Adevarul.ro

Meseria de "pet-sitter" (îngrijitor de animale de casă) este foarte convenabilă pentru imigranţii români din Italia. Pentru a obţine "reţeta" acestei ocupaţii, se adaugă "ingredinte" ca:

Meseria de "pet-sitter" (îngrijitor de animale de casă) este foarte convenabilă pentru imigranţii români din Italia. Pentru a obţine "reţeta" acestei ocupaţii, se adaugă "ingredinte" ca: şofer, instructor, coleg de joacă, infirmier.

Se completează cu elementul principal, dragostea de animale, se amestecă şi rezultatul constă într-una dintre meseriile care asigură un trai mai bun necuvântătoarelor cu patru lăbuţe: dog sau cat sitter. În ziarele italiene, la rubrica de mică publicitate, există multe anunţuri din partea tinerilor dornici să facă un ban plimbând sau jucându-se cu pisici sau căţei.

"E mai bine decât să-ţi rupi spinarea pe şantiere"

Tânărul Mihai Deliu (29 de ani), originar din Dolj, este dog-sitter la Roma de doi ani: "Am venit în Italia odată cu deschiderea graniţelor, în 2002, şi am lucrat, cu întreruperi, până în 2006, în construcţii. În unele zile câştigam 50-60 de euro, însă urmau uneori săptămâni întregi fără muncă.

La un moment dat, când n-aveam de lucru, un vecin italian m-a rugat să-i scot câinele la plimbare în parc şi mi-a dat 10 euro pentru asta. Atunci mi s-a aprins <> ". Apoi Mihai a dat anunţuri în ziare, a lipit afişe prin parcuri, a împărţit pliante prin cutiile poştale, în căutare de clienţi.

"Încet, cu reticenţă, au început să vină ofertele. În primele luni, alergam toată ziua prin întreaga Romă pe 5 euro la oră; acum ies în parcurile centrale cu 5-6 câini deodată, stau două-trei ore şi fac 100 de euro. Sigur, nu zilnic, dar tot e mai bine decât să-ţi rupi spinarea pe şantiere", mărturiseşte Mihai.

Tânărul mai are de frecventat câteva săptămâni un curs de instructor-dresor, după care îşi doreşte să se întoarcă în ţară pentru a pune în practică ceea ce a învăţat şi, cu puţin noroc, să deschidă un pet-shop la Craiova.