Adevarul.ro

Pentru că sunt refuzaţi când vor să închirieze o casă, conaţionalii noştri preferă să fie proprietari. Conform unor date statistice realizate recent de organizaţia Caritas, mulţi români au două locuri de muncă şi lucrează într-un ritm de neconceput pentru italieni.

Caritas Italiana a lansat recent un volum de 334 de pagini, cu titlul „România, imigraţie şi muncă în Italia. Statistici, probleme şi perspective“. Lansarea a avut loc la Milano luna aceasta şi a fost marcată de o conferinţă susţinută de către autori.

Antonio Ricci, autorul cărţii, statistician al organizaţiei caritabile Caritas, a observat că imigranţii din Italia beneficiază cu 40% mai puţin de instrumentele de susţinere ale statului (angajări, pensii, indexări), faţă de cetăţenii italieni.

„În ţara noastră, imigranţii sunt consideraţi cetăţeni de «serie B», iar românii întâmpină des dificultăţi atunci când se duc să se înscrie la Biroul de Evidenţă a Populaţiei, îşi caută loc de muncă sau vor să închirieze case“, a spus Ricci.

Din raport rezultă că, doar în anul 2008, nu mai puţin de 10.000 de români şi-au cumpărat case în Italia. Ricci consideră că unul dintre motivele pentru care conaţionalii noştri au făcut acest pas este faptul că se simt discriminaţi atunci când caută o casă cu chirie.

Românii au şcoală mai multă decât italienii

Mai mult de jumătate din imigranţii români din Italia (59,2%) au terminat 12 clase sau au urmat o facultate, în timp ce doar 33% din italieni au doar liceul.

Referitor la această situaţie, Traian Valdman, parohul român ortodox de la Milano, a făcut următoarea observaţie: „La începutul imigraţiei româneşti, conaţionalii care intrau în şantiere şi aveau şefi cu patru clase ziceau că, dacă aceasta e Italia, atunci ea nu corespunde cu imaginea pe care şi-au format-o de acasă. Dar, cu timpul, conaţionalii au reuşit să-şi găsească servicii în medii potrivite cu pregătirea lor şi situaţia s-a mai ameliorat“.

Popor harnic şi muncitor

„În prezent, românii au unul, chiar două locuri de muncă. Mulţi dintre ei muncesc cu orare care pentru autohtoni sunt de neconceput. Uşor-uşor îşi fac prieteni italieni, îşi cumpără case şi îşi aduc copiii din România. Se schimbă astfel idealul iniţial, acela de a face bani, doar pentru cumpărarea casei şi maşinii“, a afirmat părintele Valtman.

Referindu-se la infractori, Antonio Ricci a explicat: „De regulă, delincvenţii români nu fac parte din populaţia stabilă de un milion de români. Infractorii sunt în permanentă mişcare, vin şi pleacă“. Tot el a completat: „După 1 ianuarie 2007 a început să se vorbească inexact despre dublarea numărului românilor de pe teritoriul Italiei.

De fapt, după acea dată, românii care erau deja în Italia şi munceau ilegal au fost trecuţi în registrele Biroului de Evidenţă a Populaţiei şi au fost angajaţi“.

„Să trecem de la cifre la fapte“

După uciderea Giovannei Reggiani, românii nu şi-au schimbat opinia despre italieni, însă 65% din peninsulari nu voiau să aibă de-a face cu vreun român. „Însă italienii care cunosc personal un român (n.r. - fiecare al zecelea italian) îl apreciază pentru seriozitate şi au încredere în el“, a adăugat Traian Valdman.

Parohul român a sintetizat nevoile comunităţii române: locuri de muncă şi case pentru cei care nu au, trimiterea copiilor la şcoală, unde să înveţe limba şi cultura ţării de origine.

La finalul intervenţiei sale, Traian Valdman a spus: „A venit momentul, după 20 de ani de la începutul imigraţiei româneşti, de a se trece, de la stadiul de căutare şi analiză, la decizii. Doar aşa se poate trece, de la criza produsă de români, la cunoaşterea românilor care aduc beneficii“.

„Românii, o problemă sau nu?“

Conferinţa de prezentare a volumului realizat de Caritas de la Milano s-a intitulat „Românii, o problemă sau nu?“. În afară de Traian Valdman, parohul român ortodox de la Milano, au mai participat scriitoarea Violeta Popescu şi consulul român Daniel Dina.