Altfel de relansare pentru ieşirea din criză

Dacă această criză ne va învăţa să ne cheltuim “gologanii” mai înţelept, tot vom avea ceva de câştigat.

Intr-o lume politică prea adesea dominată de comunicare, marile dezbateri capătă uneori o alură derutantă. Aşa se întâmplă şi cu cea care agită azi spiritele: avem sau nu nevoie de un plan de relansare economică pentru a scăpa de recesiune? “Relansare”, iată noul cuvânt care supără. Desigur, nimeni nu se îndoieşte că aceste exerciţii semantice nu reflectă preocuparea colectivă de a găsi un răspuns adecvat la criza pe care o traversăm. Din păcate, însă, ori poate din fericire, gravitatea situaţiei lasă prea puţin loc pentru tergiversări savante şi invită, mai degrabă, la acţiuni rapide şi energice. În Europa, în Statele Unite sau în Asia, oricine a putut constata această realitate. 

Pentru că, după traumatismul crizei financiare şi salvarea, în ultima clipă, a băncilor, iată-ne confruntaţi cu consecinţele foarte concrete ale recesiunii. Peste tot în lume, întreprinderile, cu comenzile reduse şi beneficiile subţiate, sunt silite să-şi reducă drastic costurile. Piaţa muncii se degradează văzând cu ochii, iar derapajul necontrolat al finanţelor mondiale se resimte acum direct în viaţa oamenilor obişnuiţi. Semnalele nu sunt înşelătoare: din ce în ce mai multe întreprinderi recurg la şomajul parţial.

Fidel temperamentului său, Nicolas Sarkozy nu pare dispus să asiste la aceste evenimente cu braţele încrucişate. Fără a pronunţa faimosul termen incorect - relansare - transformat în acord cu Bruxelles-ul în ”măsuri de susţinere a creşterii economice şi a pieţei muncii”, Guvernul încearcă să deblocheze punctele gripate ale economiei. În schimbul unui ajutor public plătit scump, băncile şi-au luat angajamentul să finanţeze “actorii” aflaţi în dificultate, de la familii obişnuite la întreprinderi. Vor urma, probabil, şi alte măsuri, poate o redistribuire punctuală a anumitor joburi sau un sprijin acordat industriei automobilelor. 

Deşi au ţipat, gardienii corectitudinii bugetare au fost reduşi la tăcere. Niciuna dintre măsurile amintite nu ne-a agravat până acum deficitul bugetar. Abandonând politicile obişnuite, relansarea – să îndrăznim să pronunţăm termenul – pusă în practică de Guvernul nostru se sprijină pe o mai bună utilizare a resurselor existente, pe măsuri structurale şi nu conjuncturale şi pe mecanisme mai imaginative ca până acum. Dacă această criză ne va învăţa să ne cheltuim “gologanii” mai înţelept, tot vom avea, în final, ceva de câştigat.

„Le Figaro”, 22- 10 -2008