Cu sania pe coastele Ciurilei

Frigul şi zăpada Bobotezii au adus clujenii pe dealurile din comuna Ciurila. Alături de ei, au făcut cunoştinţă cu sania şi străinii.

La intrarea în comuna Ciurila se termină coloana de autoturisme, parcate pe ambele laturi ale şoselei şi chiar printre copaci. Maşinile de care au fost legate sănii au părtuns chiar în zona pârtiei neamanajate.

Sania, doar în copilărie

La Ciurila au ajuns chiar şi străini. Mai întâi o familie internaţională, din Italia şi Spania. Elena Săliştean vine la Ciurila din copilărie. „Veneam la sanie şi cu oreion”, ne spune Elena. A venit acum într-o scurtă vacanţă cu prietenul italian Alessandro şi cu nepotul pe jumătate spaniol Sergiu. Alessandro este încântat de turele cu sania. „Îmi amintesc de slita (sania-nr) din copilărie. La noi nimeni nu mai urcă dealul pe jos”, povesteşte italianul. Făceau sănii din scândură de castani. „Azi mai sunt doar din plastic, preferăm la schi”, mai spune Alessandro. La vârsta de 5 ani, Sergiu vede prima oară zăpadă şi sanie. La Zaragoza aşa ceva nu există. „Mai vreau pe sanie”, ne spune Sergiu. Singura problemă pentru ei, muzica la maximum de la un autoturism de la capătul pârtiei.

Porci şi coaste sălbatice

Pe lângă decibeli, de lângă maşină se scurge fumul de la grătarul familiilor Porumb şi Bărăian. „Putem sta până apune soarele”, ne spune Radu Bărăian. Copiii iau o pulpă caldă de pui din mers, de pe grătar şi zboară înapoi. „Doar aici mai putem veni, pe pârtiile din cartiere sunt blocuri”, spune Dan Bărăian. Se opresc din alergare cu toţii. Din pădure apare o turmă de porci sălbatici. „Mai bine să rămână aşa, naturale”, spune Lorand, un alt turist aflat la o ţuică cu prietenii.