Un jucător mai aşezat

Traian Băsescu este asemenea unui alergător de sprint nimerit la o întrecere de maraton. Asta s-a văzut şi ieri, în Parlament. Sprinterului îi fierbe sângele în vine să ia startul cât mai

Traian Băsescu este asemenea unui alergător de sprint nimerit la o întrecere de maraton. Asta s-a văzut şi ieri, în Parlament. Sprinterului îi fierbe sângele în vine să ia startul cât mai în forţă, nu priveşte nici în stânga, nici în dreapta, ci doar la culoarul său de alergare pentru ca în maximum zece secunde să treacă linia de sosire. Maratonistul e mai calm, mai echilibrat, îşi dozează efortul şi atacă spre finalul cursei.

Extrapolând, aşa stau lucrurile şi în privinţa modului în care sunt chemaţi să acţioneze premierul şi preşedintele. Cel dintâi trebuie să fie om „de viteză”, de instinct, capabil să intervină rapid, să critice, să se agite cu folos. Cel de-al doilea îşi permite să fie mai domol, să analizeze lucrurile la rece şi să calmeze spiritele prin mediere.

E limpede că Traian Băsescu s-ar fi simţit mai comod ca premier. În plus, şi-a dat şi el seama că paradigma „preşedintelui jucător” începe să nu mai ţină la români. Şeful statului a arătat prin analiza prezentată aleşilor că piaţa electorală este suprasaturată de gargară politicianistă. Oamenii caută echilibru, dreaptă măsură şi eficienţă. Vremea „preşedintelui jucător” începe să apună.