O raza de lumina de la FMI

Fondul Monetar International, care negociaza la Bucuresti conditiile incheierii unui nou acord cu Romania, a facut o marturisire fara precedent. Pentru prima data, Fondul a recunoscut, fara ocolisuri,

Fondul Monetar International, care negociaza la Bucuresti conditiile incheierii unui nou acord cu Romania, a facut o marturisire fara precedent. Pentru prima data, Fondul a recunoscut, fara ocolisuri, ca a gresit in 1999, cand a pus la zid Romania. La inceputul acelui an, FMI a intrerupt, practic, orice legatura cu Bucurestiul. "Intai luati credite de pe piata privata si apoi batem din nou palma", a fost conditia institutiei financiare internationale. FMI isi propusese atunci sa nu mai permita tarilor membre sa-si plateasca datorii catre sectorul privat cu bani publici. Dar Romania nu avea nevoie de banii Fondului - care, intr-adevar, sunt in cea mai mare parte bani publici - deoarece Banca Nationala acumulase rezerve valutare suficient de mari pentru a putea face fata varfului de sarcina in rambursarea datoriei externe din acel an. Fondul a renuntat, pana la urma, la o asemenea conditie si chiar a incheiat in 1999 un nou acord de tip stand-by cu Romania, insa abia acum recunoaste deschis ca a gresit cand a confundat o problema temporara de lichiditate cu una structurala de balanta de plati. Marturisirea facuta de FMI se gaseste intr-un document, care, de asemenea, este o premiera. FMI s-a decis sa faca o evaluare a mersului reformelor in toate tarile care au avut mai mult de sapte ani programe finantate de Fond. Drumul spre realizarea unui asemenea obiectiv a fost deschis de Romania. Un grup de experti independenti din cadrul FMI, care nu au fost implicati in programele cu Bucurestiul, au analizat transformarile suferite, in ultimii 14 ani, de economia romaneasca, indeosebi ca urmare a aplicarii programelor cu Fondul. Rezultatele evaluarii au fost facute cunoscute, zilele trecute, autoritatilor romane pentru a-si prezenta punctul de vedere. Observatiile au fost, in general, nesemnificative, deoarece analiza este remarcabil de obiectiva si echilibrata. Romania a avut, dupa specialistii FMI, cele mai proaste conditii de start din Europa de Est. In 1989, economia romaneasca avea nu numai cel mai mare sector de stat, ci si cel mai ineficient. Nici nu ar fi putut sa fie altfel, daca avem in vedere ca, spre deosebire de celelalte regimuri comuniste din regiune, cel din Romania a aplicat ad litteram doctrina economiei de razboi, prin care fosta Uniune Sovietica obliga tarile satelite sa produca tot, indiferent de cost si calitate, deoarece razboiul rece dintre socialism si capitalism se poate transforma oricand intr-unul cald. La inceputul tranzitiei, intr-o situatie asemanatoare cu cea a Romaniei mai era Polonia. Dar, in timp ce Varsovia a facut reforme profunde in economie, Bucurestiul mai mult le-a mimat. Absenta indatorarii externe si existenta unor resurse energetice proprii au dat castig de cauza ideii ca - spre deosebire de Polonia, care a recurs la o terapie de soc - Romania trebuie sa adopte o formula graduala de tranzitie la economia de piata. Rezultatul a fost intarzierea reformelor. Toate guvernele de dupa 1989 s-au apucat de ceva, dar nici unul n-a mers pana la capat. Reformele erau reluate ori de cate ori FMI sau Uniunea Europeana impingea de la spate guvernantii romani, dar in scurt timp imboldul extern se stingea. Incoerenta politicii de reforme, spun specialistii Fondului, a dus Romania in coada tarilor ex-comuniste. Primele trei acorduri cu FMI, care au acoperit perioada 1990-1996, au tratat numai problemele legate de stabilitatea economica: inflatie, deficit bugetar sau de cont curent etc. Nici unul nu s-a distins prin rezultate satisfacatoare in ce priveste reforma intreprinderilor. Abia in timpul derularii urmatoarelor doua stand-by-uri (1997-2000) s-au facut primele reforme structurale in economie. Dar si acelea au deraiat de pe linie la un moment dat. Totusi, declara expertii Fondului, s-a creat astfel o baza cat de cat solida pentru continuarea restructurarii economiei. De asemenea, FMI a adoptat, dupa anul 2000, o noua politica fata de Romania, care cere Bucurestiului sa ia masuri de ordin structural inainte de a incepe desfasurarea programului. Ambii factori au contribuit, dupa Fond, la obtinerea unor rezultate mai bune si la ducerea pana la capat de catre guvernul Nastase a unui program, primul din cele sase cate a incheiat Romania cu FMI dupa 1989. Concluzia evaluarii facute de Fond este optimista. In pofida tuturor ezitarilor si opintelilor, restructurarea economiei romanesti a progresat. Exista insa restante in sectoare-cheie, cum este cel energetic sau mineritul, care formeaza obiectul actualelor negocieri de la Bucuresti. Fondul pare dispus sa dea un nou certificat de buna purtare Romaniei, care are nevoie de el ca de aer in conditiile in care vrea sa incheie negocierile de aderare la Uniunea Europeana in 2004, dar se teme ca promisiunile celor de la Palatul Victoria nu vor putea fi onorate intr-un an electoral.