Pe ce își bazează CSM sesizarea la Inspecția Judiciară

Declarațiile publice ale lui Crin Antonescu, Ion Iliescu și Victor Ponta, în care cereau o audiere în Parlament a procurorului general Laura Codruța Kovesi pe tema anchetelor derulate de procurori, sunt considerate de CSM drept "nepermise într-un stat democratic" şi reprezintă "ignorarea profundă a principiilor constituţionale ale separaţiei puterilor în stat".

În replică, CSM a sesizat Inspecţia Judiciară " privind posibila încălcare a independenţei justiţiei prin afirmaţiile publice" date de Antonescu, Ponta şi Iliescu.

Pe blogul său, membrul CSM Cristi Danileţ sublinia într-o postare publicată miercuri seara că o audiere în Parlament a Laurei Codruţa Kovesi "este imposibilă". "Dincolo de atribuţiile sale legislative, legislativul (n.r. - Parlamentul) nu poate cenzura judecătorul, nu poate să îi adreseze ordine, nici să se substituie lui. Parlamentul nu trebuie să intervină în actul de justiţie decât cel mult pentru acordarea amnistiei sau graţierii. Emiterea unor acte normative pentru a bloca procedurile jurisdicţionale sau execuţionale ori audierea judecătorilor în legătură cu soluţiile lor sunt inadmisibile", atrage atenţia Danileţ.

Un argument prezentat de Danileţ în postarea lui de pe blog a fost reluat şi în poziţia oficială a CSM privind declaraţiile publice ale lui Antonescu, şi anume se aminteşte că Plenul CSM a decis în 2007 că "procurorii nu pot fi citaţi şi obligaţi să se prezinte în calitate de martori în faţa Comisiilor parlamentare, deoarece, conform normelor constituţionale, fac parte din autoritatea judecătorească".

Cel mai puternic argument folosit de CSM în formularea sesizării împotriva celor trei lideri politici vine dintr-o decizie a Curţii Constituţionale care sublinează că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii [art.123 alin.(2) din Constituţie], iar rolul de consiliu de disciplină pentru ei îl are numai CSM [art.133 alin.(2) coroborat cu art.124 alin.(1) din Constituţie]. Orice dispoziţie regulamentară care ar implica posibilitatea citării unui judecător în faţa unei comisii parlamentare de anchetă încalcă evident dispoziţiile constituţionale care stabilesc, chiar dacă implicit, separaţia puterilor în stat şi, desigur, independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii.

Potrivit articolului 74, alineat 1, din Regulamentul Camerei Deputaţilor, "anchetele parlamentare nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activităţi care fac obiectul unor anchete judiciare sau care se află pe rolul unor instanţe de judecată". De asemenea, la articolul 71 se arată că "orice comisie permanentă poate porni, la solicitarea unuia sau a mai multor membri ai săi, o anchetă, în cadrul competenţei sale, cu încuviinţarea plenului Camerei Deputaţilor, privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de administraţia publică".

În Regulamentul Senatului, la articolul 159 se precizează că "în plenul Senatului nu pot fi formulate întrebări care privesc probleme de interes personal sau particular, întrebări care se referă la procese aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau care pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată, care urmăresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice sau tehnice ori care privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice",

Potrivit recomandării CM/Rec(2010)12 a Comitetului Miniştrilor către statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile, "hotărârile trebuie să fie motivate şi pronunţate în mod public. Nu ar trebui să existe vreun alt mod în care judecătorii să fie obligaţi să îşi justifice hotărârile". De asemenea, se menţionează că: "Dacă comentează deciziile judecătoreşti, executivul şi legislativul trebuie să evite criticile care ar submina independenţa puterii judecătoreşti sau ar slăbi încrederea publicului în justiţie".

În acelaşi timp, în principiile enunţate la Bangalore privind conduita judiciară se arată că "în exercitarea atribuţiilor sale judiciare, judecătorul trebuie să fie independent faţă de colegii săi magistraţi în legătură cu deciziile sale, pe care el este obligat să le ia independent".