Cui i se dă lovitura de graţie?

Retragerea conservatorilor de la guvernare îi obligă pe foştii parteneri ai acestora să-şi negocieze continuu demersurile politice, astfel încât să beneficieze de susţinere parlamentară.

Retragerea conservatorilor de la guvernare îi obligă pe foştii parteneri ai acestora să-şi negocieze continuu demersurile politice, astfel încât să beneficieze de susţinere parlamentară. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu este cel asupra căruia se vor răsfrânge efectele stării de permanentă nesiguranţă legislativă. El are de ales între a-şi continua mandatul, asumându-şi încă doi ani compromisuri inevitabile, şi a demisiona în primele luni ale lui 2007, ajutându-l astfel pe şeful statului să-şi satisfacă vechiul capriciu politic declanşarea alegerilor anticipate.
Totuşi, niciun partid nu pare a fi prea încântat de perspectiva anticipatelor. Liberalii sunt afectaţi de lupta cu platformiştii lui Stolojan, în PSD nu s-au limpezit deloc apele, iar maghiarii lui Marko Bela n-au reuşit încă să ajungă la un numitor comun cu autonomiştii radicali. Nici PC, care prin gestul părăsirii Palatului Victoria a încercat să pună pe jar clasa politică, nu are niciun motiv să rişte rămânerea pe dinafara parlamentului, din moment ce nu reuşeşte să sară de 2% în sondaje.
Democraţii s-ar putea arăta extrem de abili în a-şi convinge colegii de Alianţă să accepte anticipatele, prin formula "Tăriceanu, premier încă doi ani". În cazul în care acest plan se va dovedi funcţional, conservatorii ar putea constata că şi-au aplicat singuri "lovitura de graţie", deoarece este greu de crezut că PD sau PSD îi vor mai sălta pragul accederii în parlament.