Amintiri din primul an de studenţie

Statutul de boboc nu este unul tocmai comod, dar cele mai haioase întâmplări sunt legate tot de primul an de facultate. Abia ai intrat în anul I. Nu găseşti sălile de curs, nu ai prieteni, nu ştii să iei notiţe şi cu atât mai puţin să înveţi tone de cursuri.

Primul an de facultate înseamnă şi primele peripeţii, pe care ţi le aminteşti râzând când treci în anul următor. Elena Jiloveanu a terminat liceul la Călăraşi, iar acum este studentă în anul I la Facultatea de Filosofie din Iaşi. „Mi-a trebuit ceva curaj să vin în capitala Moldovei la şcoală”, spune tânăra.

Abia după primul semestru a învăţat care sunt toate corpurile de clădire ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ unde se ţin cursurile. „Nu ştiam ce înseamnă săptămână pară sau impară, iar unul dintre profesorii noştri ne-a spus să trecem, în prima lună de facultate, de mai multe ori pe la secretariat ca să consultăm orarul deoarece pot apărea diverse modificări. Îmi amintesc că treceam şi de trei ori pe zi să verific orarul”, povesteşte Elena.

Cel mai haios a fost atunci când o colegă l-a întrebat pe unul dintre profesori dacă predă sau vorbeşte liber. „Profesorul a rămas mut de uimire, a spus că niciodată un student nu l-a întrebat aşa ceva, a aruncat creta şi a părăsit imediat sala“, îşi aminteşte Elena râzând.

Chef împreună cu muncitorii

Andreea Florea este studentă în anul I la Relaţii Internaţionale şi Studii Europene la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Ea crede că cine nu a stat niciodată în cămin nu şi-a trăit cu adevărat studenţia.

„Pentru cei care vor să se ţină de şcoală şi să îşi ia toate examenele, nu sugerăm să stea în cămin. Aici, distracţia începe seara şi se termină a doua zi dimineaţa”, povesteşte Andreea.

Prietena Andreei, Ela Vis, studentă în anul II la Drept, îşi aminteşte că în anul I mai mulţi colegi s-au strâns în spatele căminului pentru a face un grătar.

„În timp ce ne pregăteam, câţiva muncitori de la un bloc din apropiere ne-au întrebat dacă ni se pot alătura şi ei să îşi pregătească prânzul. Bineînţeles că am fost de acord, iar distracţia a fost pe cinste. Cât despre mâncare, vă pot spune că în cămin aceasta există peste tot, pe pereţi, pe tavan sau pe jos, numai în burţile noastre nu.

Asta pentru că de când te apuci de gătit şi până când termini, pot apărea multe incidente cu ceea ce vrei să găteşti“, povesteşte Ela. 

„M-am îndrăgostit de un profesor”

Ioana Câmpean, absolventă de Litere în Bucureşti, îşi aminteşte că s-a îndrăgostit de un profesor chiar din prima zi de facultate.

„Abia intrasem la Facultatea de Litere, iar Maria, prietena mea cea mai bună, era la Facultatea de Administraţie şi Afaceri. Eram entuziasmate amândouă că, deşi nu suntem colege, ne putem întâlni des. S-a întâmplat să ne întâlnim mai des decât era programat, pentru că eu mă îndrăgostisem de un profesor de-al ei.

Era înalt, brunet, era deştept şi se făcea uşor plăcut. Prin urmare, când nu aveam eu ore, mergeam la cursurile lui doar ca să îl văd. Era amuzant, mai ales că, fiind primele luni de şcoală, nu îi ştia nici el pe studenţi, iar eu mă prefăceam destul de bine că fac parte din grupa lor. Bine că nu făcea prezenţa, că altfel, la sfârşit de semestru, ar fi trebuit să dau examen.

În plus, începuse să îmi placă şi materia pe care o preda, era un profesor bun, care ştia cum să ţină studenţii atenţi. Aş putea spune că am făcut două facultăţi deodată. Anul II însă, profesorul nu a mai predat şi atunci nu am mai avut motiv să merg la Administraţie. Aşa m-am concentrat mai mult pe facultatea mea”, povesteşte Ioana.

„Mi-era prea frică să copiez”

Ana este studentă în anul I la Facultatea de Mecanică din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara. Studiază Ingineria Materialelor, deşi a terminat specializarea filologie a Liceului Pedagogic. „Sora mea m-a bătut la cap să dau la Poli, aşa că i-am ascultat sfatul”, a spus Ana. În tot anul I, la specializarea pe care o urmează Ana, învaţă numai trei fete. Studentele nu se plâng deloc că sunt în minoritate faţă de băieţi.

„Colegii noştri încearcă să ne menajeze la orele de laborator, când trebuie să lucrăm cu strungul sau freza”, a spus tânăra timişoreancă. Pentru că la început se temea de examenele din facultate, Ana încerca să înveţe din timp, mai ales la matematică. Astfel, a ajuns să-şi facă şi fiţuici, ca să fie sigură pe ea la examene.

În prima lună de facultate, Elena trecea de trei ori pe zi pe la avizier, ca să-şi verifice orarul

„Singura problemă era că fiţuicile mi le făceam din cap, pentru că ştiam deja materia, iar la examene eram prea emoţionată ca să copiez”, a mai spus Ana. Înainte de fiecare examen, sălile de lectură îi găzduiesc pe Ana şi pe colegii ei, care învaţă aici până dimineaţa. Tot în cămin au loc şi cele mai trăsnite petreceri. 

„Cele mai reuşite chefuri le ţineam în bucătăria căminului, pe care am numit-o Club Ten”, a spus Ana. În fiecare sâmbătă, studenţii se strângeau acolo şi petreceau până în zori, sau până când se sesiza portăreasa.

Astă-iarnă, cineva a chemat poliţia, care a ajuns târziu, când noi făceam curat după chef. Nu au avut ce să ne facă, pentru că eram doar nişte studenţi care spălau pe jos la 3 dimineaţa”, a adăugat ea. Bucuroşi că au scăpat, săptămâna următoare studenţii au pus de alt chef.  Au colaborat Elena Dumitra şi Manuela Strinu