Amintirile medicului-cobai de la Spitalul Socola

Spitalul Socola din Iaşi, locul unde a avut loc experimentul

Ieşeanul Constantin Romanescu, unul dintre cei mai respectaţi psihiatri din România, a participat în anii ’70 la un experiment unic. El şi-a inoculat virusul malariei pentru a testa un medicament.

În urmă cu mai bine de 35 de ani, trei oameni din Iaşi au dat un nou înţeles sintagmei „dedicat trup şi suflet". Din pasiune pentru medicină, profesorii Constantin Romanescu şi Ernest Ungureanu, alături de părintele Pojoga, s-au oferit voluntari pentru un experiment medical extrem de periculos, ţinut secret atât de urechile autorităţilor, cât şi de propriile familii. Şi-au pus, practic, la dispoziţie trupurile pentru a le fi inoculat virusul malariei.

Muzeul Socola de la Iaşi: o adevărată nebunie

„Nebunii crizei“ invadează Socola. Vezi aici câte persoane au cedat din cauza sărăciei (FOTO)

Experimentul a avut două scopuri: pe de o parte, să testeze medicamentele antimalarie proaspăt apărute pe piaţă şi, pe de altă parte, să salveze câteva sute de pacienţi diagnosticaţi cu sifilis nervos (paralizie generală progresivă), boală considerată incurabilă la acea vreme de majoritatea reprezentanţilor comunităţii ştiinţifice internaţionale.

Profesorul Constantin Romanescu

Nobel pentru tratamentul cu malarie

Profesorul Ungureanu şi părintele Pojoga au murit între timp, dar psihiatrul Constantin Romanescu trăieşte. La cei 85 de ani, el povesteşte cu lux de amănunte cum a decurs experimentul din cauza căruia a fost la un pas să-şi piardă viaţa. Practic, oamenii de ştiinţă din Iaşi au pornit demersul lor pentru a confirma cercetările neurologului şi psihiatrului austriac Julius Wagner von Jauregg. Acesta descoperise în perioada interbelică o metodă revoluţionară de tratare a paraliziei generale progresive: prin inocularea virusului malariei.

De altfel, pentru cercetările sale, Von Jauregg a primit în 1927 Premiul Nobel pentru Medicină. Austriacul a stabilit că inocularea virusului malariei în cazul bolnavilor de sifilis nervos produce o febră suficient de puternică pentru a distruge bacteria care provoacă boala. Concomitent, pacienţii trebuie trataţi însă împotriva malariei.

Eprubete cu ţânţari, aduse din Asia

În Europa existau în anii '70 doar două centre medicale, aflate sub egida Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, unde se făcea cercetare pentru tratarea paraliziei generale progresive. Unul era la Iaşi, la Spitalul de Psihiatrie Socola, iar celălalt în Anglia. Medicul Romanescu era liderul echipei de cercetători români şi spune că într-una dintre iernile siberiene din acea perioadă a primit o veste bună. „Noi, pentru că nu mai aveam malarie în România, o căutam prin alte părţi. S-au adus trei eprubete cu ţânţari cu sânge infestat din Coreea de Sud şi s-a spus: Inoculaţi virusul la trei bolnavi ca să salvăm această sursă de malarie şi să putem continua tratamentul pentru sifilis nervos. În ziua aia erau un ger şi un viscol grozav, nu era niciun pacient în tot spitalul", explică Romanescu.

Voluntari de voie, de nevoie...

Lipsa pacienţilor a impus o măsură radicală. „A trebuit să găsim voluntari care să ofere braţul drept unde se inocula un centimetru cub de sânge cu malarie, după care, dacă apărea febra, se lua sângele infestat să se dea unui bolnav. Profesorul Ungureanu, preotul Pojoga, călugăr care nu mai era la mănăstire, şi cu mine ne-am oferit", se destăinuie medicul octogenar.

În aceeaşi perioadă, apăruseră pe piaţă două medicamente noi antimalarie, care trebuiau testate. „Eram atunci în colaborare cu o firmă care descoperise nişte medicamente foarte eficiente, credeau ei, pentru tratamentul malariei. Ne-am gândit să nu ne tratăm cu ce aveam noi, Kirin, ci cu ale lor, Daraprim şi Pirimetamină", adaugă Romanescu. După ce au luat pastilele, cei trei „cobai" n-au mai făcut febra specifică malariei şi au fost convinşi că au stricat preţioasa cultură de microbi.

După doi ani, când toţi se resemnaseră, profesorului Romanescu i s-a declanşat însă malaria. A stat şase luni la pat fără ca medicii să înţeleagă ce se petrece cu organismul său. Făcuse nişte complicaţii pulmonare şi i-a fost pus chiar diagnosticul de cancer. „Atunci mi-a fost cu adevărat frică. Credeam că voi muri", îşi aduce aminte doctorul psihiatru. La un moment dat, colegul şi prietenul său l-a anunţat că suferă doar de malarie. Imediat i-a fost recoltat sânge, iar cercetarea pentru descoperirea unui medicament împotriva sifilisului nervos a fost reluată.

„Când profesorul Ungureanu mi-a dat vestea, am simţit o fericire extraordinară. Şi asta pentru că existau medicamente foarte bune pentru tratament şi ştiam exact doza pe care trebuia s-o iau ca să mă fac bine. Am sărit în sus de bucurie, în două zile am fost vindecat. Malaria de la mine a fost dată bolnavilor de sifilis nervos, vindecându-i până prin 1988 cu aceeaşi sursă pe care o ţinusem în mine", mai spune Romanescu.

Pe lângă salvarea sutelor de bolnavi, medicul ieşean a contribuit şi la punerea în evidenţă a insuficienţei tratamentului malariei cu cele două medicamente pe care le-a testat. Inocularea malariei a fost realizată chiar la Spitalul Socola, acolo unde exista un centru unic în ţară, fondat de Fundaţia Rockefeller, care avea ca scop tratarea sifilisului nervos.

"Malaria de la mine a fost dată bolnavilor de sifilis nervos, vindecându-i până prin 1988 cu aceeaşi sursă pe care o ţinusem în mine.''
Constantin Romanescu psihiatru

Experiment contestat de oamenii de ştiinţă

Comunitatea ştiinţifică din Iaşi a aflat abia după Revoluţie despre experimentul medical care a avut loc la Socola în urmă cu câteva decenii. Cei mai mulţi cercetători s-au arătat surprinşi, contestând pe motive etice rezultatele obţinute cu ajutorul „cobailor" umani. Constantin Romanescu merge însă pe ideea că „medicina este un risc care trebuie asumat" şi spune că, dacă ar trebui să facă din nou acelaşi sacrificiu, ar lua-o de la capăt. „Dar să nu mai am vârsta pe care o am acum", adaugă medicul de 85 de ani.

Intră pe iasi.adevarul.ro pentru a afla noutăţi din judeţ!