Ceauşescu încerca să-şi mituiască paznicii
0
În cazarma de la Târgovişte, dictatorul i-a promis căpitanului Boboc „bani şi grade“, iar locotenentului-major Stoica - „un milion de dolari“. Dictatorul fugar se gândea la o evadare, pentru a pleca spre Voineşti, în zona unui punct de comandă. El spera că, astfel, va contracara lovitura militară de la Bucureşti.
La mitingul din 21 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu le promitea românilor câte o sută de lei în plus la pensie. În următoarele trei zile, oferta sa a crescut până la un milion de dolari. Dar nu era valabilă pentru toată lumea, ci doar pentru militarii care-l păzeau în cazarma de la Târgovişte! Miza era salvarea cuplului dictatorial.
Mirajul milionului de dolari
După fuga din Bucureşti, soţii Ceauşescu au ajuns la mâna unor civili şi militari. În ultimele trei zile de viaţă, ei au încercat să-i mituiască pe unii dintre aceştia. Sau, mai degrabă, să le facă promisiuni de mituire, dat fiind că nu aveau bani asupra lor.
Ajunşi în cazarma UM 01417 din Târgovişte în seara zilei de 22 decembrie, la ora 18.35, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost daţi, spre pază, în grija câtorva ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. În camera-dormitor, ei erau vegheaţi de căpitanul Ion Boboc şi de un plutonier de Miliţie, Constantin Paise, cel care-i însoţise şi în câmp, la Răţoaia.
La uşă, pe hol, păzeau locotenentul-major Iulian Stoica şi caporalul Dorian Dobriţa. Mai venea în contact cu Ceauşeştii, deseori, maiorul Ion Ţecu. Mai rar, în camera dictatorilor apăreau colonelul Andrei Kemenici (comandantul unităţii), maiorul Ion Mareş şi reprezentantul Securităţii, locotenent-colonelul Gheorghe Dinu.
Acestea sunt cele opt personaje cu care dictatorul-fugar şi soţia sa şi-au împărţit cele aproape trei zile de trai în cazarmă. Lor li s-au adăugat, temporar, alţi câţiva militari în cele trei ieşiri din clădirea Comandamentului - una cu camionul special (amenajat ca punct de comandă mobil), două cu TAB-ul.
Dintre toate aceste personaje, două au povestit despre încercările lui Ceauşescu de a le cumpăra bunăvoinţa cu mulţi bani. E vorba despre căpitanul Ion Boboc, cel care stătea în camera dictatorilor, şi de locotenentul-major Iulian Stoica, paznicul de la uşă. Boboc vorbeşte despre „bani şi grade", Stoica pronunţă şi o sumă: un milion de dolari.
„Îţi dau bani, grade, ce vrei!"
În cartea lui Viorel Domenico, „Ceauşescu la Târgovişte", căpitanul Ion Boboc povesteşte un episod derulat după miezul nopţii de 22 spre 23 decembrie. Era prima noapte de cazarmă a lui Ceauşescu, în calitate de preşedinte-fugar, după ce în noaptea precedentă dormise - iepureşte, e drept - în sediul CC al PCR.
„Se frământa, se agita ca un turbat. Ea îi zicea: «Nicule, linişteşte-te!... Hai să te culci, că e târziu...» A ascultat-o, s-a lungit pe pat. Ea aţipise. El n-a închis ochii. S-a ridicat şi a început să se plimbe prin cameră. Venea lângă mine, se oprea în dreptul meu şi mă fixa cu nişte ochi înfiorători, voind parcă să-mi destăinuie ceva. Mi-era frică să nu mă hipnotizeze şi-mi schimbam privirea din ochii lui. Atunci, pleca lângă ea, o mângâia, schimba câteva priviri, comunicând în tăcere, discret, punându-se de acord... A revenit lângă mine, în faţa mea: «Puteţi asigura un blindat cu care să ne deplasăm în zona Voineşti-Câmpulung, să merg la o casă de oameni?» «Nu sunteţi încă în siguranţă, oamenii v-au urmărit şi vă urmăresc...» M-a bătut pe umăr şi mi-a şoptit, parcă ferindu-se de Elena: «Îţi dau bani, grade, ce vrei!» «Pe unde să plecăm? Suntem înconjuraţi de demonstranţi şi terorişti care atâta aşteaptă: să se convingă că sunteţi aici.» «Ştiu eu...» «Să se mai liniştească vacarmul de afară şi plecăm», l-am amăgit eu".
„Am rămas în cameră numai eu cu cei doi"
Locotenentul-major Iulian Stoica a depus mărturie în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989. Mai întâi, el a explicat contextul în care a rămas singur în cameră cu soţii Ceauşescu.
„În dimineaţa zilei de 24 decembrie, pe la ora 10.00-10.30, a fost incidentul acela cu căpitanul Boboc. Ceauşescu a vrut să dea jos pătura din geam, să se adreseze mulţimii de pe bulevard, iar Boboc l-a placat şi l-a tras în jos. În cădere, Ceauşescu s-a lovit, îi curgea sânge din nas. Eu am auzit altercaţia şi am deschis uşa, aveam o puşcă-mitralieră cu încărcător-tambur. Căpitanul Boboc era extrem de nervos şi schimbat la faţă. Elena Ceauşescu ţipa că Boboc l-a lovit pe comandantul suprem şi să vină cineva acolo. L-am chemat pe domnul colonel Kemenici şi Ceauşescu i-a spus că a fost bruscat, că el a vrut să vorbească poporului. Căpitanul Boboc a spus că nu mai rezistă şi că vrea să fie schimbat. Atunci domnul Kemenici mi-a ordonat să rămân eu în interior, iar căpitanul Boboc să iasă afară, în locul meu. Ceauşescu a zis să fie judecat şi condamnat pentru că l-a lovit pe comandantul suprem. Au ieşit şi Kemenici, şi Boboc, şi am rămas în cameră numai eu cu cei doi".
„Băieţică, ai un milion de dolari!"
În mod normal, în cameră trebuia să fie şi Constantin Paise, plutonierul de Miliţie care „se lipise" de Ceauşeşti. În momentul incidentului dintre Boboc şi dictatorul fugar, Paise nu se afla însă acolo. Ieşise să facă rost de mâncare, de la popotă, şi avea să se întoarcă după o jumătate de oră.
Locotenentul-major Iulian Stoica povesteşte ce s-a întâmplat între el şi soţii Ceauşescu, când, pentru prima dată, s-au trezit singuri - doar ei trei - în încăpere.
„La intrarea în birou era un mic ţarc şi acolo era un scaun. Am simţit nevoia să stau puţin pe scaun. Ceauşescu se plimba agitat şi la un moment dat a venit spre mine, mi-a pus mâna pe epoletul drept şi a zis: «Băieţică, ai un milion de dolari şi orice grad şi funcţie în Armata română dacă mă scoţi de aici şi mă duci în zona Voineşti!». I-am răspuns că nu are nicio şansă. La care Elena Ceauşescu a zis: «Lasă-l, dragă, în pace, nu vezi că e sluga lui Iliescu?». În acel moment eu nici nu ştiam cine este Iliescu, pentru că nu a existat aprobare pentru acces la radio sau la
televizor".
Ceauşescu voia să ajungă la un punct de comandă secret al Armatei!
În legătură cu banii vehiculaţi de Ceauşescu, se ridică două întrebări fundamentale;
1. De ce ţinea Ceauşescu morţiş să meargă în direcţia Voineşti - Câmpulung?
2. De unde avea el, în acele condiţii, un milion de dolari?
Să le luăm pe rând.
Insistenţa lui Ceauşescu de a părăsi oraşul Târgovişte în direcţia Voineşti poate fi explicată printr-un detaliu de ordin militar. În 1989, după ce treceai de Inspectoratul Judeţean Pentru Protecţia Plantelor, la câteva sute de metri se făcea un drum pe dreapta. Acel drum ducea spre o pădure, la marginea Târgoviştei.
Acolo, în pădure, se afla un obiectiv militar de importanţă strategică: Punctul de C-omandă de Armată (PCA) pentru situaţii de război. El ţinea de Armata I şi acoperea toată zona de sud a României, de la Mehedinţi la Tulcea şi de la Giurgiu până pe crestele Munţilor Carpaţi.
Punctul de comandă - obiectiv strict secret - avea toate capacităţile de funcţionare pe timp de război, inclusiv un centru de radiolocaţie şi un centru de comandă. Asta înseamnă că, teoretic, Nicolae Ceauşescu ar fi putut prelua conducerea Armatei I, care opera şi pe raza Capitalei.
Cu o condiţie: cei din unitatea respectivă să-l recunoască pe Ceauşescu, în continuare, drept comandant suprem! Practic, era o utopie, dat fiind că Bucureştiul avusese grijă să dea ordinele corespunzătoare, iar Televiziunea nu-l scotea pe fugar din „tiran" şi „dictator". Chiar dacă miza pe nişte ofiţeri de încredere, Ceauşescu pierduse partida. Sprijinul din partea acelui punct de comandă era o utopie.
CEC-urile lui Rusu şi pachetul lui Decă
În privinţa promisiunilor financiare, lucrurile sunt clare: Ceauşescu nu mai avea bani nici să-şi cumpere o cămaşă (prin intermediar, desigur, căci el nu putea ieşi din cazarmă). De ultimele resurse se despărţise pe drumul spre Târgovişte. La Sălcuţa, în zona Titu-Boteni, unde aterizase cu elicopterul, a rămas fără cele şapte carnete CEC în valoare totală de 3,5 milioane de lei (echivalentul a 50 de autoturisme Dacia, la acea vreme). Carnetele, completate pe numele celor trei copii ai soţilor Ceauşescu - Valentin, Zoia şi Nicu - şi pe cel al unicului lor nepot (băiatul lui Valentin), se aflau într-o mapă de care avea grijă una dintre gărzile de corp, căpitanul Marian Rusu. După despărţirea de Rusu, mapa, cu CEC-uri cu tot, a rămas la Rusu.
Apoi, e misterul pachetului „voluminos şi greu" - după cum îşi amintesc martorii oculari - care a fost pus tot acolo, la Sălcuţa, în portbagajul Daciei conduse de doctorul Nicolae Decă. După 35 de kilometri, la Văcăreşti, Ceauşeştii s-au mutat în altă Dacie, dar pachetul a rămas în portbagajul lui Decă.
Şi atunci, de unde avea Ceauşescu atâţia bani, încât să promită milioane de dolari? Un mister pe care doctorul Decă l-ar putea elucida. Cu condiţia să povestească despre destinul său de american prosper, croit la scurtă vreme după Revoluţie...
Se încarcă comentariile...
