit in functie tocmai pentru ca este specialist, dl. Borbely da si vadite semne de neputinta. Recent, s-a adresat ministrului Educatiei pentru a-i cere sprijinul in realizarea aceleiasi buclucase "Legi a tineretului". Asa se face ca vom avea probabil in curand al treilea proiect, daca nu mai punem la socoteala proiectele uitate prin sertarele Parlamentului, initiate de diversi deputati ai legislaturilor trecute. Nu vrea nimeni printre politicieni sa trateze problema frontal. Se pare ca nici unuia dintre deputatii si senatorii tineri, alesi in noiembrie, nu-i sta mintea la problemele generatiei careia ii apartin. Mai mult chiar, nici un demnitar nu pare a intentiona sa transeze direct problema: e sau nu e nevoie de o Lege a tineretului? Daca e nevoie de o lege, cum trebuie ea gandita, in conditiile in care nu exista o politica nationala pentru tineret? Nu reprezinta oare "Legea tineretului" o mascota buna doar sa acopere dezinteresul profund pe care toate guvernarile l-au manifestat fata de tineri? Orice traitor in Romania, aflat intre 18 si 25 de ani, cunoaste raspunsul. Este sigur ca Legea tineretului nu reprezinta pentru politicienii romani altceva decat aflarea in treaba, invartitul in jurul cozii. Cauza reala o constituie absenta strategiei politice in abordarea problemelor tinerilor. De 15 ani, de cand o tot pritocesc politicienii, legea tinerilor a devenit batrana de-a dreptul si hada prin consecintele si efectele ei colaterale.