Fuga lui Nicu Ceauşescu de la Sibiu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Depăşit de evenimentele de la Sibiu, fiul dictatorilor a decis să fugă la Bucureşti. Aflase cine preluase puterea şi credea că noii conducători îi rezervaseră şi lui un loc. Până la momentul fugii, Nicu Ceauşescu se comportase aidoma cuiva blocat într-unlabirint. Fusese bulversat de mişcările de stradă şi incapabil să oprească masacrul.

Departe de tumultul străzii de la Timişoara şi de starea de tensiune ce invadase Bucureştiul în zilele de dinaintea izbucnirii revoltelor de stradă, Nicu Ceauşescu, fiul rebel al familiei conducătoare, îşi petrecea în tihnă ultimele zile în fruntea judeţului Sibiu.

Serile tipice, cu jocuri de table şi pahare de coniac, aveau să fie însă înlocuite, în curând, cu rapoarte despre persoane decedate şi lupte de stradă. Asemeni părinţilor săi, Nicu Ceauşescu a reacţionat în zilele Revoluţiei ca o persoană total dezorientată, incapabilă să răspundă dificultăţilor şi pierdută printre fragmentele noii epocii ce se întrezărea. Pe 22 decembrie 1989, speriat şi depăşit de evenimente, a luat hotărârea să fugă la Bucureşti.

Auzise că puterea a fost prealută de Ion Iliescu şi credea că poate vorbi cu acesta. Prins la intrarea în Capitală, a fost bătut şi înjunghiat la Băneasa, apoi prezentat la Televiziune, spre ocara publică, drept "Prinţişorul".

Ceva mai târziu, după o judecată sumară, avea să fie trimis în arest. Eliberat pe motive medicale, în noiembrie 1992, avea să se stingă din viaţă, patru ani mai târziu, într-un anonimat ce-i fusese străin toată viaţa. "Adevărul" reconstituie momentul fugii lui Nicu Ceauşescu de la Sibiu la Bucureşti, din vila impozantă în care locuia, prin autobuzul jegos în care a fost transportat, plin de sânge, către punctul-terminus al traseului: Televiziunea Română.

Prima seară: coniac şi table

19 decembrie 1989, Sibiu. Nicu Ceauşescu trece dintr-o şedinţă în alta. Începe la Comitetul Judeţean de Partid, apoi se mută la Comitetul Executiv. I se raportează din toate sursele că în judeţul Sibiu este linişte şi că "nicio problemă deosebită nu a fost înregistrată". Liniştit, fiul soţilor Ceauşescu se retrage acasă.

În cursul serii îşi fac apariţia apropiaţii lui Nicu: Eugeniu Pescar, secretar cu probleme organizatorice la Comitetul Judeţean de partid, locotenent-colonelul Camil Stroia, comandantul Unităţii de Dresaj-Câini Sibiu, şi Constantin Boşoteanu, fostul şef al Gospodăriei de Partid. Seara se scurge între partide de table şi rânduri de coniac.

În condiţiile în care niciun raport negativ nu fusese primit, cei prezenţi par mai degrabă preocupaţi de problemele organizatorice de zi cu zi. Tonul este dat de Nicu Silvestru, fostul şef al Miliţei judeţene, care îl roagă pe Ceauşescu să pună "o vorbă bună" celor de la vamă, să nu controleze prea amănunţit delegaţia echipei de fotbal Inter Sibiu.

Jucătorii şi oficialii urmau să revină în ţară, din Italia, încărcaţi cu "atenţii" pentru mai-marii judeţului. Nicu Ceauşescu îl sună direct pe ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, pe care îl roagă "să nu-i vămuiască prea tare pe cei de la Inter". Apoi revine în cameră şi le spune celor prezenţi: "Noroc că am oamenii mei la Bucureşti". Ceilalţi îl laudă.

Containerul cu mâncare nu mai vine

20 decembrie 1989. Ziua începe într-o aparentă notă de linişte. Nicu Ceauşescu ajunge dis-de-dimineaţă la sediul Consiliului Judeţean Sibiu, unde este informat că, atât în oraş, cât şi în judeţ, este linişte şi nicio victimă nu a fost înregistrată. Veştile ceva mai aspre vin însă dinspre Timişoara.

În jurul orelor 9.30-10.00, Ceauşescu este anunţat că, deşi la acel moment în Banat era "linişte şi calm", în cursul nopţii anterioare fuseseră înregistrate 58 de victime. La ora 18.00 este organizată o teleconferinţă, în care cei prezenţi sunt informaţi, de la Bucureşti, că în Timişoara "anumite grupuri de persoane au produs pagube materiale, atât unităţilor socialiste, cât şi persoanelor particulare", conform declaraţiei ulterioare a "Prinţişorului".

Nicu Ceauşescu le ordonă autorităţilor locale să se înarmeze, fără a le oferi însă ordine suplimentare de pază sau protecţie. În jurul orei 18.30, revine la reşedinţa din Sibiu pentru ceea ce avea să fie o noapte halucinantă, cu accente de absurd.

Se interesează mai întâi dacă a sosit avionul care ateriza zilnic la Sibiu pentru a-i aduce câte un container cu mâncare de la Bucureşti. Poate părea ciudat, dar în timpul procesului la care a fost supus, Ceauşescu avea să le declare magistraţilor că nu mânca decât raţia trimisă zilnic din Capitală, fără "a folosi vreodată resursele locale". Avionul nu aterizase. Mai mult, nici nu fusese anunţat.

Misterul avionului rombac

image

Pe 22 decembrie 1989, sibienii au invadat Piaţa Centrală

Nicu Ceauşescu se prăbuşeşte gânditor pe un fotoliu, fiind trezit, câteva minute mai târziu, de un zgomot asurzitor şi neobişnuit. "Mi s-a comunicat că fusese un avion Rombac, care, din cauza faptului că a avut surplus de pasageri, a decolat direct peste Sibiu", a declarat "Prinţişorul" în instanţă, în iulie 1992.

Din 1987, de când fusese numit prim-secretar la Sibiu, numai două avioane de acest tip aterizaseră sau decolaseră din localitate: unul adusese echipa Steaua Bucureşti, iar celălalt naţionala de fotbal a Italiei.

În lipsa oricăror explicaţii privind prezenţa acelui zbor, Nicu Ceauşescu deschide televizorul şi ajunge pe postul italian Rai Uno, unde tocmai se anunţa că la Timişoara au fost înregistraţi peste 2.000 de morţi. Informaţie falsă, dar imposibil de verificat în acele clipe.

"Mi-au spus telefonic că au tras foc de avertisment, c-au rănit 10-11 persoane, dintre care unu-i mort. Le-am zis să analizeze cauzele care au dus la acest lucru.''
Nicu Ceauşescu

"Manifestaţia din stradă era chiar paşnică. Oamenii le dădeau alimente soldaţilor. Le-am transmis militarilor să ţină armele la piept, să nu apară vreo problemă.''
Nicu Ceauşescu

„Prinţişorul" aude din birou primul „foc de avertisment"

21 decembrie 1989.

De la primele ore ale dimineţii, Nicu Ceauşescu este informat că sute de persoane au ieşit din fabrici şi se îndreaptă spre centrul oraşului Sibiu. De la fereastra biroului său din sediul judeţean al partidului, Ceauşescu-junior zăreşte grupurile de oameni demonstrând paşnic, flancaţi de către miliţieni. La un moment dat, se aude un foc de armă. Primul de la Sibiu.

După câteva secunde, Nicu Ceauşescu este sunat de către colonelul Aurel Dragomir, şeful Garnizoanei Sibiu. Acesta îi transmite că focul provine de la unul dintre oamenii săi care, fiind lovit cu o sticlă incendiară, a ripostat cu foc, omorând o femeie. Nicu intră în panică, incapabil de reacţie, mulţumindu-se să-i transmită lui Dragomir că va avea loc o anchetă care să stabilească detaliile evenimentului.

Dă ordin "să se păzească unităţile socialiste", timp în care telefoanele încep să sune. Veştile erau îngrijorătoare: tot mai multe persoane erau ucise, atât la Sibiu, cât şi la Cisnădie, din "focuri de avertisment". Nicu ia legătura, telefonic, cu generalul Vasile Milea, care-l asigură că-i va trimite o echipă de 80 de genişti şi 120 de vânători de munte de la Garnizona Vâlcea.

Fiul dictatorilor se retrage, panicat, către propria reşedinţă. Un singur telefon mai primeşte în acea seară. Cel prin care era înştiinţat că mai multe persoane care "încercau să intre în depozitul de armament" au fost ucise.

„Faceţi ce ştiţi"

22 decembrie 1989.

Dimineaţa, în jurul orei 7.00, Nicu Ceauşescu primeşte un telefon de la mama sa, care se interesa despre „situaţia de Sibiu". Fiul îi transmite că nu s-au înregistrat „probleme deosebite". O jumătate de oră mai târziu, muncitorii încep să defileze către Piaţa Republicii, organizaţi, pentru prima dată, în grupuri mari.

Din nou ascuns în spatele geamurilor Comitetului Judeţean de Partid, Nicu Ceauşescu îi observă pe demonstranţi intrând în vorbă cu soldaţii mobilizaţi pe străzi, oferindu-le acestora apă şi alimente. Îi transmite colonelului Aurel Dragomir să-şi instruiască oamenii ca, în astfel de cazuri, „să ţină arma la piept, să nu o lase jos". Urmează o nouă teleconferinţă cu Bucureştiul, în care este anunţată „moartea şi trădarea generalului Milea".

Părinţii au fugit, „e lume în CC"

Confuz şi neînţelegând ce s-a întâmplat, Nicu Ceauşescu ia legătura, telefonic, cu mama sa, care îi transmite că „e trădare de sus până jos". „Restul o să-l afli de la televizor", i-a mai spus Elena. Nelămurit, Nicu îl sună pe Tudor Postelnicu, rugându-l să-i explice ce s-a întâmplat exact. Acesta îi transmite sacadat că „în Piaţă sunt 30-40.000 de oameni" şi că "în spatele acestei afaceri este Ion Iliescu sau Corneliu Mănescu". Era cu puţin înaintea orei 12.09, când soţii Ceauşescu au fugit cu elicopterul de pe sediul CC al PCR. N

icu Ceauşescu încearcă restabilirea contactului cu Bucureştiul. Toate telefoanele mai-marilor din CC al PCR sună ocupat sau în gol. În fine, „Prinţişorul" reuşeşte să vorbească cu secretarul CC, Ion Coman, care îi dă vestea: soţii Ceauşescu plecaseră într-o direcţie necunoscută şi „e lume în CC".

Nicu este sunat imediat de Ilie Ceauşescu, fratele proaspătului fugar. „Unchiul Ilie" îi spune că i-a trimis un elicopter, „ca să-l ai la dispoziţie". Oamenii din jurul lui Nicu îl întreabă: „Şi acum ce facem?". Pierdut, acesta răspunde scurt: „Fiecare ce ştie". Se duce imediat acasă, îşi strânge câteva lucruri şi, însoţit de patru securişti şi de prietena sa, soprana Daniela Vlădescu, se îndreaptă în mare grabă spre Aeroportul Sibiu.

Pe drum, aude o ştire, la radio, cum că puterea fusese preluată de „Ion Iliescu, fost lider al Tineretului, el însăşi tânăr". Auzind acest mesaj, Nicu Ceauşescu le-a spus celor din maşină: „Îl cunosc, se poate vorbi cu el foarte bine".

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite