Vasile Puşcaş: "În Europa suntem capul jos - mâna sus"

Omul care a închis negocierile de aderare vorbeşte despre primul an al României în calitate de stat membru al Uniunii Europene. El crede că în primul an de la aderare, România a regresat şi

Omul care a închis negocierile de aderare vorbeşte despre primul an al României în calitate de stat membru al Uniunii Europene. El crede că în primul an de la aderare, România a regresat şi că nota de plată ar putea veni încă din 2008.

Vasile Puşcaş este doctor în istorie şi a absolvit Universitatea Babeş-Bolyai. Puşcaş şi-a câştigat notorietatea în timpul guvernării Năstase, când a fost negociatorul-şef cu Uniunea Europeană. Timp de patru ani (2000-2004) a purtat negocierile în numele României, reuşind ca la finele anului 2004 să încheie toate capitolele de aderare.

Demnitarul a publicat, în 2006, o carte despre negocierile cu UE, intitulată "Negocierile europene" (Aderarea României la Uniunea Europeană - studiu de caz). Neimplicarea în scandaluri politice şi succesul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană i-au creat o imagine specială printre politicienii români.

Probabil că o bună parte a opiniei publice aproape că nu percepe faptul că Vasile Puşcaş face parte dintr-un partid. Este totuşi deputat PSD şi unul dintre cei mai de seamă exponenţi ai "grupului de la Cluj".

- Domnule Puşcaş, aţi fost primul negociator al României cu Uniunea Europeană. Ce semnale aveţi referitoare la felul în care este percepută acum ţara noastră la Bruxelles, la aproape un an după aderare?

- Există o expresie în engleză, dar eu o s-o spun în limba română: capul jos, mâna sus. Cam aşa se vorbeşte despre prezenţa României în procesul decizional din Uniunea Europeană.

- Adică suntem de acord, fără să avem poziţie.

- Exact. Ca să formulezi o poziţie a României, trebuie să ai o structură instituţională care să pună în acelaşi loc guvernul, parlamentul, societatea civilă, deci partenerii sociali. Şi aceea este poziţia României. Noi încă nu avem acest sistem. Eu am produs un proiect legislativ, dacă vă amintiţi a fost anul trecut o dezbatere în parlament, câteva luni, din păcate am fost înfrânt inclusiv cu sprijinul colegilor din propriul meu partid.

- Dar aţi avut destul de recent o discuţie pe teme europene cu primul-ministru. Şi asta a creat tot felul de discuţii, inclusiv la dumneavoastră în partid.

- E normal să ai discuţii. Eu am tras atenţia în parlament asupra câtorva aspecte legate de procesul postaderare, iar domnul prim-ministru mi-a spus că e interesat să afle opinia mai în detaliu. Şi i-am spus, în principal, despre conţinutul şi sensurile Tratatului de aderare. România este în momentul de faţă, dacă vreţi, sub semnul acestui tratat de aderare.

- Adică există prevederi din tratat pe care nu le îndeplinim?

- Da, eu am atras atenţia asupra acestor riscuri care sunt prevăzute la articolele 32 şi 42. Riscurile se referă la agricultură, la domeniul sanitar-veterinar, la justiţie şi la absorbţia fondurilor.

Această radiografie, dacă aţi observat, am prezentat-o în parlament, iar după două zile a fost arătată chiar şi de la Bruxelles. Nu vreau să spun că am lucrat împreună - Doamne fereşte! - dar a fost o analiză pe care echipa mea a făcut-o, şi pe care am prezentat-o foarte critic în parlament. Şi a fost trasă imediat pe politicianism, în loc să spună: nu e bine, haideţi să găsim cu toţii o soluţie.

- Dar chiar şi dl Geoană a spus că întâlnirea dumneavoastră cu primul-ministru dovedeşte incapacitatea guvernului...

- De ce, nu ar fi bine să se creeze această structură, în care partidele să vină cu opţiunile lor şi acestea să fie introduse în procesul decizional?

- Dar vedeţi posibil aşa ceva în mediul politic actual din ţară, în războiul acesta care nu se mai opreşte?

- Aici este într-adevăr o problemă, parcă suntem într-o schizofrenie politică prelungită şi depinde şi de instituţiile politice. Eu cred că până la urmă partidele îşi vor da seama în faţa electoratului.

- Dar în partide există rezerve suficiente de competenţă pe politici şi pe instituţii europene?

- Iertaţi-mă, dar nu prea s-a discutat despre politici europene. La noi, tema aderării României la Uniunea Europeană a fost văzută în ultimii ani ca una de politică externă mai mult decât de politică internă. Da, Bruxelles-ul spune mereu: internalizaţi valorile!

Deci valorile astea nu sunt pentru ca voi să veniţi cu ele doar la Bruxelles, să le vopsiţi şi să le puneţi în vitrină. Aceste valori trebuie să intre în stilul vostru de guvernare, în politicile agricole, în general în politicile publice. Asta înseamnă integrarea europeană.

- Apropo de competenţe. Cât aţi fost dv. negociator şi după aceea, în mandatul dlui Orban, s-au creat nişte structuri de competenţă în cadrul structurilor guvernamentale de negociere. Nu eraţi doar dv. şi dl Orban acolo, aveaţi echipe întregi care vă ajutau. Unde sunt oamenii care au pregătit aderarea? Unde s-au dus aceste rezerve de competenţă?

- În principiu, oamenii care au fost responsabili de capitole ar fi trebuit să devină acum responsabili de politici, ca să poţi să ai continuitate în Executiv. Trebuia să se afle la nivelurile de la secretar de stat, directori, în parlament, peste tot.

- Şi sunt acolo? Nu-i prea vedem!

- Nu-i vedeţi fiindcă nu sunt acolo. Mulţi au plecat la Bruxelles sau în alte capitale, mulţi au plecat în business, la companii care s-au pregătit pentru aderare. Acest grup de competenţe, care a fost construit cu multe eforturi şi este extraordinar de dedicat, a mers unde i s-a deschis piaţa mai bine.

În primul an de la aderarea la UE, România a făcut paşi înapoi

- Spuneaţi, la începutul discuţiei, că suntem priviţi în Europa drept "mâna sus, capul jos". Dar ne-am definit clar interesele în Uniune?

- Imediat după semnarea Tratatului de aderare, am făcut în parlament o interpelare în care ceream guvernului să prezinte în parlament o strategie postaderare. Mi s-a spus că probabil în iunie va fi gata. Am solicitat-o în iunie 2005.

Mi s-a spus probabil o să vedem după raportul din toamnă. Nu o avem nici în momentul de faţă. De ce era nevoie de această strategie de postaderare? Ca România să-şi prezinte şi pentru actorii sociali şi politici interni, dar şi pentru partenerii din UE, profilul, pe de o parte, şi interesul, pe de altă parte. Faptul că nu ai opţiuni clar conturate, nu ai interese, te duce pe procedura tacită.

- Unde am fi putut, concret, să ne spunem mai apăsat punctul de vedere?

- Tratatul de aderare ne oferă suficiente şi foarte bune instrumente de intervenţie. Am fi avut posibilitatea să intervenim. De exemplu, eu m-aş fi simţit mai confortabil dacă la capitolul de politică externă se definea mai concret politica de vecinătate, având în vedere că sunt o ţară care sunt frontieră a UE. Şi probabil vom rămane aşa pentru destul de multă vreme.

Dar trebuie să ai capacitatea de a argumenta, de a coaliza şi de a oferi soluţii. Britanicii, de exemplu, au negociat foarte greu acum, după consiliul din vară, când s-a lucrat pe text. S-a lucrat pe conjuncţii, pe virgule, asta ca să dea anumite accente. S-a negociat foarte dur.

- Ei lucrează şi la virgulă!

- Aşa este! În limbajul documentelor de la Bruxelles se spune că este limbă de lemn. De fapt se încearcă să se estompeze tonalităţile politice, ca să nu dea naştere la discuţii politice în diferite state. Dar fiecare stat încearcă să-şi introducă în limbaj anumite sensuri, interpretări, care să-i genereze o portiţă pentru interesul lui.
- Noi suntem departe de jocul acesta...

- Da, dar am intrat în lumea aceasta. Chiar dacă nu am fi intrat, ar fi trebuit să o facem pentru că suntem într-o lume a globalizării. Faptul că suntem în UE este un suport în plus. Se vorbeşte acum de Europa globală.

Pentru că nu mai poţi face faţă singur acestor provocări pe care o aduce globalizarea, trebuie să ai o asociere, o alianţă. Asta urmăreşte fiecare guvern. Apoi trebuie să ai instituţii credibile. Şi nu poţi să ai instituţii credibile la Bruxelles câtă vreme nu sunt credibile în interior.

- Sincer: era România pregătită să adere la 1 ianuarie 2007?

- România era pregătită să încheie negocierile. Eu sunt cu conştiinţa împăcată că am vrut şi vreau ca în România să existe stat de drept. Acele condiţionalităţi despre care s-a vorbit nu erau decât în folosul României.

Şi se puteau realiza. Din păcate nu s-au putut realizat datorită faptului că actorii interni nu au lucrat pentru aceasta.

Se spune că în agricultură oamenii nu înţeleg despre ce este vorba. Dar cineva le-a explicat? Le-a creat structura de piaţă, le-a spus ce se întâmplă dacă intră în această structură? S-au dus responsabili din domeniul administrării politice agricole la fiecare ca să explice ce fel de proiect se potriveşte structurii lui de proprietate?

- Atunci, iată nu eram pregătiţi!

- Eu am vorbit de încheierea negocierilor. Dacă vorbim de pregătirea la momentul aderării nu sunt mulţumit. În 2007 s-au făcut paşi înapoi, în loc să se facă paşi înainte.

- V-aţi aşteptat la altceva?

- M-aş fi aşteptat la cu totul altceva. Din aprilie 2005 nu erau numai capitolele negociate care spuneau foarte clar ce ai de făcut până în 2007. Dar aveai şi tratatul de aderare. Nu trebuia decât să ne adaptăm politicile la acest tratat.

România trebuie să se pregătească pentru concurenţa globală

Mă îngrijorează faptul că a fost o aşteptare extraordinară în România, şi ar fi trebuit să existe deja beneficii pe ntru cetăţeni.

Sigur, există nişte beneficii în primul an, care vin din mecanica integrării. Dar foarte curând, firmele vor descoperi pe propria piele că trebuie să intre în competiţie.

În primele părţi a fost mecanica, transferurile care au generat inclusiv mărirea de salarii. Foarte curând se va întâmpla ca firmele şi piaţa noastră să intre organic în concurenţă. De aceea va trebui să ne gândim la dezvoltarea economiei, să gândim care sunt avantajele noastre competitive şi să mergem cu ele dincolo de piaţa UE, pe piaţa globală.

Avem peste 70 la sută din comerţul exterior îndreptat spre statele din UE. Lucrul acesta deja mă nemulţumeşte.

Aş vrea să văd cât din comerţul nostru este competitiv pe piaţa globală. Aceasta ar trebui să ne dea de gândit.

Liderii partidului au intrat în combinaţii politicianiste

- Ce este Grupul de la Cluj din PSD?

- Este un grup de oameni cu o platformă profesională clar stabilită şi care n-au reuşit să se certe şi să facă spectacol din politică. Noi nu ne-am bătut pentru putere în partid - şi asta ni s-a şi reproşat. Dar am insistat pentru introducerea elementului de competenţă în procesul decizional.

- S-a spus că l-aţi ridicat pe Mircea Geoană. Îl veţi coborî?

- Acestea sunt discuţii în care am refuzat să fiu implicat.

- Ce urmăriţi de fapt?

- Aş vrea tocmai asta să precizez. Sintagma grupul de la Cluj a venit în momentul în care la începutul lui 2005 s-au adunat liderii din Banat şi Ardeal şi au pus pe masă un document de reformă. Pe baza lui apoi s-a formulat platforma politică din aprilie, când a fost congresul PSD.

Lucrurile acestea noi le susţinem în continuare. Fireşte, am contribuit apoi la programul "România socială", creat în decembrie 2006. Dar după aceea lideri ai partidului au intrat în combinaţie politicianiste şi programul a fost lăsat la o parte până în primăvara acestui an. Nu ascund că aste ne-a dezamăgit.

- Moţiunea de cenzură a fost în acest fel de combinaţie politicianistă?

- Moţiunea în sine, nu cred. Unul dintre obiectivele moţiunii a fost ca Partidul Social Democrat să se delimiteze de tot felul de combinaţii de tip fanariot şi să se plaseze în zona opoziţiei. Şi din această perspectivă cred că acest prim obiectiv a fost îndeplinit. Putea să se meargă ceva mai departe, dar nu a fost un management adecvat. Eu vă spun că aveam nevoie de un politic care să arate că există această departajare de putere.

- Şi a fost atins scopul?

- În momentul de faţă, întreg sistemul este confuz. În această confuzie, nici militanţii Partidului Social Democrat nu pot să facă aşa de bine distincţia între ce vrea leadershipul de la centru şi ceea ce se discută drept program adevărat al PSD. De aceea este nevoie ca după această acţiune cu moţiunea să existe o acţiune politică şi o campanie adecvată pentru PE.