De ce ii roade grija pe americani de copiii romani orfani

23 de congresmani americani se lupta ca niste lei pentru viitorul unor copii orfani din Romania. Onorabilii membri ai Congresului SUA, oameni ocupati de altfel, si-au gasit timp sa trimita

23 de congresmani americani se lupta ca niste lei pentru viitorul unor copii orfani din Romania. Onorabilii membri ai Congresului SUA, oameni ocupati de altfel, si-au gasit timp sa trimita Parlamentului Romaniei o scrisoare prin care critica proiectul de lege al Executivului privind adoptiile. Practic, in document e criticata in termeni duri intentia Guvernului de a limita adoptiile internationale. "...Un limbaj aflat in conflict cu Conventia de la Haga..." e doar unul din pacatele proiectului ai caror autori trebuie sa inteleaga ca bietii orfani "trebuie sa creasca intr-o atmosfera de fericire, dragoste si intelegere". Pentru asta e nevoie de o familie adoptiva si daca familia asta nu exista in Romania, ea poate fi gasita in alte tari, eventual peste Ocean. Acum faptul ca Uniunea Europeana priveste adoptiile internationale ca o ultima solutie pentru copii, ca aceeasi Uniune in care vrem sa intram ne-a cerut imperativ sa punem la punct un sistem de ingrijire pe termen lung a orfanilor in familii de imprumut platite de la buget, ca acest sistem ne costa miliarde si miliarde de lei, ca insasi aderarea tarii noastre la Comunitatea Europeana a fost, la un moment dat, conditionata de respectarea normelor UE in domeniu, e problema Romaniei, nu a reprezentantilor Americii. America, sensibila, vrea doar ca bietii copilasi sa nu se mai rateze pe aici, cand ii asteapta o viata mai buna in alta parte. Tocmai de aceea, acum doua zile, o delegatie romaneasca la Washington, condusa de Alin Theodorescu, a discutat de zor cu oficialitatile americane. Subiectul discutiilor nu a fost chestiunea secundara a razboiului din Irak, nu autostrada de 2,5 miliarde de dolari pe care trebuie s-o construiasca firma americana Bechtel, ci aceste adoptii internationale, deja oprite printr-un moratoriu, si el intens criticat in State. Copiii astia orfani sunt mai importanti decat orice altceva, asa ca in SUA mai sunt multe alte organizatii pe langa Congres care se ocupa de ei. In general, aceste organizatii au nume poetice, de genul "Speranta implinita", "Lacrimi de fericire", "Micul miracol" sau "Casa Curcubeului" si unele isi fac si reclama in ziar. De obicei, reclama asta prezinta o mogaldeata cu ochii umezi si nasul carn cu explicatia clara "Copilul tau te asteapta, suna acum la numarul...". Cand suni afli si amanunte mai prozaice, cum ar fi faptul ca una bucata de bebelus de rasa caucaziana de 7 luni cu un dosar bun face vreo 15.000 de dolari. Daca iei doi odata, ti se face reducere ca la tricouri, pretul scazand la 10.000 USD. Pare mult, dar oricare din sutele de agentii de adoptii din State ii va explica ca un dosar bun al marfii e extrem de important in afacerea asta. Copiii mici pot suferi de tot felul de boli ascunse, ale caror efecte pot aparea peste ani, asa ca e grozav ca livrarea bebelusului sa se faca catre beneficiari cu un istoric medical cat mai amanuntit si cu referiri complete despre parinti. Multe tari nu stau prea bine la acest capitol, dar probabil ca asta influenteaza si pretul. De exemplu, asa cum poti citi intr-o carticica cu titlul "Cum sa faci o adoptie in Colorado" in prezentarea agentiei "Mana in mana", un baietel din Thailanda intre un an jumate si 10 ani face doar 6.900 de dolari. Inainte de nenorocitul moratoriu impus de Guvern, un baietel din Romania, tara europeana cu un sistem de sanatate decent, era evaluat la fix 16.250 de dolari. Acum nu trebuie blamati americanii pentru ca sunt pragmatici si trateaza adoptiile ca pe o afacere. In fond, oriunde exista cerere, chiar daca aceasta vine din partea unor oameni altruisti sau care se simt singuri, va exista si o oferta. Dar aici trebuie spus ca afacerea asta creste peste Ocean de la an la an, la ora actuala unu din zece copii adoptati de americani provenind din strainatate. Motivele sunt multe: in alte tari, legislatia e mai blanda si timpul de asteptare e mai scurt. Apoi, multi dintre parintii naturali ai copiilor care-i dau spre adoptie in State au pretentia sa aleaga ei insisi viitoarea familie a micutilor. Multi prefera familii monoparentale sau oameni cat mai in varsta. Aceste obstacole dispar in cazul adoptiilor internationale care elimina si posibilele vizite ale parintilor naturali la familia adoptiva, vizite pline de mare incarcatura emotionala. Pe aceasta piata, unde de obicei parintii adoptivi isi aleg copii de aceeasi rasa cu ei pentru a nu da mai tarziu explicatii micutilor, iesirea Romaniei din sistem a provocat o mica criza. Acum, congresmanii americani se gandesc la viitorul unor micuti de la noi, la viitorul mai bun al unor cetateni americani care sunt alegatori cu venituri peste medie si la bunul mers al afacerilor catorva sute de adoptii internationale. Poate, inainte de asta, ar trebui sa se gandeasca si la viitorul celorlalte milioane de copii din Romania, tara care risca sa-si amane intrarea in U.E. doar pentru a face cativa americani fericiti.