şcolile de stat neperformante intră în lichidare

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP) a elaborat standardele minime pe care şcolile şi liceele trebuie să le atingă pentru acreditare. Un alt

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP) a elaborat standardele minime pe care şcolile şi liceele trebuie să le atingă pentru acreditare. Un alt sistem de standarde va fi realizat până la sfârşitul acestui an şcolar şi va permite gruparea unităţilor şcolare în mai multe categorii, în funcţie de calitatea lor. În câţiva ani, părinţii ar putea fi în situaţia de a alege pentru copilul lor o şcoală de nivel minim, optim sau de excelenţă. Constanţa Mihăilă, vicepreşedintele ARACIP, a acordat ziarului Adevărul un interviu în care vorbeşte despre sistemul de măsurare a calităţii în învăţământul preuniversitar.
Unităţile şcolare - grupate pe trei niveluri: minim, optim şi de excelenţă

- Când vor fi gata standardele de calitate în învăţământul preuniversitar?
- Trebuie să începem cu începutul. Evaluăm mai întâi fiecare unitate de învăţământ pentru a vedea dacă îşi merită statutul de şcoală, iar acest lucru îl facem prin elaborarea unor standarde minime pe care trebuie să le îndeplinească toate unităţile şcolare, pentru acreditare. Abia după ce este acreditată şi devine şcoală, o unitate începe să implementeze nişte standarde de calitate, pe care noi le vom elabora până la sfârşitul anului şcolar 2006-2007. Gândim la nişte standarde de calitate cu trei niveluri care ar putea fi: "minim", "optim" şi poate chiar unul "de excelenţă". Vom acorda punctaje şi fiecare şcoală va şti exact unde se situează, după ce îşi măsoară performanţa cu ajutorul unor indicatori de calitate. Dar acesta este pasul următor. Ce am făcut până acum a fost elaborarea standardelor minime pentru funcţionarea şcolilor. Proiectul este finalizat din punctul de vedere al ARACIP şi înaintat Ministerului Educaţiei şi Cercetării, urmând a fi aprobat prin hotărâre de guvern. Au fost dezbateri cu sindicatele, cu inspectoratele şi cu cadrele didactice, astfel încât proiectul nostru a suferit modificări înainte de a pleca spre aprobare şi va mai suferi în momentul dezbaterii la guvern. Aceste standarde minime le vom folosi şi în evaluarea periodică a şcolilor de stat pentru a vedea dacă ele corespund.
- Vor fi şcoli de stat în pericol de a-şi pierde acreditarea?
- Nu imediat, deoarece legea prevede o procedură de revenire a evaluării. Cu siguranţă sunt şcoli care vor fi sub standard. În aceste situaţii, noi informăm ministerul şi comunitatea locală care vor elabora politici de asistenţă, în funcţie de natura problemelor. şcolile asistate au obligaţia să remedieze deficienţele într-un an, după care urmează o nouă evaluare. Dacă nu corespund nici acum standardelor, li se retrage acreditarea şi vor funcţiona în lichidare. Numai în situaţii extreme şcoala poate fi închisă imediat.
- Numai ministerul poate solicita evaluarea? Nu pot fi solicitări şi din partea altor organizaţii, poate o asociaţie a părinţilor sau un ONG?
- Pot fi şi alte solicitări din partea altor organizaţii, de aceea noi elaborăm standarde şi tarife. Dar o evaluare masivă a învăţământului public cred că poate fi demarată numai în urma unei discuţii cu Ministerul Educaţiei, care are nişte politici pentru care are nevoie de date.
- Câte şcoli particulare există în România şi unde se situează ele faţă de cele de stat, sub aspectul calităţii?- Avem circa 700 de unităţi particulare de toate nivelurile, reprezentând cam 10% din totalul şcolilor. Primele 38 sunt deja propuse spre acreditare şi estimez că în anul şcolar următor vom avea circa 100 acreditate. Dacă legea se modifică şi învăţământul primar obligatoriu se va bucura şi el de finanţare publică, abia
atunci putem vorbi de concurenţă reală. şcolile particulare sunt singurele care au fost evaluate până acum. E o experienţă în plus pe care o au faţă de cele de stat, care s-au bucurat de dreptul de a fi acreditate fără ca nimeni să le evalueze. Dacă la şcolile particulare sunt elevi, în acest moment, când părintele îşi poate trimite gratuit copilul la şcoala de stat, înseamnă că aici chiar se oferă calitate. Există situaţii în care se înfiinţează şcoli particulare la iniţiativa părinţilor, în momentul în care copiii de la grădiniţele particulare ajung la vârsta şcolară. Pe de altă parte, sunt şcoli particulare care nu vor face faţă standardelor de acreditare. Mă refer la unele postliceale, şi nu numai.
- Cât de aproape sunt şcolile noastre de cele din UE?
- Uneori le şi depăşim. Sunt multe situaţii în care elevii români care au mers în alte sisteme au fost mult peste media elevilor de acolo. În ţările UE, gradul de încărcare al programei educaţionale este mai mic. Noi avem programe foarte încărcate, dar trebuie să ne întrebăm care este relevanţa educaţiei pe care o oferim? Aşteptăm un absolvent care să aibă un loc de muncă, să nu aibă o diplomă fără acoperire în competenţe, să fie în stare să se încadreze într-o realitate imprevizibilă. Cred că nu realizăm în prezent aceste lucruri, pentru că avem diplome neacoperite în competenţe reale, tineri care şomează şi sunt incapabili să înveţe pe tot parcursul vieţii.
- Au toţi elevii acces la computer?
- Computerul a intrat în peisajul şcolar, dar de multe ori el este o simplă mobilă. Accesul şi integrarea lui în lecţie reprezintă o problemă. La noi a intrat mai târziu, în timp ce în UE lucrurile au avansat şi ei integrează computerul în tot curriculumul, nu doar la ora de calculator. Am cuprins acest aspect în standarde: la autorizare este suficientă existenţa calculatoarelor, dar pentru acreditare controlăm gradul lor de utilizare.