Ne pregatim de razboi civil?

Prin lege, mii de civili pot primi arme cu glont

Sefii partidelor parlamentare, directorii unor societati care desfasoara activitati de monopol de stat, mai-marii unor organizatii patronale sau de sindicat, precum si persoanele care conduc societati de radio, de televiziune sau presa pot detine, la cerere, arme cu glont. Cel putin asa prevede noul proiect de lege privind regimul armelor si munitiilor, elaborat de Ministerul de Interne. In perioada cat sunt in activitate, dar si dupa pensionare, demnitarii, magistratii, diplomatii, militarii si politistii pot detine si ei astfel de arme, numite de aparare si paza. Acestora li se adauga personalul Garzii Financiare, personalul Garzii Nationale de Mediu, persoanele incluse in programele de protectie a martorilor, precum si cele care indeplinesc o functie de autoritate publica. Ne pregatim oare de razboi civil si despre acest lucru au aflat numai autorii proiectului sus-amintit? Asa s-ar intelege daca citesti mai atent paragrafele proiectului noului act normativ. De ce o fi nevoie de atatea arme letale in mana populatiei? Probabil raspunsul este si in acest caz acelasi dat de guvernanti ori de cate ori nu pot justifica o prostie: ca sa ne aliniem si in acest domeniu la normele europene. Intr-o tara normala, unde lucrurile sunt asezate durabil, o asemenea masura nu provoaca nedumeriri. In Romania, insa, unde si asa exista la populatie sute de arme, furate din sediul unor institutii militare, in timpul evenimentelor din decembrie 1989 si 13-15 iunie 1990, plus cate altele intrate pe filierele de contrabanda, sa mai inarmezi cateva sute sau mii de oameni reprezinta o greseala care ne poate costa scump. Si asa exista destule probleme cu militarii care se sinucid pe capete sau se impusca din joaca in posturile de garda. Exista probleme cu gardienii publici care s-au impuscat intre ei sau si-au ucis sotiile, logodnicele doar pentru ca acestea au avut curiozitatea sa vada cum arata un pistol adevarat. Cu jandarmii si cu alte categorii de persoane ce detin legal arme de foc dar nu stiu sa le foloseasca in mod corespunzator. Nu ajung oare toate aceste nenorociri? De ce mai vrea cineva sa se produca si altele? Ce nevoie au sefii de partide sau de sindicate de arme cu glont? Cine ii ameninta? Se poate invoca pentru sustinerea ideii de inarmare doar cazul Sahleanu de la Iasi. Acolo a existat insa o stare conflictuala grava, careia autoritatile nu i-au acordat atentia cuvenita. Ba, s-ar putea spune ca au neglijat-o total. Dar si daca era inarmat, putea riposta liderul sindical de la Tepro celor trei atacatori care l-au asteptat dupa usa la iesirea din bloc? La ce i-ar fi folosit arma? Pe de alta parte, Romania este o tara in care, peste noapte, tot borfasul poate sa-si infiinteze un sindicat, sa devina seful nu stiu carei asociatii patronale sau, de ce nu, sa-si infiinteze un ziar. De aici si pana la a obtine permisul de port-arma nu mai este decat o formalitate. Or, in ritmul acesta, putem ajunge curand sa inarmam jumatate din populatia tarii, iar cealalta jumatate sa stea la perete, cu mainile sus. Potrivit proiectului de lege trimis Parlamentului spre dezbatere, eventualele victime mai au o sansa: ele vor primi obligatoriu primul ajutor de la cel care le-a impuscat, autorul urmand sa anunte apoi si politia. De ce nu direct morga sau pompele funebre?