O poveste tristă şi doar atât
0Acum, după urcarea lui Marian Vanghelie în fruntea pesediştilor bucureşteni, social-democraţia româ-nească mai are o şansă: aceea de a convinge pe toată lumea că şedinţa de miercuri
Acum, după urcarea lui Marian Vanghelie în fruntea pesediştilor bucureşteni, social-democraţia româ-nească mai are o şansă: aceea de a convinge pe toată lumea că şedinţa de miercuri seara a fost o făcătură, o mârşăvie înscenată de forţe ostile, o imensă fraudă politică. Din păcate însă pentru social-democraţie, reuniunea PSD Bucureşti, care l-a ales preşedinte pe edilul sectorului 5, pare să se fi desfăşurat corect. Şi tocmai acesta este un mare motiv de îngrijorare, nu numai pentru social-democraţi, ci pentru toţi cei interesaţi de politică.
Problema lui Marian Vanghelie nu este legată de afacerile sale, nici de gramatica sa aproximativă, nici de nivelul său cultural precar. Problema lui Marian Vanghelie stă tocmai în lipsa lui de viziune, de consistenţă şi competenţă. Nu mai este mult şi intră în cel de-al şaptelea său an de mandat ca primar şi de numele lui nu se leagă niciun pro-iect de anvergură, nicio schimbare majoră. Şi nici nu se întrevede vreo perspectivă. Vanghelie este doar populistul crescut la şcoala vieţii, băiatul dur care face o adevărată virtute din nivelul său de educaţie "care este".
Iată însă că Vanghelie s-a văzut surclasat, chiar în fieful său de la Zăbrăuţi, de un populist de clasă şi mai mare: Gigi Becali, cel care astă-iarnă a plătit factura la electricitate. Ce lecţie amară! Revanşa de extremă dreaptă îşi înfige adânc şi temeinic rădăcinile pe terenul eşecului social-democrat.
Nimic nou. Extremismul înfloreşte acolo unde o stângă coruptă şi demagogică aruncă în derizoriu idei generoase precum solidaritatea, egalitatea de şanse, compasiunea pentru cei slabi, toleranţa pentru cei aflaţi în minoritate. Liderii duri se ridică ameninţător acolo unde liberalismul se dovedeşte incapabil să genereze o competiţie corectă, din care să iasă învingători cei competenţi şi curajoşi. Băieţii răi devin modele
acolo unde creştin-democraţia îşi bate joc de morala publică, de valorile familiei, de patriotismul luminat.
Toate acestea explică ascensiunea populismului, la noi şi aiurea. Nu este vorba de nicio salvare. Este doar o poveste tristă despre eşecul valorilor şi debilitatea instituţiilor democratice. Atât.