Cu sau fără religie în şcoli?

Invocarea libertăţii de conştiinţă, pe de o parte, şi degradarea morală accentuată a noilor generaţii, pe de altă parte, sunt aduse ca principale argumente în această

Invocarea libertăţii de conştiinţă, pe de o parte, şi degradarea morală accentuată a noilor generaţii, pe de altă parte, sunt aduse ca principale argumente în această dispută.

Chestiunea menţinerii sau eliminării religiei din şcoli, ca materie de studiu, suscită din nou aprige dispute în societate. După aproape jumătate de secol de aşa-zis "ateism ştiinţific" şi două decenii de tranziţie, unii români au dificultăţi în a înţelege că există un principiu superior interesului material. Pe scurt, cam acesta este cadrul în care se derulează dezbaterile asupra temei în cauză. Cei mai înverşunaţi adversari ai teologilor se dovedesc a fi câţiva reprezentanţi ai societăţii civile, extrem de vocali, care susţin cu tărie atât eliminarea orelor de religie, cât şi a simbolurilor religioase din instituţiile publice de învăţământ.

Un aspect interesant, dar puţin evidenţiat, este acela că nici părinţii şi nici elevii nu au cerut până acum înlocuirea religiei cu o altă materie de studiu sau înlăturarea crucifixelor şi icoanelor din sălile de cursuri. Aşadar, de unde a apărut această problemă? Răspunsul oficial a fost că libertatea de conştiinţă este un drept fundamental al oricărui individ şi că fiecare tânăr ar trebui să aleagă dacă trebuie sau nu să creadă în Dumnezeu.

ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, a fost unul dintre ierarhii ortodocşi care au pus în lumină şubrezimea acestor argumente. El a atras atenţia asupra faptului că sărăcia endemică, degringolada politică, infracţionalitatea camuflată, corupţia sub acoperire şi exhibarea libertinajului sunt adevăratele pericole la adresa copiilor şi tinerilor, nicidecum orele de religie din şcoli.

De altfel, statisticile autorităţilor privind amplificarea delincvenţei juvenile sunt un serios contraargument adus celor care susţin eliminarea religiei ca materie de studiu. În plus, până nu de mult, din 14 state ale Comunităţii Europene, doar două nu aveau religia în sistemul educaţional. Totuşi, au fost semnalate probleme reale în legătură cu pregătirea şi conduita la ore a unor profesori de religie. În cancelarii nu sunt întotdeauna preoţi, pentru a preda această materie, iar unii dintre tinerii profesori sunt deficitari la capitolul experienţă şi tact pedagogic. Se poate ca şi acesta să fie unul dintre motivele apariţiei în dezbaterea publică a chestiunii menţinerii sau eliminării religiei, ca materie de studiu.

Protestele liber-cugetătorilor noştri sunt, de fapt, o incriminare în numele discriminării, aşa cum comunismul experimenta dezumanizarea sub lozinca umanismului ÎPS Bartolomeu Anania Mitropolitul Clujului

"Dimensiunea religioasă este una profund culturală şi face parte din identitatea noastră"

"Asistăm la o ofensivă laicistă fără precedent în istoria modernă a României. Aceasta nu are nicio bază legală sau propriu-zis culturală şi nu corespunde voinţei majorităţii românilor. E un interes pentru a privatiza sentimentul religios şi pentru a marginaliza influenţa normativă în domeniul etic a religiilor tradiţionale. Este limpede o formă de deturnare a voinţei naţionale şi a identităţii noastre cultural-religioase. Religia în şcoală nu este o formă de îndoctrinare.

Asta o spun cei care au o grilă de lectură foarte îngustă şi înţeleg prin religie doar slujbele ori religia este un conglomerat de fenomene din care majoritatea sunt cu caracter cultural. Copiii au nevoie de o educaţie completă. În momentul în care eu pretind că dau o educaţie completă tinerilor de astăzi, scoţând însă elemente de istorie, de simbolism, de modele morale, ce mai rămâne? Încercaţi să vă imaginaţi un album despre România din care lipsesc: Muzeul Ţăranului Român, bisericile de lemn, mănăstirile din Bucovina. Ce mai rămâne? Casa Poporului şi Delta Dunării. Dimensiunea religioasă este una profund culturală şi face parte din identitatea noastră", ne-a declarat teologul Radu Preda.