Adevarul.ro

În România există aproximativ 350.000 de copiii de care statul român a uitat. Ei au nevoie de asistenţă psihologică şi socială. Este vorba de copiii emigranţilor şi cei din familii

În România există aproximativ 350.000 de copiii de care statul român a uitat. Ei au nevoie de asistenţă psihologică şi socială. Este vorba de copiii emigranţilor şi cei din familii monoparentale.

Creşte numărul familiilor monoparentale

Din 2002 până în prezent numărul familiilor monoparentale s-a dublat, după cum arată studiul „Viaţa de familie-2008” realizat de Fundaţia Soros.

Deosebirea dintre aceste familii şi cele în care unul dintre parteneri a rămas în ţară, iar celălalt e la muncă în străinătate nu este mare. În cele mai multe cazuri, copiii au rămas în grija mamelor şi sunt foarte afectaţi de lipsa tatălui:

„Copiii din familiile monoparentale sunt la fel de afectaţi ca cei ai căror părinţi sunt la muncă în străinătate. Statul ar trebui să se implice mai mult în educarea şi formarea acestor copii”, declară Mihaela Ştefănescu, coordonator programe al Fundaţiei Soros.

Părăsiţi azi, delincvenţi mâine

Ca şi în familiile în care unul dintre părinţi este plecat la muncă în străinătate, şi în cazul celor monoparentale, de cele mai multe ori, copilul rămâne în îngrijirea mamei.

Oricât ar fi de grijulie, ea se va confrunta cu probleme în ceea ce priveşte copilul. De cele mai multe ori, aceste probleme pot fi rezolvate doar cu ajutorul unui psiholog sau asistent social. În caz contrar, societatea poate fi afectată pe termen lung:

„Aceşti copii nu se dezvoltă normal. Ar trebui să existe psihologi în şcoli, centre de zi în care să socializeze, să aibă activităţi extraşcolare. Statul ar trebui să fie preocupat, pentru că aceşti copii pot deveni delincvenţii de mâine”, atrage atenţia Mihaela Ştefănescu.
 
Ea este de părere că în loc de a observa, autorităţile române ar trebui să prevină: „ De ce mai multe ori, statul doar observă că are loc o infracţiune. Nu ar fi mai bine să se ocupe de aceşti copii şi să prevină transformarea lor în delincvenţi?”

Bunicii, cel mai important sprijin

În cadrul studiului au fost intervievate 1.400 de persoane la nivel naţional. Se pare că nu doar în cazul emigranţilor, ci şi al familiilor unite, bunicii şi familia rămân un sprijin esenţial: „Peste jumătate dintre cei care au copii au apelat adesea la ajutorul bunicilor, iar 12%, la sprijinul altor rude”.

Nu au nevoie doar de bani!

Ce au în comun familiile emigranţilor, cele unite şi monoparentale? Lipsa unei politici de protecţie a familiei din partea statului, care nu se rezumă doar la alocaţii sau alte ajutoare financiare:

„Protecţia familiei are nevoie şi de o gamă largă de servicii destinate să susţină familia în eforturile sale de îngrijire, să integreze copilul şi să îi lărgească perspectivele de realizarea socială.

Statul trebuie de asemenea să faciliteze integrarea pe piaţa muncii a părinţilor şi să contribuie la armonizarea muncii cu viaţa de familie”, arată Raluca Popescu, sociolog şi co-autoare a studiului prezentat astăzi de Fundaţia Soros.