Cele două Elene

Întrucât garnitura de tineri politicieni care a fost adusă în parlament în 2004 a expirat înainte de a reuşi să demonstreze ceva, în majoritatea partidelor a apărut o "nouă generaţie

Întrucât garnitura de tineri politicieni care a fost adusă în parlament în 2004 a expirat înainte de a reuşi să demonstreze ceva, în majoritatea partidelor a apărut o "nouă generaţie nouă", dornică să-şi arate competenţa la viitoarele alegeri. În PD, două sunt persoanele care reprezintă cel mai bine acest curent: Elena Udrea şi Elena Băsescu. Relativ tinere - într-o masă de demnitari îmbătrâniţi în funcţie -, atrăgătoare şi, incontestabil, extrem de elegante, cele două par a fi, la prima vedere, o echipă. O privire mai atentă arată însă cât de diferite sunt caracterele celor două. În primul rând, Udrea şi-a construit drum în politică legitimându-se în permanenţă prin relaţia cu Traian Băsescu şi recomandându-se chiar ca purtătoarea de mesaje a acestuia în faţa PD. Dimpotrivă, pentru Elena Băsescu, faptul că tatăl ei este şeful statului şi liderul neoficial al PD a fost o piedică în calea carierei politice, pe care este evident că şi-o doreşte foarte mult. Ea ar putea candida fără complexe la conducerea organizaţiei de tineret a PD, dar a anunţat că preferă un post aproape neînsemnat, de secretar executiv al acestei structuri, tocmai pentru a evita comentariile. Cele două Elene sunt separate şi de cariera universitară şi profesională. Fata preşedintelui României a absolvit ASE-ul, cu un an de specializare în SUA, lucrează ca economist şi câştigă, se pare, destul de bine şi ca model. Fosta consilieră de la Palatul Cotroceni a studiat Dreptul la o facultate particulară, nu se ştie prea bine cum şi unde şi-a făcut anul de stagiu în avocatură, după care a fost plătită cu sume imense din bugetul Regiei Protocolului de Stat pentru nişte procese în care nu a avut prea mult succes.
Elena Băsescu şi Elena Udrea exem-plifică perfect parametrii în care se încadrează noua generaţie de politicieni. Faptul că PD a ales-o pe Udrea în conducerea sa centrală, iar ascensiunea fostei şefe a cancelariei prezidenţiale pare a fi de neoprit, arată că vechea generaţie de politicieni se orientează către nişte moştenitori care să-i semene cât mai mult.