CARNET DE NOTE!

Profesorilor li se maresc salariile daca gasesc ei de unde De la bunici la nepoti, trecand prin tot neamul mamicilor, matusilor, verisoarelor si fratilor mai mari, toata lumea e suparata pe scoala

Profesorilor li se maresc salariile daca gasesc ei de unde
De la bunici la nepoti, trecand prin tot neamul mamicilor, matusilor, verisoarelor si fratilor mai mari, toata lumea e suparata pe scoala romaneasca. Supararea e justificata. Inainte insa de a ne otari pe dascali - care au si ei partea lor de vina - ar fi corect sa ne otaram spre cei care le conduc destinele. Spre sfarsitul anului trecut, ministrul Educatiei a anuntat majorarea salariilor profesorilor universitari, promitand nici mai mult, nici mai putin, decat dublarea lor. In fapt, legea, fiindca aceasta reparatie morala e consfintita printr-o lege, a devenit operationala... in teorie, fiindca bugetul de stat nu are banii necesari. Acum cateva saptamani, acelasi ministru se lauda cu initierea unei hotarari de guvern prin care si unitatilor scolare din preuniversitar li se ingaduia sa-si foloseasca resursele financiare extrabugetare "pentru imbunatatirea unor conditii de munca, ridicarea nivelului de pregatire si acordarea unor drepturi suplimentare materiale". Ambele masuri par a fi gandite tocmai pentru a spori, prin efectele directe si indirecte, calitatea actului educational. La mintea cocosului e ca, daca profesorii vor avea bani, cat sa traiasca precum niste intelectuali intorsi cu fata spre cunoastere, si nu robiti grijii zilei de maine, la locul lor de munca vor fi capabili, dispusi, ajutati sa dea ce-i mai bun din ei. Din pacate, acestea-s texte, vorbe si prosteli. Nu sunt bani, in bugetul Educatiei nici pentru acoperirea maririlor de salarii pentru cei aproximativ 4.000 de profesori universitari si nu sunt bani - nici din buget, nici din extrabugetar - nici pentru acordarea unor drepturi salariale care sa-i stimuleze pe dascalii din preuniversitar. Scurt, aceste doua masuri guvernamentale nu reprezinta cu adevarat parghii ale ridicarii calitatii in invatamant. Au trecut doua luni si universitatile, care au vrut si au avut si de unde, au aplicat legea, luand insa banii din veniturile proprii. Grosul veniturilor proprii din universitati vine din taxele studentilor. In preuniversitar, ca sa obtii venituri proprii din care sa stimulezi, nu sa scoti ochii profesorilor, nu ai nici o taxa. Pentru banii de tichete ori pentru sporurile care pana acum erau prevazute a se plati din bugetul de stat, scolile ar trebui sa recurga la inchirieri de spatii, sa presteze activitati de productie sau servicii, sa stea cu mana intinsa la donatii, sponsorizari. Sigur, toate aceste mijloace nu sunt chiar utopice. Ne amintim ca nu mai demult decat in epoca glorioasa, liceele si grupurile scolare aveau plan de productie, scoteau bani din adunat musetel si catina, organizau spectacole cu bani, ca sa se poata cumpara carti de premii. Fata de atunci, cand banii mergeau la stat, astazi, spune ministerul, banii vor ramane la dispozitia scolii. Nu suntem impotriva ancorarii scolii in realitate. Activitatile de acest gen ii vor invata pe elevi ce inseamna munca, ce inseamna banul castigat prin preocupare, ce inseamna relationarea interumana in grup si colectiv. Si in lumea larga elevii invata sa intreprinda tot felul de actiuni si activitati aducatoare de fonduri, dar ei fac asemenea actiuni pe post de hobby. Pentru ai nostri copii, acestea vor deveni corvezi din care scoala va scoate bani ca sa mareasca lefurile dascalilor. Dascalii insisi vor deveni robii obtinerii cu orice mijloace a fondurilor extrabugetare si vor lasa pe planul doi obligatia principala, aceea de a educa. De 13 ani, invatamantul traieste in saracie lucie si tot de atata timp asteapta ca statul, guvernul sa-i redea locul principal in demersul spre civilizatie, bogatie si cunoastere. Nu sunt semne, nici in aceasta primavara, ca vreunul dintre guvernanti pricepe acest mesaj. Parca nici noi, toti ceilalti, nu mai stim si nu mai credem ca doar educatia e sansa. Sansa de a scapa de saracie, de a ne misca mai nestanjeniti prin lume, sansa de a cuteza si de a fi mandri.