Fantezii marca Oprescu: olimpiadă la Bucureşti
0
Primarul Capitalei insistă cu propunerea de a organiza Jocurile Olimpice la Bucureşti. Capitalele care au reuşit să fie gazde ale JO s-au pregătit zeci de ani şi au investit miliarde de euro pentru aceste proiecte.
Insistenţa primarului general Sorin Oprescu în promovarea planului său de a face din Bucureşti amfitrionul Olimpiadei a provocat o dezbatere publică ad-hoc. Astfel, edilul-şef a avut o întâlnire vineri cu şefii principalelor trusturi de presă din România, pentru a cere sprijin mediatic pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Vară din 2020.
Ideea nu este una nouă, edilul-şef anunţând intenţia de a depune candidatura Bucureştiului încă din luna august. El i-a asigurat pe formatorii de opinie că are sprijinul românilor în acest proiect şi că acest eveniment grandios nu ar avea decât un impact pozitiv asupra Bucureştiului şi a întregii ţări.
„85% din cetăţenii din Bucureşti sunt absolut de acord cu acest lucru. Sondajul a fost făcut telefonic, pe 3.700 de bucureşteni, iar în ţară l-au făcut pe 3.200, 93% din români acceptând această idee", a declarat primarul general la Realitatea TV.
Investiţii de câteva miliarde de euro
Ieri, Oprescu nu a mai putut da detalii despre cum ar putea transforma în realitate acest vis al lui, pentru că era plecat la Viena. Reprezentanţii Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR) ne-au explicat însă ce presupune organizarea JO.
„I-am explicat deja primarului Oprescu faptul că sunt mai multe probleme, în afară de bugetul alocat pentru acest proiect, care ar trebui să fie de ordinul miliardelor de euro. În cazul în care s-ar strânge aceşti bani, trebuie avut în vedere faptul că vor fi probleme legate de spaţiile de cazare, care nu sunt îndeajuns de multe în Bucureşti şi nu ţin de autorităţi, ci de particulari", a declarat, pentru „Adevărul de Seară", Octavian Morariu, preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.
Nu avem nicio şansă pentru 2020
El a adăugat că nu avem timp să punem la punct cerinţele pentru Olimpiada din 2020. „Noi nu avem nimic în Bucureşti, nici măcar o bază sportivă de nivel olimpic, iar într-un an se aleg deja primele patru state finaliste. În 2013 se va ştii exact ţara organizatoare. Noi nu avem nicio şansă să fim aleşi în momentul de faţă", a mai spus Morariu.
Secretarul general al COSR, Ioan Dobrescu, este şi mai vehement: „Sunt 28 de sporturi la olimpiadă şi noi nu avem niciun teren. Sunt foarte multe lucruri de construit, începând cu bazinele de înot, până la velodrom. Am aveam nevoie şi de o pistă de atletism. Nici măcar stadionul «Lia Manoliu» nu are prevăzut aşa ceva". El a adăugat că ar trebui să ne rezumăm la evenimente sportive mai mici, deocamdată.
„În 2013 vom avea Festivalul de Iarnă la Braşov şi chiar şi pentru această competiţie mai trebuie să ne punem la punct. Este grozav că cineva se gândeşte la sport, dar trebuie să privim realist lucrurile", a mai spus Dobrescu.
Înafară de "Naţional Arena", stadionul de fotbal ce urmează a fi inaugurat anul viitor, Capitala României se prezintă cu o infrastructură sportivă depăşită. Ultima modernizare a bazelor sportive din Bucureşti a fost făcută în anii '80.
Dacă ar fi să comparăm cu Beijing, capitala care a găzduit JO din 2008, atunci ar trebui să observăm că avem nevoie măcar de 37 de incinte sportive, fiecare cu o capacitate de cel puţin 3.000 de locuri. De asemenea, este obligatoriu un stadion de atletism cu 50.000 de locuri. Nu în ultimul rând, aceste baze ar trebui rodate în alte competiţii internaţionale majore, pe diverse sporturi, ceea ce ar da o garanţie CIO că avem capacitatea de a găzdui o întrecere atât de complexă precum Jocurile Olimpice de vară.
Londra, 13 ani de pregătiri
Sunt multe cazuri în istoria centenară a Jocurilor Olimpice când un oraş a devenit gazdă a competiţiei după ce a eşuat într-o încercare precedentă. Comitetul Olimpic Britanic, de pildă, a lucrat la candidatura Londrei pentru ediţia din 2012 începând din 1997! După ce Birmingham (1992) şi Manchester (1996 şi 2000) au eşuat în tentativele lor de a primi organizarea, forul olimpic britanic a ajuns la concluzia că Londra e singurul oraş capabil să revendice acest statut.
"N-avem suficiente hoteluri, nicio bază sportivă de nivel olimpic şi nici timp pentru a le construi."
Octavian Morariu
preşedinte COSR
"85% din bucureşteni sunt absolut de acord cu ideea organizării JO în Capitală."
Sorin Oprescu
primarul Capitalei
Trebuie să ne anunţăm candidatura în ianuarie
Flacăra olimpică, simbolul evenimentului sportiv Foto: Reuters
Organism bine structurat, având o existenţă de peste un secol, Comitetul Internaţional Olimpic (CIO) este foarte pretenţios atunci când acceptă candidatura unui oraş la organizarea Jocurilor Olimpice.
Iar exigenţa acestui for este cu atât mai mare acum, când întreaga lume este încă afectată de criză: se iau toate măsurile pentru a se evita nedisputarea competiţiei din cauza neîndeplinirii prevederilor din caietul de sarcini impus. Pentru a pretinde organizarea JO, de vară sau de iarnă, un oraş candidat trebuie să depăşească mai multe etape:
Municipalitatea care revendică acest statut trebuie să dea garanţii CIO, în scris, că se bucură de sprijinul guvernamental, al populaţiei localităţii (eventual chiar al ţării) respective, al mediului de afaceri şi al presei. Au existat situaţii în unele ţări când mai multe oraşe au revendicat statutul de candidat la aceeaşi ediţie, dintre ele fiind ales unul singur, acela cu şansele cele mai mari de reuşită.
În momentul în care există sprijin local şi naţional pentru proiect, municipalitatea îşi aunţă oficial intenţia de a candida - de regulă, acesta se face cu nouă-zece ani înainte de ediţia vizată (exemplu: pentru JO 2020, anunţul trebuie făcut în 2010 sau la începutul lui 2011).
Cu opt ani înainte de desfăşurarea competiţiei, oraşul candidat trimite răspunsurile la chestionarul CIO. Acesta are nouă teme, respectiv 25 de probleme vizând programul Jocurilor, bazele sportive, finanţare, mediu înconjurător, transporturi, sat olimpic, hoteluri, securitate.
La circa trei luni după depunerea dosarului de intenţie, într-o reuniune a CIO, sunt anunţate cele cinci oraşe cărora li s-a acceptat candidatura la organizarea JO.
În acelaşi an, pentru fiecare oraş-candidat este publicat raportul Comisiei de Evaluare a forului internaţional olimpic.
La o lună după, cu circa şapte ani înainte de ediţia vizată, în cadrul sesiunii CIO este ales oraşul gazdă al Jocurilor Olimpice în cauză.
Prăbuşirea Greciei după JO
Deschiderea Olimpiadei de la Atena, un spectacol grandios Foto: Reuters
Anchetele jurnalistice, publicate de presa elenă odată cu declanşarea crizei financiare din Grecia, au arătat, anul trecut, cum ilegalităţile legate de organizarea Jocurilor Olimpice au dus la colapsul economic al ţării. Potrivit unui articol intitulat "Gaura neagră a anului 2004" şi publicat la 13 martie 2010 în ziarul „Elefterotipia", Atena a ajuns să organizeze Olimpiada trimiţând Comitetului Olimpic Internaţional cifre şi informaţii false cu privire la infrastructura oraşului.
După desemnare, grecii susţineau eronat că 75% din obligaţii erau rezolvate, astfel că Jocurile Olimpice au început cu multe lucrări nefinalizate. În plus, bugetul pentru acest eveniment a ajuns de patru ori mai mare decât se anunţase iniţial, iar completarea a venit în mare parte din bani publici.
Un alt detaliu important: preşedintele Comitetului Olimpic Elen, Yianna Agelopoulou, una dintre cele mai bogate persoane din Grecia, deţine companii de construcţii, iar multe dintre lucrările de ridicare a stadioanelor şi a străzilor au fost acordate direct, fără licitaţie. În final, organizarea Jocurilor Olimpice a lăsat în urmă o datorie de peste 10 miliarde de euro, iar de lucrările făcute special pentru acest eveniment profită şi acum oricine altcineva, numai statul elen nu.
De exemplu, taxa de circulaţie pe autostrada care leagă Aeroportul Internaţional Venizelos de capitala Atena se duce la constructorul german care a făcut acest drum pentru Olimpiadă. Cel mai mare scandal de corupţie din Grecia, cazul Simens, a izbucnit tot în perioada organizării Jocurilor Olimpice.
Astăzi, Atena este vizibil marcată de masele de imigranţi care au fost atrase ca forţă de muncă înainte de 2004 şi lăsate fără control, după sfârşitul Olimpiadei. Piaţa drogurilor se mişcă la vedere, în centrul capitalei, iar violenţele manifestate atât de anarhişti, cât şi de poliţişti menţin periculozitatea pe străzile Atenei.
Cât au costat alte ediţii ale JO de vară
Capitală Anul organizării Costuri
Montreal 1976 1,5 miliarde de dolari
Atena 2004 8,95 miliarde de euro
Beijing 2008 44 miliarde dolari
Londra 2012 10 miliarde de euro (*)
* din cauza crizei economice, aceste costuri pot fi depăşite până în 2012
Se încarcă comentariile...
