CARNETUL DE NOTE - Hipnotizatorul Miclea - vindecatorul invatamantului romanesc?

Cand numele lui Mircea Miclea a fost pomenit la Bucuresti, ca fiind al viitorului ministru al Educatiei, toata lumea a amutit. Dupa nauceala produsa de surpriza ca portofoliul nu-i revine prof. univ.

Cand numele lui Mircea Miclea a fost pomenit la Bucuresti, ca fiind al viitorului ministru al Educatiei, toata lumea a amutit. Dupa nauceala produsa de surpriza ca portofoliul nu-i revine prof. univ. Andrei Marga, asa cum lasa mediul politic sa se inteleaga, urmatoarea miscare a fost de a ne intreba cine-i acest nevazut-necunoscut care presedintelui Basescu i-a placut. Uimirea n-a tinut mult insa. Inainte de a fi ajuns prof. univ. Mircea Miclea - condus protector de insusi presedintele executiv al PD, Emil Boc - la Comisiile parlamentare, adica in mai putin de 24 de ore de cand se pronuntase pentru prima data numele sau, se stiau la Bucuresti o multime de lucruri despre dansul. Ca a fost coleg si prieten de scoala cu Emil Boc, ca a ajuns in carti pentru ca vicepremierul Marko Bela nu l-a vrut cu nici un chip pe Andrei Marga, cunoscut ca fiind adeptul multiculturalitatii in educatie, si nu al separationismului etnic, ba chiar se stia si ca ar avea ceva simpatii PUNR-iste. Indiferent de provenienta informatiilor insa, toate sursele afirmasera ca are un C.V. impunator. Cu alte cuvinte, prieteni sau mai putin prieteni, cei care vorbeau de posibilul ministru ii recunosteau o calitate incontestabila: stiinta de carte. Ministri cu stiinta de carte, si chiar cu carti scrise, a mai avut insa Romania. Nici faptul ca este psiholog nu reprezenta chiar o premiera, intrucat unul din cei 8 ministri din acesti ultimi 15 ani venea tot din zona stiintelor psihopedagogice si nu se poate spune ca ar fi miscat ceva in viata scolii. Asa ca... pentru multi nu competenta era cauza pentru care a iesit din palaria presedintelui. Mircea Miclea o fi tanar el, o fi el destept, dar de ce tocmai el sa ajunga la asemenea functie? Ei bine, Miclea a reusit sa dezlege sarada, si chiar i-a izbutit o performanta pe care nici un alt predecesor n-a reusit-o: a convins din prima ca este omul potrivit la locul potrivit. Cei 40 de senatori si deputati, cu totii oameni ai scolii, din comisiile de specialitate ale Parlamentului l-au hacuit, timp de 3 ore, cu intrebari, care mai de care mai chitibusare, una mai capcana decat alta. Ardeleanul de la "Babes-Bolyai", de 41 de ani, a aratat nu numai ca este specialist in stiintele cognitive si in psihoterapia stresului - pe care l-a gestionat bine - altfel spus, ca este un bun practician al propriilor teorii - dar, surpriza, a demonstrat ca stie bine care sunt problemele invatamantului romanesc. De la piata manualelor alternative, pe care trebuie s-o stimulam in competitivitate, la necesarul financiar pentru comasarea scolilor rurale. De la evaluarea continua a elevilor la elaborarea ordinelor ministeriale privind specializarile universitare ce trebuie sa intre in vigoare din toamna 2005, pentru realizarea structurii invatamantului superior pe verticala europeana. Ministrul Miclea stie ca avem profesori care lasa elevii corigenti pentru a-i determina sa vina la meditatii si ca sunt universitati care nu gestioneaza legal nici fondurile publice, nici banii stransi din taxele de la studenti. Stie ca orice sistem de invatamant are nevoie de repere, de standarde si de institutii care sa asigure calitatea actului educational, ca vremea invatamantului axat pe profesor a murit de mult, iar formarea abilitatilor, competentelor elevilor nu se face exclusiv pe baza acumularii de cunostinte. Din punct de vedere al orientarii psihopedagogice, Miclea pare adeptul invatamantului de tip american, mai pragmatic si mai bine orientat spre piata muncii decat cel european, inca puternic ancorat intr-un ideal educational de tip inchis, neparticipativ. Nu numai ca le stie - desi s-au vazut si cazuri cand toate aceste probleme altii le-au tratat ca fiind halucinatii ale presei -, dar are chiar si solutii pentru rezolvarea lor. Pentru invatamantul de calitate - evaluarea continua a elevilor, sporuri salariale pentru profesori, burse substantiale pentru studenti acordate insa pe baza meritelor reale. Descentralizarea deciziei la nivelul conducerii scolilor - inclusiv angajarea profesorilor - corelata cu sanctionarea severa a directorilor de scoli corupti si pilarosi. Posibila prelungire a invatamantului general obligatoriu la 12 ani, cu orientare scolara si profesionala competenta sustinuta si cu posibilitatea trecerii de la un tip la altul. Stabilirea competentelor academice si corelarea lor cu competentele impuse de piata muncii pentru cele trei tipuri de diploma pe care le vor avea absolventii invatamantului superior. Responsabilizarea conducerii si a managementului unitatilor de invatamant, dar si a autonomiei universitare. Sigur, ministrul Miclea a fost cu sapte clase mai bun decat programul de guvernare pe care Alianta l-a incropit, lucru evidentiat de catre toti parlamentarii care l-au chestionat. Cu franchete, Miclea a spus ca nu-i "ideologizat" asa de tare si ca "a intrat in PD de duminica seara", iar "programul de guvernare l-a facut o comisie". Omul are de gand sa duca mai departe programele bune incepute pentru scoala - bursele pentru liceeni, cornul si laptele, informatizarea, bursele pentru studentii din mediul rural - si nici nu pare a fi preocupat de vendete politice. L-or lasa oare? Daca acest ministru care acum pare "suspect de bun" nu se va bucura de independenta promisa, de libertatea de decizie, dar si de sustinerea politica ce trebuie acordata si materializata mai cu seama prin fondurile alocate scolii, Alianta isi va rata propriul noroc. Sau vom constata ca lui Miclea i-a izbutit cea mai tare hipnoza pe care a facut-o pana acum.