FOTO Ai lu’ Moromete despre criză: „Care criză?“

Preocupaţi cu munca lor, sătenii din Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman, nu simt nicio apăsare din cauza crizei, pe motiv că ei s-au „născut în criză“. Săptămâna trecută, în Poiana lu’ Iocan, nea Lae (Dumitru Dogaru) a adus vorba de criză. Văzuse la televizor şi citise şi prin ziare cum că traiul va fi din rău în mai rău. Puţini l-au crezut...

GALERIE FOTO CU AI LU' MOROMETE

Bursele se prăbuşesc, economia mondială e în derivă, America îşi pierde ratingul de ţară, se apropie o nouă recesiune, datoriile suverane ale marilor ţări creează panică, la Palatul Cotroceni se organizează întâlniri de criză. În satul lui Moromete e linişte. Bucuroşi că au avut un an bun şi şi-au umplut hambarele cu cereale, oamenii îşi văd liniştiţi de treburile lor, relaxaţi la gândul că marile grozăvii se întâmplă dincolo de ei, atât de departe încât efectele n-au cum să-i atingă. Doar nu-şi închipuie nimeni din localitate că unul ca Micicliu sau Ciocoiu nu mai doarme noaptea de grija francului elveţian.

Uite criza, nu e criza

Ocupaţi cu treburile zilnice, să-şi ia grâul de la asociaţiile agricole, să-l macine la moară ori să-şi strângă paiele de pe câmp, muşteriii cârciumii lui Cristian Boţoghină (43 de ani), zis al lu' Bucureşteanu', parcă nu mai au timp să stea şi să descânte îndelung un pahar cu ţuică sau o bere rece. Pe de altă parte, aşa cum criminalul se întoarce întotdeauna la locul faptei, nici nu le rabdă inima ca ori de câte ori trec prin zonă să nu se oprească şi să servească una mică băută de-a fuga.

Pe cei prezenţi însă al lu' Bucureşteanu' îi întărâtă la vorbă: „Aţi văzut, mă, că s-au întâlnit alde Băsescu, Isărescu şi Boc să discute de criză? Unii spun că o să ne ia dracu', cică vine nu'ş ce «valu' doi», da' ăştia ai noştri zic că să stăm liniştiţi, că la noi nu se simte." „Las-o dracu' de criză!", sare unul. „Păi noi de când ne ştim suntem în criză. Eu, unul, am avut o criză de bilă de m-am perpelit toată noaptea în pat", glumeşte omul. „Du-te, bă, cu criza ta! Păi, aici e vorba de aia mondială, bă, nu de aia personală."

„Noi suntem o mână de furnici"

Pe drum trece o căruţă încărcată cu pepeni. De pe capră, negustorul îşi strigă marfa de răsună uliţele. „Cumpăraţi-i, mă, ăstuia un pepene să tacă dracu'..." zice al lu' Bucureşteanu', în amuzamentul celorlalţi. Nimeni nu cumpără, pe motiv de... criză.

Atmosfera se destinde îndată. Dumitru Dogaru (78 de ani), zis nea Lae, trânteşte un banc: „Auziţi, mă, ştiţi de ce nu pune olteanul flori pe lângă casă? Ca să nu-i iasă copiii din flori!" Asistenţa râde mânzeşte, fiindcă nu e gospodar din Siliştea-Gumeşti care să nu aibă măcar un rond de flori în curte.

Dintre toţi cei prezenţi, nea Lae este singurul care citeşte constant ziare şi se uită la televizor, preocupat de tot ce mişcă în ţară şi în lume. Pentru ei este, aşa, un fel de înţelept. „Domnule, eu consider că este criză, deşi domnul Băsescu susţine că nu e. Toate pleacă de acolo de sus, de la centrul ăla mare din America. Păi dacă spaniolii, englezii, portughezii, grecii sunt în situaţia asta, noi, care suntem o mână de furnici, putem considera că n-o să ne atingă o nouă criză mondială? Ăstora de la noi din sat le stă mintea la alte prostii. Ei cred că, dacă şi-au umplut podu' cu grâu, pătulu' cu orz şi mai vine şi porumbu', acu', gata, sunt la adăpost! Pe ei îi doare-n cot de criză. La noi n-ar fi fost criza aşa de mare dacă nu se distrugea totul. Mă uit la ăştia care vorbesc de producţie industrială. Să-mi spună mie cineva, dacă ştie, ce mai înţelege el prin producţie industrială. Ce industrie? Ce exporturi facem? Eu am lucrat în domeniul lemnului. Fabricile de mobilă şi combinatele de prelucrare a lemnului nu mai sunt, că s-au făcut particulare. Atunci statul de unde mai câştigă suficient ca să ne dea nouă pensii? Bă, veţi avea voi ce mânca, că s-au făcut grânele, da' să vă văd cu ce vă mai plătiţi curentul, pe ce bani mai schimbaţi butelia, pe ce mai cumpăraţi o sticlă de ulei dacă vă micşorează pensiile ori vă taie ajutoarele sociale", explică nea Lae.

La o aşa ameninţare viitoare nu se gândise niciunul dintre cei prezenţi. Uşor încurcaţi, amuţesc pe moment. Stăpân pe el, nea Lae îşi continuă discursul: „Eu spun că are dreptate şi agenţia aia care le-a feştelit mândria americanilor şi le-a tăiat din ratingul de ţară sigură. Pentru că e o certitudine că America e cea mai îndatorată ţară din lumea asta. Cînd am auzit de 14.000 de miliarde de dolari datorie, mi s-a ridicat părul în cap!" „Care păr, bre, nea Lae, că mata eşti dezmiriştit în cap, ca pe genunchi!", îl umflă râsul pe unul.

„Criza e dată dracului!"

Nea Lae nu-l bagă în seamă şi continuă serios: „Păi, o mie de miliarde sunt, vorba românului, bani, nu jucărie, darămite 14.000 de miliarde! Noi avem o sută şi ceva de miliarde împrumut şi ne ţâţâie fundul, cum se zice! E vorba aia că «dacă strănută America, răceşte Europa». Eu nu sunt economist, da' mă gândesc că, dacă scade puterea euro, Uniunea Europeană o să piară mai repede decât s-a născut. Bă, voi nu judecaţi limpede, da' voi nu vedeţi că se simte criza şi aici, la noi, la Siliştea-Gumeşti? La ăi de mai au salariu, la ăi cu pensii se simte în preţul de cost al alimentelor. Om fi noi ţărani de la ţară, dar ne mai trebuie şi nouă ulei, zahăr, paste făinoase. Zahărul a ajuns la 6 lei, uleiul la 7 lei. Ziceţi că nu e criză, ă?"

Radu Costea (60 de ani), al lu' Tecuceanu, îşi îndeasă şapca roşie pe cap şi, băşcălios, se bagă în discuţia despre criză: „Eu n-am prea stat p-acasă, am fost plecat şi nu m-a ajuns criza din urmă. Lucrez pe «Glorie» (combină), sunt glorist şi stau toată ziua la treierat, aşa că nici seara n-am timp să mă ajungă criza. Nu ştiu ce e aia criză." „Cum, mă, nu ştii? N-ai şi tu măcar o criză sentimentală acolo? Nu iubeşti fără speranţă?", încearcă unul să-l ia peste picior. „Ba da, bă, iubesc şi cu speranţă. Da' nu mi-o aduci tu pe Speranţa, ca să ies şi eu din criză?", i-o întoarce al lu' Tecuceanu şi toţi râd uitând de atenţionările de mai devreme ale lui nea Lae.

Prin dreptul lor, Alexandru Ciobanu (40 de ani), zis Ciocoiu, sare din căruţă. E grăbit să meargă la grâu, să încarce nişte saci. Bea o ţuică repede şi apucă să-şi dea cu părerea: „Ce înseamnă criză, că am auzit la televizor că vine altă criză? Păi, scăparăm d-asta? Vine alta? E mai rea sau mai bună?!". Nu aşteaptă răspunsul şi dă bice să ajungă la asociaţia agricolă, să-şi ia cota.

"Eu nu sunt economist, da' mă gândesc că, dacă scade puterea euro, Uniunea Europeană o să piară mai repede decât s-a născut."
Dumitru Dogaru
pensionar

Cum se adaptează siliştenii plecaţi de-acasă

Cu ochelarii căzuţi pe nas, Costel Cocoş (53 de ani), zis al Fudulii, tresare şi intervine în discuţia despre criză de parcă nea Lae i s-ar fi adresat direct lui şi nu tuturor. „Nu ştiu ce e aia criză, că nu sunt din localitate, sunt de la Iaşi!" Pe toţi îi umflă râsul şi ies din mustrarea cu deget ridicat a lui nea Lae. „Bă, Costele, dacă grecii sunt falimentari, cum zice nea Lae, noi suntem cadavre. Uite, dau laptele cu 90 de bani litrul la ăia de-l colectează, fir-ar a dracu' de vacă să fie, c-o împuşc şi-o dau la câini!", zice unul de la masa vecină.

Costel Cocoş, (dreapta) zis al Fudulii, un Moromete cameleon

Al Fudulii se născuse şi copilărise în localitate, dar când îi venise vremea se dusese voluntar în armată, se însurase c-o moldoveancă de lângă Iaşi şi se stabilise acolo. Acasă, la Siliştea, venea din când în când, că-l trăgeau rădăcinile înapoi şi-l chema pământul să se obişnuiască din timp cu el pentru ziua când o muri, cum zicea mai în glumă, mai în serios. „Băsescu a zis să nu mai vorbim de criză, că politicienii au făcut criza, politicienii s-o desfacă. Da' mie-mi place de Obama, eu pe ăsta l-aş vota iar! A zis: «Nu vă faceţi probleme!» A căzut bursa, s-au vândut după aia acţiuni sub cotă şi-n câteva ore au pierdut unii miliarde. Păi, să nu-ţi vină să-l strângi pe Obama de gât? Dacă-ţi place munca, nu eşti în criză. Care a fost fraier a murit şi pe vreamea lui Ceauşescu şi pe vremea lui Iliescu şi-n toate vremurile. Eu am pământ, vaci, porci şi câteva sute de găini la mine, în Moldova.

Vorbesc moldoveneşte acolo şi olteneşte aici. Mă adaptez", se umflă în pene Costel Cocoş. „Ete, al dracu' cu fulgii tăi de Moromete moldovean!", îi dă un ghiont vecinul de masă. Râd cu toţii, iar unul dintre ei propune să fie trimis câte un Moromete şi în celelalte regiuni ale ţării, „ca s-o cucerim".

Vine valul

Stelian Popescu (45 de ani) dă din cap a resemnare: „Noi nu ştim că am trecut nici de primul val de criză, dar că mai vine şi valul doi sau valul trei. Da' pentru unii ce criză e, că e Litoralul plin, nu mai sunt locuri? De ce? E criză, nu-i aşa? Noi, aci, în Siliştea-Gumeşti că e criză, că nu e criză, tot săraci suntem. Noroc c-a fost anul ăsta bogat în roade şi n-o să mai sufere aşa rău silişteanul de foame!"

„Aoleu, mie-mi spui, că eu sunt leşinat de foame!", sare din dreapta lui Stelian nea Tudor Matei (71 de ani), zis Cojocaru. „Mai taie şi tu un câine, acolo!", îl ia în râs cineva din spatele său. „Nu mai tai, bă, că unu mai am şi-l păstrez pentru Crăciun!"

Nea Tudor bea o vodcă amestecată cu lichior de mentă, o „voichiţă cu lichioraş", cum îi zice el, şi se plânge că n-are bani. „E, da' pentru asta am!", zâmbeşte arătând spre „voichiţă". „Noroc că-mi dă băiatu' asta pe caiet, că pe criza asta nu ştiu ce m-aş face", spune şugubăţ nea Tudor. „Murim dracu' şi dacă n-am şti să răbdăm, am feşteli-o de tot. Tot zicem că mergem înainte. Da, dar la rău mergem înainte!"