Regiunea spaniolă Catalunya, între naţionalism şi rasism

Regiunea spaniolă Catalunya, între naţionalism şi rasism

Când într-o regiune precum Catalunya, jurnalişti de la ziarele catalane de mare tiraj, dintr-un naţionalism exagerat, ajung să devină rasişti, ei atrag atenţia opiniei publice din

Când într-o regiune precum Catalunya, jurnalişti de la ziarele catalane de mare tiraj, dintr-un naţionalism exagerat, ajung să devină rasişti, ei atrag atenţia opiniei publice din Spania. Practic, ei sunt formatori de opinie.

Însă pe cine să condamni, într-o societate în care cursurile de limbă catalană sunt gratuite, subvenţionate de guvernul catalan, iar cursurile de limbă spaniolă sunt contra-cost? Între catalanii cu care convieţuiesc şi spaniolii din alte regiuni alte ţării, imigranţii din Catalunya devin mijloacele prin care fiecare dintre cele două tabere luptă pentru a îşi atinge scopurile sale naţionaliste.

În Spania există 17 comunităţi autonome

După aprobarea Constituţiei din 1978, Spania se împarte, administrativ, în 19 regiuni: 17 comunităţi autonome şi 2 oraşe autonome. Comunitatea autonomă este un teritoriu care dispune de autonomie legislativă şi executivă, precum şi de dreptul de a fi administrată de reprezentanţi proprii.

Textul Constituţiei reglementează atribuţiile şi responsabilităţile politice la nivel de comunitate şi la nivelul întregului Regat Spaniol. Fiecare comunitate include mai multe provincii, iar fiecare dintre acestea este formată din mai multe localităţi.

Cele 17 comunităţi autonome din Spania sunt: Andaluzia, Aragon, Insulele Baleare, Insulele Canare, Castilla La Mancha, Castilla Leon, Catalunya, Comunitatea Madrid, Navarra, Comunitatea Valenciană, Extremadura, Galiţia, Ţara Bascilor, Asturia, Murcia, La Rioja şi Cantabria. În 1995, Ceuta şi Melilla, insule situate în sudul Spaniei, au devenit oraşe cu autonomie proprie.

Istoria Catalunyei

Rădăcinile Catalunyei ca teritoriu şi formă de guvernământ se trag din Evul Mediu. De-a lungul secolelor, naţiunea catalană a avut instituţii politice şi forme de guvernare proprii fiecărei epoci în parte. Căsătoria dintre Ramon Berenguer IV şi Petronila de Aragon din 1137 a dat naştere Regatului Catalunya-Aragon, la care au fost anexate Valencia, insulele Baleare şi Sicilia.

Regele Franţei, urmaşul regilor carolingieni, renunţă la drepturile sale asupra teritoriilor din Barcelona, Urgell, Besalu, Rossello,Empuries, Cerdanya, Conflent, Girona şi Osona. Catalunya pierde teritorii, însă îşi păstrează independenţa câştigată în anul 989. Încă din secolul al XV-lea, Confederaţia catalano-aragoneză dispunea de un organism politico-administativ, Guvernul Catalan de astăzi.

În secolul al XVII-lea, Felipe V dizolvă toate instituţiile guvernului care existau deja în Catalunya şi aplică legile spaniole. Abia în prima parte a secolului XX, Catalunya trăieşte o mare realizare politică: reinstaurarea Guvernului Catalan, Catalana redobândeşte statutul de limbă oficială în timpul celei de-a doua Republici (1931-1939).

Tot acest viitor promiţător pentru catalani este distrus de Războiul Civil şi de instaurarea dictaturii lui Franco. După moartea lui Franco, în 1975, se restabilesc instituţiile din Catalunya şi al doilea Guvern Catalan, printr-un decret regal. Josep Tarradellas, aflat în exil de 40 de ani, redevine Preşedinte al Guvernului Catalan.

În 20 martie 1980, au avut loc, pentru a doua oară, alegeri legislative pentru constituirea noului Parlament Catalan. Heribert Barrera a devenit Preşedintele Parlamentului restaurat, iar Jordi Pujol i Soley, cel de-al 115-lea Preşedinte al Guvernului Catalan.

90% din locuitorii Catalunyei înţeleg ambele limbi

Cea mai recentă prevedere a Guvernului Catalan este aceea de a oferi o bursă de 1.000 de euro elevilor şi studenţilor spanioli care vor învăţa limba catalană în şcolile din Franţa. De asemenea, guvernul a alocat 625.800 de euro pentru a subvenţiona opt şcoli din sudul Franţei, cu predare în limba catalană.

Spaniola este limba maternă a 47% din locuitorii din Catalunya, 10% sunt bilingvi, iar restul au ca limbă maternă catalana. 90% înţeleg ambele limbi. În societate, este folosită mai mult spaniola decât catalana, iar 37% vorbesc în familie catalana.

În jocul politicienilor şi al statisticilor cu privire la numărul celor care utilizeazăă sau alta, numărul celor care vorbesc cele două limbi este influenţat de fluxul tot mai mare al imigranţilor din Catalunya. Prinşi la mijloc, între catalanii şi spaniolii din alte regiuni ale Spaniei, imigranţii devin factori importanţi pentru cele două tabere. o limb

"Localuri genocide şi rasiste"

Un million de străini în economia populaţiei catalane cântăreşte foarte mult, iar datele nu sunt îmbucurătoare pentru naţionaliştii catalani. Doar 13% din imigranţi se exprimă şi scriu în catalană. În ciuda campaniilor Guvernului Catalan de implementare a limbii locale în rândul imigranţilor, aceştia o învaţă doar constrânşi de obţinerea unui loc de muncă mai bun.

În faţa acestor realităţi, naţionaliştii catalani tind să fie xenofobi, iar, în cazuri izolate, cele două concepte ajung să se confunde. În acest context, unii i-au dat perfectă dreptate jurnalistului Enric Vila, care, pe blogul personal, incită internauţii care-i vizitează pagina "să-i denunţe pe toţi acei comercianţI care, pentru a câştiga câţiva euro în plus, contribuie la perpetuarea genocidului cultural". Comercianţii consideraţi "fii de căţea" de Vila sunt cei care angajează imigranţi nevorbitori de catalană. Jurnalistul şi-a intitulat articolul publicat pe această temă "Localuri genocide şi rasiste".

În restaurante, sunt preferaţi ospătarii care ştiu limbi străine

Dacă luăm în calcul faptul că în Catalunya există trei aeroporturi internaţionale care aduc anual zeci de mii de turişti, cu preponderenţă englezi, care cheltuiesc pe teritoriul catalan milioane de euro şi care nu vorbesc spaniola sau catalana, le dăm dreptate oamenilor de afaceri.

Proprietarul unui restaurant situat pe Costa Dorada, Augustin Martinez, preferă să angajeze imigranţi care să vorbească mai multe limbi străine. "Catalana o ştiu eu, nu mă interesează să o vorbească angajaţii. Avantajul că aceştia cunosc limba engleză cântăreşte foarte mult.

Ştiu să se înţeleagă cu clienţii, să-i facă să se simtă bine, iar străinii revin an de an", povesteşte Augustin, care de cinci ani angajează numai ospătari români. "Şefa mea a rămas uimită când m-a văzut cum vorbesc engleza şi franceza. Catalana o înţeleg, dar nu-mi foloseşte la nimic", explică Mihaela Culea (22 de ani), din Tarragona, care lucrează ca ospătăriţă într-un bar.

"Cine vrea să prospere, trebuie să înveţe catalana!"

Rosa Diez, deputat din partea partidului UPyD, acuză guvernul socialist (PSOE) că nu ia măsuri împotriva discriminării la care sunt supuse miile de familii imigrante din Catalunya. Deputata a reacţionat ca urmare a publicării unui ghid pentru străini, din care reiese că doar vorbind în limba catalană se poate avea succes în afaceri, la şcoală, în societate.

"Învaţă catalana pentru a avea un serviciu mai bun!", "Cine vrea să prospere, trebuie să înveţe catalana!" sau "Dacă vrei să-ţi ajuţi copiii la şcoală, învaţă catalana!" - sunt doar câteva dintre sloganurile campaniei. După cum susţine Rosa Diez, campania are ca scop "excluderea spaniolei, limba oficială a Regatului Spaniol, din mediul public, ceea ce este un atentat împotriva libertăţii şi a egalităţii, încălcând Constituţia".

Deputatul susţine că nu este vorba despre o simplă promovare a limbii catalane, ci de o avertizare pentru cei care trăiesc în Catalunya. În replică, Elena Salgado, ministrul Administraţiei Publice, a sfătuit-o pe Rosa Diez, deputatul UPyD, să nu se considere singura persoană care interpretează ireproşabil Constituţia şi, astfel, să se situeze mai presus de Tribunalul Constituţional.

Majoritatea catalanilor ar vota pentru independenţa regiunii lor

Potrivit studiului "Limbă şi identitate în Catalunya, 2008", realizat de Universitatea Oberta, doar 22,6% din subiecţii intervievaţi se simt pe deplin catalani, în timp ce 6,8% se simt exclusiv spanioli. Majoritatea se declară a fi atât spanioli cât şi catalani, iar 19,4% se simt mai degrabă catalani decât spanioli. Cu toate acestea, conform aceluiaşi studiu, într-un eventual referendum cu privire la independenţa Catalunyei, între 52% şi 62% din votanţi ar spune "Da".