În turnul de apărare al Cetăţii Gârbova, saşii au pus slănina-n cui

Cămara comunală a gârbovenilor (Alba) are o vechime de 770 de ani. Pereţii turnului asigură temperatura optimă pentru păstrarea bucatelor, fapt pentru care turnului i se mai spune şi „frigiderul satului“.

Gospodarii din Gârbova, o localitate din Alba, aflată la 20 de kilometri de Sebeş, îşi duc în această perioadă bucăţile de slănină în turnul cetăţii din vatra satului. Faima Turnului Slăninilor din Cetatea greavilor a depăşit deja graniţele satului stăpânit odinioară de saşi. Casele din sat sunt şi acum pictate în cel mai pur stil tradiţional săsesc. Cetatea a fost construită în anul 1241 de un nobil sas. Patru sute de ani mai târziu a fost cumpărată de comunitatea locală. Turnul nu a adăpostit dintotdeauna slănină de porc. A fost ridicat ca scut de apărare. În timp, însă, i-a apărat pe oamenii din sat de foame, păstrându-le bucatele, să nu se altereze.

Fiecare familie are un cui rezervat

De când turnul din Gârbova a fost transformat în cămara saşilor, nimeni nu s-a plâns că i s-ar fi stricat slănina depozitată aici. Zidurile sale funcţionează mai bine decât un frigider, povesteşte Johana Logdeser, săsoaica care ţine cheia turnului. „Frigiderul satului" se umple în fiecare an, în luna decembrie, când gospodarii locului taie porcii. Fiecare familie are un cui rezervat sau chiar un colţ, unde să-şi pună bunătăţile. „Cârnaţii, moieticii, cum le spune la noi la caltaboşi, îi depozităm acasă, iar slănina o ducem în Turnul Slăninilor. Acolo se păstrează foarte bine şi rezistă tot anul. Aşa se întâmplă de când ne ştim, de sute de ani", spune Maria Ioniţă, o localnică din Gârbova. „După ce slănina stă în sare vreo două săptămâni, fiecare sătean îşi aduce slănina în Cetate. Aici îşi păstrează gustul cel mai bine, lucru dovedit de-a lungul anilor", precizează Nicolae Maniu, viceprimarul localităţii.

Administraţia locală se foloseşte de povestea Turnului Slăninilor pentru a promova comuna din punct de vedere turistic. Bucăţile de slănină, aranjate ca într-un galantar, sunt însemnate. Un soi de ştampilă din fier cu numele proprietarului este pusă pe fiecare bucată de şuncă în parte. Astfel, fiecare localnic ştie cât mănâncă, dar mai ales cine mănâncă. „Nu poate nimeni tăia de la altcineva. Dacă-i ştampila jos, când vine şi taie, fiecare vede dacă s-a tăiat. Fiecare localnic are ştampila lui, cu iniţialele numelui şi un număr de înregistrare. Aşa, fiecare bucată este ştampilată diferit", completează Johana Logdeser. Mulţi s-ar întreba, probabil, de ce nu poate sta slănina acasă şi trebuie adusă în turn. Ne răspunde tot Johana: „Aici, în turn, slănina nu se râncezeşte niciodată. Sunt curenţi de aer, iar zidurile sunt groase. Oricât de cald ar fi afară, aici este răcoare".

Chemaţi de clopote la tăiat slănină

Şi cum este nevoie şi de cumpătare, localnicii din Gârbova au dreptul sa poftească la merindea din turn doar de două ori pe săptămână. Numai atunci uşa se deschide pentru ei. Săsoaica care ţine cheia merge şi trage clopotele, semn că oamenii pot veni să-şi ia porţia de slănină. Localnicii spun că păstrată în Cetate, slănina rezistă şi un an.

Cum şunca este mândria satului, de pe mesele întinse de localnici pentru oaspeţi nu lipseşte niciodată deliciosul produs, combinat cu ceapă şi palincă. Turiştii care ajung pe la Gârbova şi află despre cămara saşilor, imposibil să nu guste din celebra slănină. Iar cine nu ştie, cu siguranţă este îndrumat de vreun localnic spre Turnul cu Slănini. Pe lângă turn, turiştii pot vizita şi muzeul satului, care surprinde elemente unice din tradiţia săsească a locului, care este administrat tot de Johana Logdeser.

Sătenii spun că slănina se ţine mai bine în Turn decât în frigider

Femeia în vârstă de 60 de ani a refuzat să plece în Germania împreună cu copiii. A rămas la Gârbova pentru a menţine şi transmite mai departe tradiţiile săseşti. La Gârbova mai locuiesc 20 de familii de saşi.

A rămas singurul turn al slăninilor

Cetatea a fost construită în centrul localităţii de sasul Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Reşedinţa nobiliară era fortificată cu un zid care delimita o incintă circulară şi dispunea de un donjon. În secolul XV este vândută comunităţii. Donjonul a fost transformat în turn-clopotniţă. I s-a adăugat o nouă incintă fortificată şi a fost construit un turn de poartă cu două etaje, numit şi „Turnul Slăninilor". Astfel de turnuri mai există şi în alte cetăţi medievale din Transilvania.

„Constructorii care au ridicat aceste cetăţi le-au prevăzut, de obicei, cu un rol dublu. Acela de apărare, dar şi de păstrare a alimentelor. Un loc special l-a avut aşa zisul Turn al Slăninii, unde pe lângă acest produs erau păstrate şi alte alimente care asigurau supravieţuirea locuitorilor în cazul unor atacuri. Zidurile groase asigurau temperaturi constante, atât iarna cât şi vara, pentru ca alimentele să se păstreze nealterate perioade lungi de timp. Turnul slăninilor de la Gârbova este printre puţinele din Transilvania unde tradiţia păstrării alimentelor se menţine de sute de ani", spune etnologul Mihaela Vîrciu.

"Aici, în turn, slănina nu se râncezeşte niciodată. Sunt curenţi de aer, iar zidurile sunt groase. Oricât de cald ar fi afară, aici este răcoare."
Johana Logdeser
chelar