Cele 10 porunci divine, interpretate ecologic

"Decalogul ecologic" reprezintă legile după care omul trebuie să se călăuzească pentru a trăi în armonie cu natura Ecologia a apărut din necesitatea cercetătorului de a înţelege

"Decalogul ecologic" reprezintă legile după care omul trebuie să se călăuzească pentru a trăi în armonie cu natura

Ecologia a apărut din necesitatea cercetătorului de a înţelege modul în care natura se autogospodăreşte.
Natura nu depinde de om, ci omul depinde de natură, el fiind un produs al acesteia. Ca parte componentă a sa, fiinţa umană nu se poate ridica deasupra naturii dacă nu învaţă să o cunoască şi cu atât mai puţin dacă nu îi înţelege tainele structurii şi funcţionalităţii ei.

Analizând cu atenţie cele 10 porunci divine, profesorul Gheorghe Mustaţă a ajuns la concluzia că acestea prezintă numeroase aspecte ce ţin de ecologie. Renumitul specialist în Biologie şi-a expus opiniile într-un volum inedit, prin care lansează un mesaj neaşteptat: Dumnezeu vrea ca noi să respectăm natura. Iată care sunt analogiile făcute de autor, între poruncile date lui Moise şi legile de convieţuire corecte alături de celelalte specii.

Porunca întâi: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!

Interpretare ecologică: Natura este unitară, perfectă şi inexplicabilă, deci să nu o modifici
după placul sau interesul tău imediat!

În natură toate sunt legate de toate. În natură nu este nimic în plus şi nu lipseşte nimic. De aceea, omul trebuie să facă o diferenţiere între interesele proprii şi interesele naturii. "În natură nu există animale dăunătoare şi animale folositoare, plante bune şi buruieni. Fiecare specie îşi are <> sa în natură, rolul său bine conturat. A încerca să creezi o altă natură este echivalent cu a-ţi face alţi dumnezei", spune prof. univ. Gheorghe Mustaţă, autorul volumului "Decalogul ecologic".

În natură nu este nimic în plus, iar tot ce există depinde de tot. Natura şi omul fac parte din planul lui Dumnezeu. În devenirea sa, întreaga natură tinde către om şi, prin om, se înalţă la întâlnirea cu Dumnezeu. Omul este partea cea mai înaltă a naturii deoarece el poartă chipul Fiului lui Dumnezeu. "Numai astfel poţi înţelege această poruncă şi nu trebuie să-ţi faci alţi dumnezei, fiindcă îţi pierzi posibilitatea de îndumnezeire", ne avertizează prof. Mustaţă.

Porunca a doua: Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor!
Interpretare ecologică: Fiecare fiinţă îşi are structura şi chi-pul său în funcţie de specie, de menire şi de locul ei în natură, deci nu încerca să-ţi modifici chipul în funcţie de modă şi nu-ţi crea idoli cărora să li te închini!

O specie nu este formată din indivizi absolut asemănători. Ei diferă între ei, deşi au acelaşi chip. Frumuseţea fiecărei rase reprezintă ceva propriu, ceva particular, care intră în chipul de om. A încerca să-ţi modifici aspectul ca să te asemeni cu alte rase este un nonsens. Poţi să te bronzezi până la refuz, datorită razelor ultraviolete şi să capeţi aspectul de abanos, dacă îţi place, dar gândeşte-te totuşi la sănătate! S-ar putea să ţi-o
pui în pericol. Ţi se par buzele groase mai senzuale şi mult mai frumoase?

Le poţi mări cu silicon. Dar nu face chip cioplit, fără să ţii seama de consecinţe. Ne gândim aici la aşa-numitele operaţii estetice. Să nu fim greşit înţeleşi. Şi acestea îşi pot avea rolul lor. O operaţie estetică pentru a corecta o monstruozitate somatică naturală e un lucru firesc şi necesar. A-ţi schimba însă fizionomia cu orice preţ, a-ţi modela corpul în funcţie de capriciile modei înseamnă a vicia natura şi "a-ţi face chip cioplit".

Porunca a treia: Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert!
Interpretare ecologică: Natura este unitară şi funcţionează după legi perfecte, deci nu lua în deşert legile naturii pentru că nu-ţi va fi bine! Natura se pricepe cel mai bine!

Dacă nu înveţi să descoperi legile naturii şi să le înţelegi, cel puţin nu lua legile naturii în deşert pentru că nu-ţi va fi bine! Omul a progresat în ceea ce priveşte inteligenţa artificială şi este încă într-o perpetuă căutare. Este foarte interesantă evoluţia maşinilor electronice de calcul. La început, când au fost construite primele maşini computere, acestea aveau dimensiuni incredibil de mari.

Treptat, ele au devenit din ce în ce mai mici, în timp ce capacităţile de calcul şi viteza lor de reacţie au crescut exponenţial. Maşinile de calcul, extrem de performante, au însă un ritm accelerat de uzură morală, fiind depăşite, de la un an la altul, de altele mai performante. Însă cele vechi nu reprezină rebuturi.

Putem realiza o paralelă între evoluţia calculatoarelor şi evoluţia sistemului nervos. Surprindem, în lumea vie, un progres biologic evident. Este interesant să urmăreşti, în lumea animală, cum un organ se metamorfozează şi se specializează treptat, devenind din ce în ce mai performant. Trebuie să înţelegem că natura este inteligent structurată şi că, în toate situaţiile legate de viaţă, "natura se pricepe cel mai bine".

Porunca a patra: Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte!

Interpretare ecologică: Cosmosul are un ritm al său, iar viaţa are un bioritm care se acordează la ritmul cosmic, deci păstrează-ţi bioritmul şi nu uita să te odihneşti!

Nimic nu se desfăşoară întâmplător în natură şi totul depinde de tot. Cosmosul îşi are ritmul său, ciclicităţile sale. Şi viaţa, ca fenomen cosmic, îşi are ritmul său. Este vorba despre aşa-numitul bioritm, care se acordează la ritmul cosmic şi care gestionează activitatea şi odihna fiinţelor.

Există organisme de zi (diurne) sau de noapte (nocturne). Schimbarea bioritmului acestora le poate provoca mari neajunsuri. Chiar şi dacă se realizează, procesul de adaptare şi schimbare a bioritmului necesită foarte mult timp. Bioritmul presupune acţiune şi odihnă. A forţa organismul, în vederea obţinerii unui randament continuu crescut, înseamnă a-ţi deregla bioritmul, fapt care se va materializa în consecinţe grave. "De aceea adu-ţi aminte de ziua odihnei în activitatea ta", spune profesorul în cartea sa. Nu de altceva, dar natura are un ritm care trebuie să fie respectat.

Porunca a cincea: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ!
Interpretare ecologică: Şirul generaţiilor este continuu, deci cinsteşte-ţi ascendenţii dacă vrei să fii cinstit de către descendenţii tăi!

Aceasta este una dintre cele mai importante porunci şi e plină de subtilitate. "Respectă şi cinsteşte părinţii, neamul, rasa şi toate trăsăturile care caracterizează comunitatea din care faci parte! Învaţă şi cinsteşte toate acestea, dacă doreşti cu adevărat să te simţi liber, dacă doreşti să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care ţi l-a dat Dumnezeul tău!", ne îndeamnă autorul. Fiecare om este o individualitate în natură, este născut într-o anumită zonă geografică şi într-un anumit timp. Şi nu întâmplător!

El poate să-şi aleagă orice zonă de pe Pământ pentru a trăi, să vorbească în toate limbile cunoscute şi să-şi aleagă orice religie, însă va rămâne aceeaşi individualitate. Am apărut pe lume datorită existenţei părinţilor noştri, în cadrul unui neam şi al unui popor. Măcar pentru aceasta cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!

Porunca a şasea: Să nu ucizi!

Interpretare ecologică: Carnivorele se hrănesc cu alte animale, dar nu ucid decât de foame, deci nu ucide nici tu dacă nu eşti mânat de foame!

Să nu ucizi este o poruncă sfântă pentru protecţia naturii, căci tot ce înseamnă natură este sfânt. Noţiunea aceasta, "a ucide", poate fi interpretată în multe feluri. O fiinţă carnivoră se hrăneşte cu alte fiinţe. Fără hrană, ea nu ar putea trăi şi ar muri. De fapt, prădătorul, atunci când atacă o pradă, nu ucide, ci îşi ostoieşte foamea.

Dacă atacă mai multe animale decât poate mânca, atunci chiar şi animalul poate fi considerat ucigaş. Deci, dacă iei viaţa unei fiinţe nemânat de foame, ci doar de orgoliu, răutate sau diferite interese meschine, atunci înseamnă că ucizi. O mulţime de specii au dispărut deja ca urmare a acţiunilor nesăbuite ale omului. Vânătorii şi pescarii care îşi satisfac vanitatea ucigând de dragul de a ucide comit, în mod limpede, un păcat ecologic capital.

Porunca a şaptea: Să nu fii desfrânat!

Interpretare ecologică: Sexualitatea este o strategie a reproducerii, deci practicarea necugetată a sexului este împotriva naturii!

Desfrânare înseamnă pierderea echilibrului moral. Nu depăşi acest echilibru, dând prioritate plăcerilor carnale! Dimensiunile ecologice ale acestei porunci ţin de următorul aspect: desfrânarea rupe echilibrul natural. Efectele negative directe ale lipsei de reţinere în domeniul sexual se manifestă în două moduri: prin apariţia fenomenului de subpopulare (de îmbătrânire a populaţiei umane) sau prin suprapopulare, în anumite comunităţi. Cauzele acestor fenomene sunt multiple, însă rădăcinile îşi trag seva din ceea ce numim desfrânare.

Porunca a opta: Să nu furi!

Interpretare ecologică: A scoate din natură mai mult decât ai nevoie, a culege înainte de vreme şi a distruge fără să foloseşti înseamnă a fura natura. Să nu furi, pentru că nimic nu se capătă pe degeaba!

În natură, "să nu furi" nu înseamnă doar să nu furi din munca şi avutul semenilor tăi. Intră în legile eticii şi se pedepseşte prin poruncile divine jecmănirea naturii. Pescuitul, de pildă, este deschis tuturor oamenilor,
chiar dacă se plăteşte un permis, dar cel care pescuieşte cu un cablu electric într-un lac, electrocutând toate vietăţile, nu face decât să fure natura. Considerăm că se fură din natură numai atunci când intervenţia este prohibită. Şi pescuitul în perioada de prohibiţie este o adevărată crimă împotriva unor populaţii de peşti. Nu poţi să omori o căprioară cu puiul în ea. Nu ar trebui să poţi şi, totuşi, unii o fac. Furtul din natură este grav, deoarece provoacă mari dezechilibre în ecosistem. În final, pierde natura, dar pierde şi omul care a furat-o, plătind astfel preţul păcatului său.

Porunca a noua: Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău!

Interpretare ecologică: Nu deforma informaţiile de orice natură ar fie ele; nu mărturisi strâmb!

Aceasta este o poruncă de prim-rang în toate activităţile umane. Minciuna reprezintă o încălcare grosolană a eticii umane. O minciună poate duce la salvarea unei persoane sau, dimpotrivă, la moartea sa. Este adevărat că unele minciuni sunt atât de bine concepute, încât pot fi considerate adevărul adevărat. Tocmai de aceea mărturisirea strâmbă este interzisă prin poruncă divină. Să nu mărturiseşti strâmb! Este o poruncă majoră şi din punct de vedere ecologic, deoarece o mărturie strâmbă poate costa vieţi omeneşti, poate determina dispariţia unor specii de pe planetă, poate provoca modificarea ireversibilă a unor ecosisteme.

Porunca a zecea: Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău!

Interpretare ecologică: Fiecare specie îşi are nevoile sale, nişa sa ecologică prin care este delimitată de alte specii, deci lasă lucrurile aşa şi nu pofti nimic din ce nu este al tău!

La cele mai multe dintre specii, copiii sunt înzestraţi, de la naştere, cu potenţele necesare supravieţuirii lor biologice. Doar la om, copilul vine pe lume nepregătit, incapabil să se deplaseze şi să-şi urmeze mama. Se pare că, neavând nimic al lui, omul învăţă de mic să ia de la alţii. Şi nu este vorba doar de hrană sau de îmbrăcăminte, că unii sunt mai strâmtoraţi în această privinţă, ci de bunuri mult mai valoroase. Cu toate acestea e bine să nu pofteşti nimic din cele ale aproapelui tău. Legumele şi fructele din zona în care te-ai născut le vei asimila cel mai uşor. Să nu credem că bananele sau portocalele ne-ar face rău, ci să înţelegem că fructele noastre sunt mult mai în concordanţă cu organismele noastre şi cu modul nostru de viaţă. Trebuie să crezi că ceea ce este al tău este, cu adevărat, al tău, ca şi cum ar face parte din tine. Natura respinge "importurile". Dacă introducem una sau mai multe specii într-o biocenoză, putem provoca dezechilibre grave.