Cui prodest?

Congresul PSD nu pare să contribuie cu mare lucru la eforturile disperate de alcătuire a unui discurs coerent, lipsit de populisme ieftine, menit să-i readucă pe social-democraţi la putere.

Congresul PSD nu pare să contribuie cu mare lucru la eforturile disperate de alcătuire a unui discurs coerent, lipsit de populisme ieftine, menit să-i readucă pe social-democraţi la putere. Aceasta cu toate că Mircea Geoană speră într-un nou început politic, odată cu reconfirmarea sa ca preşedinte. Strategia "Ion Iliescu reloaded" s-ar putea dovedi falimentară în privinţa coagulării taberelor pesediste, ale căror interese divergente au fiert la foc mic întregul partid, timp de doi. Chiar dacă l-au votat, cot la cot, preşedinte de onoare, grupările din PSD nu vor accepta ca Iliescu să se amestece în treburile lor. În plus, nici fostul şef al statului nu uită că acestea i-au lipit eticheta "produs expirat" la scurt timp după ce l-au rugat oficial să revină la conducerea formaţiunii. Prin urmare, demersul lui Mircea Geoană de a-şi adjudeca popularitatea lui Ion Iliescu, printr-o reconciliere "istorică", nu are sorţi de izbândă. Cu atât mai puţin în afara partidului. Liderul PSD nu poate deveni un candidat de talia lui Traian Băsescu pentru prezidenţialele din 2009. Geoană ar putea ţinti, cel mult, fotoliul de premier al unui guvern rezultat din alegeri la termen. Anticipatele ar dărâma planurile social-democraţilor asemenea unui castel de cărţi. Poate că, în acest context, charisma lui Sorin Oprescu ar fi utilă electoral, el demonstrând că se poate face înţeles atât la nivelul românilor obişnuiţi, cât şi al cercurilor elitiste.
Pentru a trage o concluzie asupra realegerii lui Geoană, trebuie văzut cui foloseşte ea de fapt. Mai ales că, de pildă, PSD va avea o problemă în a explica propriului electorat motivele acceptării funcţiei de director al SRI, în condiţiile în care partidul era în opoziţie şi înfiera de zor practicile lui Traian Băsescu.