VIDEO Vicepreşedintele PDL Theodor Paleologu: ”Să comasăm alegerile şi cu Halloween-ul!”
0
O invazie controlată de dovleci portocalii, specifici sărbătorii americane, ar putea fi pentru PDL soluţia de câştigat alegerile, în opinia lui Paleologu. Aspirant la fotoliul de primar al Capitalei, vicepreşedintele PDL mizează pe „defectele" sale: atât de fraier că nu poate lua nicio şpagă, zgârcit şi încăpăţânat.
„Adevărul":Ce legătură mai are Bucureştiul cu „Micul Paris"? Cum ar putea fi schimbat?
Theodor Paleologu: Povestea asta cu „Micul Paris" trebuie, totuşi, situată în context. Şi anume, francezii aveau obiceiul să spună că „o fi Bucureştiul un mic Paris, dar Parisul nu e sigur un mare Bucureşti". Evident, sunt o serie de diferenţe majore: Parisul are încă o zonă medievală importantă, are clădiri vechi, iar noi nu avem aşa ceva în Bucureşti, pentru că au fost o serie de cutremure şi marele incendiu din 1847, care au distrus o serie de case din Bucureşti, biserici vechi. E o foarte mare discrepanţă între România de azi şi cea de dinainte şi este bine să ne vedem lungul nasului. Legat de Bucureşti, eu nu împărtăşesc pesimismul sau negativismul multora. Nu este un oraş urât, ci unul urâţit de corupţie, mizerie, indolenţă, trafic infernal -probleme pentru care există însă soluţii.
Care ar fi problema Bucureştiului pe care aţi rezolva-o cu prioritate?
Prima este traficul, care face din Bucureşti un oraş neprietenos. Nu ai cum să mergi pe trotuar, sunt maşini care îţi blochează calea. Problema s-ar rezolva prin parcări, ce se pot face la preţuri rezonabile. În al doilea rând, trebuie investit foarte mult în transportul în comun. Majoritatea bucureştenilor îl utilizează, deşi e neplăcut: înghesuială prea mare, nu e aer condiţionat pe majoritatea liniilor. Este nevoie de o investiţie foarte mare în acest domeniu şi de o politică mult mai serioasă de colectare a contribuţiilor, pentru că 70% dintre cei care utilizizează transportul în comun nu plătesc. A treia problemă o constituie pistele de biciclişti, care sunt cvasiinexistente în Bucureşti, iar cele care sunt, sunt inutilizabile, făcute de oameni care nu ştiu ce înseamnă să mergi cu bicicleta.
Când credeţi că va lua partidul o decizie în ceea ce priveşte candidatul pentru Capitală?
Decizia trebuie luată destul de repede, este o campanie importantă, asta în cazul în care facem alegerile în iunie 2012. Eu îmi doresc ca această procedură să fie cât mai transparentă cu putinţă.
Aveţi suspiciuni că nu va fi tocmai transparentă?
Nu e uşor să desemnezi un astfel de candidat. Sunt multe elemente care trebuie luate în calcul şi o serie de necunoscute cu care operăm. Eu mi-aş fi dorit alegeri primare deschise -să voteze militanţii partidului, dar şi cetăţenii, care pot fi mobilizaţi pentru un astfel de proiect urban, chiar dacă nu au o simpatie specială pentru PDL. E un potenţial foarte mare, în afara celor afiliaţi partidului. Dar nu eu impun regulile astea.
Despre Silviu Prigoană aţi spus că banii îi creează un atu în bătălia pentru Primăria Capitalei. Dvs ce atuuri aveţi în faţa lui?
Sunt prea modest să vorbesc despre calităţile şi atuurile mele, o să vorbesc despre defectele pe care le am şi care sunt de luat în calcul: sunt fraier, atât de fraier, încât nu sunt în stare nici măcar o şpagă să iau, sunt foarte zgârcit, mai ales cu banul public, şi sunt extrem de încăpăţânat. Oricum, deşi defacto aşa se întâmplă, în principiu, nu cred că e bine ca politica să fie acaparată, monopolizată de oamenii cu bani, e periculos pentru democraţie.
În PDL cum e? Regula o fac oamenii cu bani?
În toate partidele e voarba de un avantaj colosal pe care îl au cei cu bani faţă de cei cu venituri medii. Eu nu mă consider nici sărac, dar în niciun caz bogat, e vorba de venituri medii, relativ modeste. Şi asemenea oameni, în mod normal, ar trebui să aibă un cuvânt de spus. Eu nu am avut de suferit din cauza celor cu mai mulţi bani, ba chiar am fost susţinut de organizaţia din care fac parte.
De ce aţi fi mai bun decât posibilul candidat Sorin Oprescu?
Ca persoană, Oprescu mi-e chiar simpatic şi chiar îi sunt recunoscător într-o chestiune personală: era director al Spitalului Elias, când a fost operat tatăl meu, era acolo. E un om inimos, fără îndoială. Sunt însă unele idei ale lui legate de Capitală pe care le consider profund nocive: demolările aberante din zona Buzeşti şi această idee de străpungere de la Ciurel, de a aduce tot traficul de tranzit prin Bucureşti, deja ultracongestionat. Ne-ar trebui o centură, care să descongestioneze pe cât posibil Capitală. Gândirea lui urbană e greşită şi anacronică, de anii ‘50. Sunt unul dintre puţinii politicieni români care chiar au trăit în alte ţări, nu s-au dus doar la shopping. Dincolo de asta, chiar citesc literatură în domeniu, am şi un autor favorit, Jan Gehl, un urbanist danez, pe care îl voi angaja dacă voi ajunge primar. Regândirea spaţiului public, organizarea de evenimente vor fi priorităţile mele.
Cum o convingeţi pe Elena Udrea că sunteţi cel mai potrivit pentru Bucureşti, cu atât mai mult cu cât, înainte de a vă anunţa intenţia de a candida, nu aţi fost nominalizat niciodată de şefa PDL Bucureşti?
Sper să se convingă singură şi consider un semn de bun augur faptul că m-a susţinut pentru funcţia de prim-vicepreşedinte al PDL la Congresul din mai, am apreciat gestul ei. Sper să fie sensibilă la argumentele mele, la câştigul pe care îl reprezintă pentru partid o candidatură altfel.
V-a consultat Udrea în redactarea proiectului ei pentru Capitală?
Au lucrat alţii, care sunt foarte versaţi în administraţia publică, aşa cum e, spre exemplu, Vasile Gherasim. Dar am participat şi eu la discuţii, iar unele idei mi-au fost preluate. Eu aş fi mers mai departe însă. Am propus ideea de a avea viceprimari pe domenii, un fel de miniguvern limitat la domeniile în care Primăria are atribuţii: educaţie, sănătate, cultură, transport şi mediu. Ar fi fost cinci viceprimari. Evident, mie mi-ar fi mers mănuşă să fiu viceprimar pentru cultură. Dacă nu s-a putut, candidez la Primăria Capitalei, lupta care m-a motivat să intru în politică.
Credeţi că v-ar ajuta în campanie schimbarea culorii partidului, din portocaliu în verde? Aţi folosi ca simbol electoral porumbelul şi porumbiţa, despre care aţi mai vorbit? Cine ar putea fi?
Nu, portocaliul este culoarea noastră. Se cheamă în continuare PDL. Nu cred că trebuie dată prea multă importanţă acestor lucruri. Legat de ce spuneam eu de porumbel şi porumbiţă, era doar o glumă amicală pentru Radu Berceanu, care îmi arăta şi deschiderea faţă de vechea gardă. Nu m-am gândit la asocieri.
Aţi fost criticat de unii colegi (spre exemplu de europarlamentarul Sebastian Bodu, care v-a comparat cu Garcea) pentru umorul cu care aţi abordat competiţia internă din PDL. Vă menţineţi abordarea relaxată sau consideraţi că şi electoratul v-ar putea percepe, asemeni unor colegi, ca fiind lipsit de credibilitate?
Just ignore it! Dacă era cineva interesant care ar fi criticat acest lucru, aş fi ţinut cont, dar este un comentariu total insignifiant. Cred că umorul şi seriozitatea merg foarte bine împreună. Tocmai oamenii serioşi nu au avut ceva de obiectat. Nu pot să-mi schimb natura. Această jovialitate e binevenită într-un context politic încrâncenat şi grosolan, în general.
Credeţi în ideea comasării alegerilor? N-ar putea aduce haos în rândul alegătorilor bombardaţi cu şase buletine de vot?
Nu numai că găsesc interesantă ideea comasării alegrilor, dar am şi o propunere suplimentară: să comasăm şi localele şi parlamentarele cu Halloween, că tot e la sfârşitul lui noiembrie. Am putea şi umple toată ţara de dovleci! Portocalii, bineînţeles!
Se încarcă comentariile...
