„Noi oferim cunoaştere, decizia revine altor instituţii”

Directorul SRI, George Maior, nu neagă faptul că politicienii au încercat să facă presiuni asupra Serviciului, dar afirmă că ofiţerii de informaţii vor sta departe de campania electorală

Foarte reţinut în declaraţii şi apariţii publice, directorul Serviciului Român de Informaţii, George Maior, vrea să ţină cât mai departe instituţia pe care o conduce de imixtiunile politice.

El a spus, „La Masa Adevărului”, că s-a văzut uneori nevoit să le ceară personal anumitor demnitari să înceteze cu presiunile, dar consideră că apropierea campaniei electorale nu va găsi SRI în postura de „jucător” pe scena politică. George Maior nu ascunde nici faptul că o parte dintre lucrătorii Serviciului se simt frustraţi când văd că autorităţile nu acţionează aşa cum ar trebui, pe baza informaţiilor furnizate de ei.

CARTE DE VIZITĂ

S-a născut la 16 noiembrie 1967, la Cluj-Napoca.

Master of Arts / Drept Internaţional şi Comparat, la Universitatea „George Washington” din Capitala SUA (1991-1992).

Doctor în Drept Internaţional la Universitatea din Cluj (1998).

Însărcinat cu afaceri la Ambasada României din Irlanda (1997-1999).

Secretar de stat în M.Ap.N. (2000-2004).

Obţine gradul diplomatic de ambasador (august 2004).

Senator PSD de Alba (2004-2006).

Adevărul:  Aţi constatat presiuni pe care au încercat să le exercite oamenii politici asupra ofiţerilor de informaţii sau direct asupra unor structuri din cadrul Serviciului?

George Maior: Au existat în trecut. Într-un fel e şi tentaţia mare fiindcă informaţia pentru unii constituie un instrument pentru a accede către interese şi putere. Cred că am reuşit să limitez acest lucru prin abordarea unor principii şi reguli stricte în interiorul Serviciului.

 Am precizat, nu o dată, faptul că ofiţerii trebuie să stea departe de politică, inclusiv să evite situaţiile în care s-ar putea afla în proximitatea politicienilor şi care ar putea da naştere la diferite interpretări. Este important ca directorul să aibă posibilitatea de a comunica cu zona politică, pentru că până la urmă suntem într-o arhitectură statală, facem parte dintr-un sistem de securitate  naţională clar definit.

Acest lucru nu trebuie să se facă însă pe grupuri, pe indivizi, pe nivele inferioare din cadrul Serviciului, aşa cum s-a petrecut, din păcate, în trecut. Şi lucrurile cred că au intrat într-o anumită normalitate din această perspectivă.

E o evoluţie importantă faţă de anii ’90?

Aşa consider, că este o evoluţie, şi ideea de neutralitate şi independenţă trebuie foarte clar înţeleasă de Serviciu. Dar, pe de altă parte, şi sfera exterioară Serviciului, cea politică, trebuie să înţeleagă acest lucru. Adică pentru mine este inacceptabil să fiu nevoit să lupt uneori pentru independenţă, având în vedere atracţia politicului pentru a intra, într-un fel sau altul, în sfera Serviciului.

Aţi fost obligat să puneţi mâna pe telefon şi să sunaţi direct la cabinetul demnitarului X sau Y?

Am fost. Şi am avut şi momente foarte dificile, chiar dramatice. Nu pentru mine neapărat, nu contează acest lucru. Un director vine şi pleacă, dar instituţia rămâne. Mă refer la perioada de suspendare a preşedintelui. Când un joc politic intens în afara SRI s-a repercutat asupra Serviciului ca atare.

Se apropie campania electorală, iar politicienii fac pregătiri asidue pentru ce va urma. Aţi luat măsurile necesare pentru a vă asigura neutralitatea, astfel încât SRI să nu fie implicat în scandaluri?

Am făcut tot ce se poate din punctul de vedere al Serviciului în acest sens şi sper că lucrurile vor fi foarte clare. Evident, în discursul politic vom auzi, şi auzim în fiecare zi într-un fel sau altul, ceva despre Serviciu ca atare. Cine se iluzionează să creadă că SRI poate influenţa evoluţia politică se înşală. SRI va rămâne imparţial faţă de toţi actorii implicaţi în acest joc. Am trecut prin faza în care, în anii ’90, eram convinşi că totul e dirijat din spate. Poate ar trebui să ne desprindem de mentalitatea asta, chiar dacă e greu.

Aţi sesizat cumva influenţa altor servicii secrete din zona de proximitate a României în acţiunile şi mesajele transmise de anumiţi lideri politici autohtoni?

Nu. Cred că suntem din acest punct de vedere într-o altă lume. Apartenenţa la Uniunea Europeană este o garanţie în plus.

Cât e adevăr şi cât e mit în afirmaţia că şefii de stat de după ’89 au avut susţinerea serviciilor de informaţii sau au fost „lăsaţi din braţe” de către acestea?

Serviciile într-un fel sau altul, mai ales în ceea ce priveşte un şef de stat, dar şi un şef de guvern sau guvernul ca atare, furnizează permanent informaţia, inclusiv informaţie strategică. Dacă intervine o comunicare mai proastă sau o neînţelegere, fie dintr-o parte, fie din alta, se poate crea impresia că acest lucru e determinant cu evoluţia acelui şef de stat sau de guvern. Se poate crea această impresie. Cred însă că astăzi nu se mai poate judeca în asemenea termeni simplişti. Pentru că Serviciul nu poate avea acea masă critică de informaţie care să propulseze un şef de stat sau de guvern pe o anumită orbită.

„În România gândim strategic, dar nu acţionăm strategic”

„După ce am fost la studii de masterat în SUA, în anii ’91, am vrut neapărat să devin asistent universitar la Cluj. Profesorii mi-au dat «în cap» cu diploma şi mi-au spus că nu este recunoscută în România. Universitatea din Cluj e admirabilă şi îi respect pe toţi colegii mei şi pe foştii profesori, însă vedeţi cum au evoluat mentalităţile şi cum destinele unor oameni pot fi trasate din cauza unor fenomene generate de ignoranţă.

Atunci am luat decizia să particip la un concurs la Ministerul de Externe şi am venit în Bucureşti. E o amintire atât plăcută, cât şi neplăcută. Într-un fel a fost o întâmplare fericită pentru mine, dar care spune mult despre cum era România anilor ’91.

Sistemul românesc de învăţământ era cantitativ atunci. Pentru cultura generală era foarte importantă o asemenea abordare cantitativistă. Asta e partea bună. Partea negativă? Nu stimula specializarea şi nici creativitatea atât de mult ca sistemul american. Acesta din urmă e mult mai dur şi mai eficient pe zona învăţământului superior.”

„Nu avem competiţie intelectuală”

„Dintr-o perspectivă de cadru universitar, vă pot spune că studenţilor nu li s-a insuflat încă ideea de competiţie intelectuală. Aceasta e foarte importantă în Europa şi în America. Dar acum sper că încep să se cearnă încet-încet unele lucruri.

De exemplu, eram la post în Irlanda, o ţară săracă în anii ’60, şi am văzut cum, în ciuda sărăciei, s-a investit strategic într-un program universitar pe termen mediu şi lung - 10-15 ani -, o cifră impresionantă din PIB. Acest lucru şi-a produs efectele după 15 ani. Deci noi avem o mare deficienţă: putem gândi strategic în România, dar nu acţionăm strategic. Trebuie să învăţăm să reacţionăm strategic de asemenea. E foarte greu.”

„E frustrant să deţii informaţia şi să vezi că nu se acţionează”

Legat de lumea interlopă, aţi văzut ce s-a întâmplat la Craiova, modul în care „au defilat” la o înmormântare personaje dubioase, iar forţele de ordine păreau depăşite de situaţie. SRI se ocupă de astfel de evenimente?

Când aceste lucruri ating un prag critic care afectează securitatea naţională, SRI e obligat să informeze asupra unor potenţiale evoluţii de acest fel. Ceea ce a şi făcut, inclusiv în privinţa Craiovei. Bineînţeles că Ministerul de Interne este cel care poate lua decizii şi trebuie să acţioneze pe asemenea dimensiuni. Noi am informat în legătură cu anumite evoluţii.

Ce pârghii aveţi la îndemână pentru a acţiona în astfel de situaţii?

Uneori e dezarmant să afirmi faptul că singura noastră pârghie este ca informaţia care, retransmisă la timpul oportun şi către persoana care deţine competenţe pe acest domeniu, să genereze decizii ale statului român. Mai departe, execuţia unor măsuri de contracarare revine în mod legal altor instituţii.

Deci noi oferim cunoaştere, decizia revine altor instituţii. Noi am fi într-o mare culpă dacă nu am transmite acea informaţie sau dacă am distorsiona-o. În rest, Ministerul de Interne, Parchetul trebuie să acţioneze, să ia deciziile corespunzătoare potrivit competenţelor. S-a vehiculat la un moment dat ideea că am putea să fim, pe lângă serviciul de informaţii, şi executiv, adică să avem anumite competenţe de aplicare a legii.

O asemenea poziţie a adus aminte multora de vremuri trecute, deşi o analiză serioasă poate fi realizată pornind de la cazul FBI-ului, care deţine competenţe pe această dimensiune. Poate la noi mai trebuie să treacă o perioadă de timp până să acceptăm acest lucru.

V-aţi dori o asemenea putere?

Nu. Personal prefer modelul britanic în sfera informaţiilor. Dar sunt şi alţi profesionişti în cadrul Serviciului care şi-ar dori acest lucru. Nu neg. Pentru că ar avea o satisfacţie imediată a muncii lor. Pentru că uneori este frustrant să vezi că deţii informaţia şi că nu se acţionează în baza ei în mod adecvat.

„Nu m-am aşteptat să fiu numit la SRI“

V-aţi aşteptat să fiţi numit director al Serviciului Român de Informaţii? V-a surprins numirea mai mult decât a surprins presa?

M-a surprins. Nu m-am aşteptat. Pregătirea mea profesională a fost legată şi de diplomaţie, de strategie, de apărare. Ar fi fost un indicator în acest sens şi tind să cred că nu jocul politic, ci aspectul profesional a fost determinant. Deşi acum doi ani percepţiile publice au fost altele.

Aţi preluat mandatul într-un moment critic la nivelul politicii româneşti. Vi s-a reproşat de către o parte sau de către cealaltă faptul că distribuiţi preferenţial informaţiile între Palatele Cotroceni şi Victoria?

Mi s-au făcut reproşuri tacite sau în presă şi întotdeauna mi se vor face, pentru că, aşa cum a spus şi domnul Iliescu atunci - şi-mi place să-l citez - şi a confirmat şi domnul Băsescu într-o conversaţie pe care am avut-o imediat după numire, sunt cel mai suspectat om din ţară. Asta pentru că, fiind odată în PSD, ceilalţi politicieni vor avea deseori o suspiciune naturală faţă de mine. Poate că uneori am resimţit acest lucru, dar încerc să-l gestionez.
 
Totuşi, după doi ani nu se mai vorbeşte atât de mult de dumneavoastră...

Eu cred că directorii serviciilor de informaţii sunt extrem de expuşi, iar o cât de mică greşeală din partea lor poate deveni imediat piesa centrală pentru discuţii sau dezbateri publice controversate. De pildă, au fost şi momente inedite în istoria postdecembristă. Cred că sunt primul director de serviciu secret care dimineaţa s-a dus la un preşedinte cu informaţiile zilnice, pe care le dăm oficial, iar seara la alt preşedinte, unul interimar. Nu e uşor acest lucru şi vă daţi seama că lucrăm în echilibre foarte fragile.

Cum aţi depăşit perioada aceea?

Nu a fost uşor. Noroc că oamenii au înţelepciune. Mă refer la cei care au ocupat acele poziţii.

Vă gândiţi să reveniţi în politică, după un timp de la încheierea actualului mandat?

Niciodată nu exclud o opţiune. Nu spun „nu” categoric, nici „da” categoric. Dar vom vedea. Dintre directorii serviciilor sunteţi cel care după numire a intrat în „low-profile”. Alţii au ales să joace pe scena politică...

Trebuia să profesionalizăm serviciile de informaţii şi să dezvoltăm o identitate clară pentru SRI în sfera strategică a securităţii naţionale. Ar fi uşor pentru un şef de serviciu să intre în jocul politic, direct sau indirect, dar nu cred că e o abordare profesionistă şi nu cred că până la urmă e eficient, inclusiv prin prisma intereselor sale politice.

Cel mai redutabil adversar

„În activitatea mea de director întâlnesc multe vulnerabilităţi pe care vreau să le remediez în cadrul SRI. Spre exemplu, avem în prezent o capacitate analitică în curs de dezvoltare pe dimensiunea de prognoză şi aici consider că mai trebuie încă lucrat. Analiza de intelligence e o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Ştiu aceste lucruri şi este datoria noastră să le punem la punct.”

Oamenii „din umbră”

„Prietenie adevărată şi sprijin moral am avut întotdeauna din partea părinţilor, bineînţeles. Un personaj la care ţin este Ioan Rus de la Cluj, pe care-l cunoşteam de multă vreme, care mi-e prieten şi cu care am evoluat până la un punct împreună, chiar şi în politică. Vasile Dâncu, Vasile Puşcaş, mediile intelectuale şi universitare de la Cluj m-au ajutat în formare, în evoluţie, în formarea identităţii.”

În activitatea mea de director întâlnesc multe vulnerabilităţi pe care vreau să le remediez în cadrul SRI.

George Maior, directorul SRI

Cine se iluzionează să creadă că SRI poate influenţa evoluţia politică se înşală. SRI va rămâne imparţial faţă de toţi actorii implicaţi în acest joc.

George Maior, directorul SRI

Un personaj la care ţin este Ioan Rus, care mi-e prieten şi cu care am evoluat împreună până la un punct

George Maior, directorul SRI

Cred că sunt primul director de serviciu secret care dimineaţa s-a dus la un preşedinte, iar seara la alt preşedinte, unul interimar

George Maior, directorul SRI

Am avut şi momente foarte dificile, chiar dramatice. Mă refer la perioada de suspendare a preşedintelui. Când un joc politic intens în afara SRI s-a repercutat asupra Serviciului ca atare.

George Maior, directorul SRI