Adevarul.ro

Gelu Voican Voiculescu, unul dintre personajele misterioase ale Revoluţiei, cel care avea să joace un rol decisiv în execuţia Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu, a vorbit pentru ediţia online a "Adevărul" despre preluarea neprevăzută a puterii de către Ion Iliescu în vâltoarea evenimentelor din '89.

„Eu nu exclud să fi existat o anumită componentă sovietică, dar bănuiesc că a existat, de asemenea, şi o componentă germană, aşa cum a avut-o destrămarea Iugoslaviei. De fapt, procesul destructiv trebuia să se înceapă, cu România.

Era o răzbunare pentru atitudinea României în cele două războaie mondiale. S-a intenţionat, pur şi simplu, dezmembrarea României, ratată cu ocazia Revoluţiei române. Norocul a fost că populaţia maghiară avut înţelepciunea să nu intre în acest joc periculos. Eu îmi atribui meritul pacificării conflictului de la Târgu-Mureş. Prin ceea ce am făcut acolo, am reuşit să stopez confruntarea româno-maghiară“.


„Intervenţia lui Ion Iliescu, care a polarizat în jurul său o serie de anonimi care ieşiseră în stradă, antrenaţi de vârtejul revoluţionar, a fost esenţială pentru desfăşurarea evenimentelor. Dacă procesul acesta n-ar fi avut loc, s-ar fi putut aluneca într-o periculoasă anarhie care, prin incotrolabilul ei, ar fi indus în ţară, un haos păgubitor. La 22 decembrie ’89, când revolta populară s-a preschimbat, până seara, într-o revoluţie, tot ce s-a petrecut atunci, a fost din mers, nefiind nicăieri prevăzut ca Ion Iliescu să preia puterea. Nimeni nu se aşteptase ca, în ziua aceea, Ceauşescu să cadă atât de brusc, abandonat de temutul său aparat represiv. Întregul edificiu al statului comunist s-a năruit dintr-o dată, neînchipuit de uşor. Totul s-a dezagregat fulgerător, creându-se chiar, pentru căteva ore, un vid de putere.“

„Mulţimile adunate în piaţa CC-ului ne-au aclamat şi au recunoscut în noi, reprezentanţii populaţiei revoltate, ceea ce s-a simţit fără echivoc, atunci când, aflat în mijlocul grupului nostru, Ion Iliescu a anunţat din balconul CC-ului, în jurul orei 17:30, constituirea FSN-ului şi a proclamat abolirea vechilor instituţii, împreună cu opţiunea pentru un sistem democratic de guvernământ, organizarea peste câteva luni, a alegerilor libere etc. Iar mulţimea a răspuns scandând: „fără comunişti, fără comunişti!“

Acesta e izvorul legitimităţii noastre, încă dinainte de proclamarea Comunicatului către Ţară al CFSN, care a avut loc seara, la postul de televiziune.“

„Nimeni nu ne-a contestat atunci, nici în privinţa componenţei echipei noastre, nici în cea a programului. Mulţimea a fost solidară cu noi din acel moment şi ne-a susţinut până la capăt, asigurând victoria acţiunii noastre. (Trebuie amintit că după fuga lui Ceauşescu cu elicopterul, de pe acoperişul CC-ului, în acele câteva ore ale vidului de putere, aceeaşi mulţime îl huiduise pe prim-ministrul Constantin Dăscălescu, silindu-l să-şi dea demisia în balconul CC-ului, iar mai pe urmă, îl împiedicase pe Ilie Verdeţ să anunţe constituirea unui comitet provizoriu, obligându-l să se retragă)“