Valeriu Stoica: Theodor Stolojan a fost premierul unui guvern PDL

1.    Cum comentaţi retragerea domnului Stolojan? V.S. – Explicaţia pe care eu o dau este una personală. Domnul Stolojan nu s-a consultat înainte de această decizie nici cu

1.    Cum comentaţi retragerea domnului Stolojan?

V.S. – Explicaţia pe care eu o dau este una personală. Domnul Stolojan nu s-a consultat înainte de această decizie nici cu mine, nici cu alţi oameni din partid. Este o decizie unilaterală. Am încercat şi eu să o înţeleg şi, din punctul meu de vedere, există câteva elemente care pot explica această decizie.

Mai întâi, dl Theodor Stolojan şi-a asumat poziţia de candidat al PDL pentru funcţia de prim-ministru în campania electorală, într-un moment în care speranţele partidului erau că vom avea un guvern monocolor. Din păcate, aceste speranţe ne-au fost infirmate.

Aritmetica rezultatelor electorale a determinat o cu totul altă configuraţie politică. În noile condiţii, domnul Stolojan ar fi trebuit să facă un dublu efort de negociere. Mai întâi ar fi trebuit să ţină seama de proiectele PNL şi să  încerce să armonizeze proiectele comunităţilor locale.

Ar fi trebuit să concilieze interesele diferitelor organizaţii ale PDL în susţinerea proiectelor locale –totdeauna ştiţi că de la nivel local se cere mai mult decât poate să dea bugetul; e nevoie de o armonizare a proiectelor locale în contextul proiectelor naţionale.

Acesta era un prim nivel de efort de negociere. În al doilea rând, era nevoie de un efort de negociere între proiectele PDL, programul PDL şi proiectele şi programul de guvernare ale PDL. Dificultatea acestei sarcini de negociere la un dublu nivel probabil că a fost mult prea mare şi domnul Stolojan a ajuns la concluzia că nu poate să facă faţă unei asemenea provocări.

Structura lui era adaptată unui guvern monocolor în care pârghiile prim-ministrului sunt mult mai puternice decât într-un guvern de coaliţie. În situaţia în care cei doi aliaţi au o pondere relativ egală, nu mai poţi să gândeşti administrativ lucrurile. E nevoie şi de o componentă politică.

Cred că domnul Stolojan şi-a atins limita, a constatat că nu are calităţile pentru a face acest dublu efort de negociere şi s-a retras. Din acest punct de vedere este o reacţie onestă a unui om care constată că sarcina îl depăşeşte. După aceea, mai există o altă explicaţie, care ţine de modul în care funcţionează partidele.

Un partid este o reţea foarte complicată de idei, principii, valori, interese şi oameni. Într-un partid, pentru a ajunge la decizii este nevoie să armonizezi toate acestea. Deciziile sunt rezultatul unui proces foarte complicat intern, care, de la partid la partid, poate să genereze şi tensiuni, şi nemulţumiri.

Prin structura sa, domnul Stolojan este mai degrabă un tehnocrat decât un om politic şi cred că structura lui de tehnocrat l-a împins la această decizie constatând că nu are atitudinea necesară pentru a gestiona o situaţie atât de complicată.

„Voi fi circumspect faţă de Theodor Stolojan în raport cu orice proiect politic de viitor”

- Cum este posibil ca la acest nivel să nu te sfătuieşti, să nu îi previi pe cei din partid?

V.S.: Două observaţii sunt necesare. Prima observaţie: această decizie politică unilaterală luată de Theodor Stolojan nu şterge cu buretele meritele politice pe care le are din 2000 şi până astăzi.

El a participat la două momente politice importante, la care a avut o contribuţie politică semnificativă: proiectul alianţei D.A., este vorba apoi de proiectul politic al PLD şi fuziunea partidului cu PD, pentru formarea celui mai mare partid de dreapta din România.

Faptul că astăzi în România avem un partid de dreapta, PDL, care a luat cele mai multe mandate în Parlament, pentru prima dată în istoria postdecembristă a României se întemeiează şi pe contribuţia pe care a avut-o Theodor Stolojan.  

A doua observaţie: eu, personal, am un gust amar. Un om politic este un om de echipă, prin definiţie. Un om politic ajunge unde ajunge nu numai prin meritele lui personale, ci şi prin echipa care îl susţine.

Eu fac parte dintr-o echipă care de 8 ani l-a susţinut pe domnul Stolojan în momentele importante. Responsabilitatea unui om politic faţă de echipă este cel puţin tot atât de mare ca şi responsabilitatea pe care o are faţă de el însuşi.

Din acest punct de vedere nu pot să nu observ că domnul Theodor Stolojan a ignorat această responsabilitate pe care o avea faţă de echipă.

- Care credeţi că va fi viitorul lui Theodor Stolojan în PDL?

-E greu de făcut o asemenea predicţie. Lucrurile sunt atât de surprinzătoare, iar procesele politice în curs sunt atât de complicate, încât orice predicţie în această privinţă este extrem de riscantă.

În ce mă priveşte însă, voi fi foarte circumspect de aici înainte. Atunci când într-o echipă cineva ignoră sentimentul de responsabilitate faţă de echipă, nu pot decât să fiu circumspect în raport cu orice proiect politic de viitor.

Guvernul PDL – PNL s-a izbit de refuzul lui Tăriceanu

- Credeţi că este posibil să-l fi deranjat influenţa „baronilor” PSD în Executiv sau faptul că funcţia de prim-ministru era lipsită de anumite pârghii?

V.S.: Nu-i lipseau. El avea toate pârghiile ca prim-ministru, numai că aceste pârghii, într-un context de coaliţie, trebuie să fie folosite în raport cu acest context. Ele nu pot să fie folosite în acelaşi fel ca în situaţia în care ai guverna monocolor. Situaţia este mai complicată.

- Iar în privinţa baronilor, chiar aceasta este doar o motivaţie care s-a speculat ?

V.S.: Dincolo de orice speculaţie, există un lucru cert: aritmetica electorală. Alegerile din 30 noiembrie au acordat cele mai multe mandate în Parlament PDL, dar în acelaşi timp, PSD a câştigat aproape tot atât de multe mandate. Este un fapt incontestabil. Asta este voinţa electoratului.

Electoratul este cel care a votat PSD aşa cum este, cu toţi oamenii pe care îi are. Democraţia, fie că îţi convine, fie că nu-ţi convine, are o regulă: trebuie să respecte voinţa electoratului. Ce-a mai spus această regulă? Că pe lângă PDL şi PSD, mai există încă un partid semnificativ - PNL.

Din seara de 30 noiembrie, PDL a spus foarte clar că doreşte să facă o alianţă cu PNL. Timp de o săptămână, PDL a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru ca această alianţă să devină posibilă.

- Nu aţi avut contacte înainte de alegeri, aşa cum celelalte partide au recunoscut că au avut?

- V.S.: Nu pot să neg sau să confirm legături informale în acest sens, dar dacă mă întrebaţi pe mine, mie mi se pare firesc ca oameni care se cunosc să se întâlnească şi să discute despre această posibilitate.

- Aţi avut o ultimă perioadă foarte dramatică cu PNL? Cum aţi fi putut să vă reconciliaţi cu ei?

V.S.: Un partid nu se compune dintr-unul sau doi lideri, ci are numeroşi oameni politici. Faptul că eu am fost exclus din PNL nu m-a împiedicat niciodată să am legături amicale cu oameni pe care îi preţuiesc sau de care mă leagă multe amintiri politice.

Comunicarea nu este ceva imposibil. Din seara de 30 noiembrie am făcut tot ce ne-a stat în putinţă pentru a avea un guvern PDL-PNL. Toate încercările noastre s-au izbit de un zid. Şi acest zid s-a chemat refuzul lui Călin Popescu Tăriceanu de a accepta că într-o asemenea alianţă nu mai poate păstra poziţia de premier. Era împotriva acestei aritmetici electorale dorinţa lui de a rămâne premier. Din păcate, toate discuţiile dintre noi s-au învârtit în jurul acestei condiţii inflexibile.

- Ce i-aţi oferit?

V.S.: I s-a oferit poziţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor.

- Şi ministere?

- V.S.: Nu am discutat ministere. Nu am ajuns mai departe pentru că a refuzat să fie preşedinte al Camerei şi a insistat să fie premier. Din acel moment nu s-a putut merge mai departe.

Nedepăşindu-se acest prim punct al negocierii, discuţia sub alte aspecte era inutilă. În momentul în care PNL a refuzat această variantă, mai existau trei variante. Prima, guvern minoritar, dar, în condiţii de criză, a veni cu un guvern minoritar era o variantă prea temerară.

O asemenea variantă ar fi făcut guvernul prizonierul unei majorităţi din Parlament, care tot timpul ar fi ridicat pretenţii pe care era greu să le satisfaci, mai ales în condiţii de criză. Deci un guvern minoritar ar fi fost o soluţie extrem de riscantă şi nu a fost acceptată raţional.

Era varianta să trecem în opoziţie, să lăsăm PSD şi PNL să guverneze. Ca om politic, refuz să cred că asta era o variantă raţională, pentru că a lăsa PSD şi PNL să guverneze însemna să ne dezamăgim electoratul. În sfârşit, mai era o singură variantă posibilă, varianta PDL-PSD.

Este o experienţă aşa de nouă pentru România, încât nu pot să fac nicio predicţie în legătură cu ce se va întâmpla pe durata acestei guvernări. S-ar putea să fie bine, s-ar putea să nu fie foarte bine.

- Cât ar putea dura?

V.S.: Cred că timpul va răspunde întrebărilor legate de rezultatele acestei guvernări. Până la urmă, această guvernare va fi judecată în funcţie de rezultate. Repet, este o situaţie atât de nouă pentru România, încât mi-e greu să fac orice predicţie şi prefer să fiu circumspect.

Mi se pare mult mai important altceva, tocmai pentru că experienţa aceasta este atât de nouă pentru România: PDL are de confruntat câteva provocări majore în această perioadă.

Mai întâi este o provocare legată de propriul său program politic şi este important dacă, în timpul guvernării, PDL va reuşi mai ales în zona ministerelor pe care le ocupă să convingă electoratul propriu că aplică şi respectă valorile de dreapta şi opune soluţii unor probleme concrete, din perspectiva valorilor şi a principiilor dreptei.

Este vorba după aceea de provocarea identităţii, care este strâns legată de prima provocare. Interesează fără doar şi poate dezbaterile pragmatice ale guvernării. Dar interesează în acelaşi timp ca PDL să îşi consolideze identitatea pe care o are acum: este cel mai mare partid din România, este cel mai mare partid de dreapta din România.

Este important ca la sfârşitul acestui exerciţiu democratic al guvernării, PDL să îşi păstreze poziţia de cel mai mare partid şi de cel mai mare partid de dreapta din România. Avem nevoie de o consolidare a identităţii ideologice şi de o consolidare instituţională.

- Cu alte cuvinte, de succes.

V.S.: Fără doar şi poate. Aceste două provocări de care am vorbit sunt intercondiţionate. Dacă avem rezultate bune la guvernare, dacă miniştrii noştri vor convinge că sunt ataşaţi faţă de programul nostru politic, faţă de guvernare, faţă de principiile şi valorile dreptei, aspectul identitar se va consolida.

Boc, alegerea lui Stolojan
 
-Nu vi s-a propus să fiţi prim-ministru?

V.S.: Oamenii ştiu că, în ce mă priveşte, am un singur proiect de viitor: consolidarea PDL ca mare partid de dreapta. Am anunţat de cinci ani de zile că nu doresc să candidez în Parlament şi nu candidez. Am anunţat de cinci ani de zile că nu îmi doresc nicio funcţie în Executiv. Tot ce puteam să fac într-o funcţie publică am făcut.

- Vă satisface alegerea domnului Boc? Era cea mai bună alternativă la domnul Stolojan?

V.S.: În momentul în care domnul Stolojan şi-a anunţat retragerea...

- Când aţi aflat? Aţi aflat de la televizor?

V.S.: A doua zi după semnarea protocolului alianţei. Luni.

-Deci duminică seară, când s-a semnat protocolul alianţei PDL-PSD, eraţi cu toţii împreună şi nu ştiaţi?

V.S.: Luni dimineaţă am aflat această decizie, până atunci nu am ştiut că luase decizia de a se retrage. Mărturisesc că aveam o oarecare îngrijorare ca urmare a unei discuţii pe care am avut-o cu domnul Stolojan duminică seară, dar nu mi-a spus atunci în niciun caz că luase decizia de retragere.

-Şi ce v-a atras atenţia?

V.S.: Am văzut că era frământat şi preocupat şi mi-am dat seama că se întâmplă ceva, dar în niciun caz nu mi-am închipuit că este vorba de decizia de retragere din poziţia de prim-ministru.

Aşadar, a doua zi dimineaţă, când s-a anunţat această retragere, am avut o intervenţie clară şi fără echivoc în Biroul Permanent, spunând că în conjunctura dată, varianta Emil Boc nu este numai cea mai bună, dar şi singura acceptabilă pentru că este preşedintele partidului.

Cred că, mai ales într-un guvern de alianţă, este bine ca cel care este prim-ministru să fie şi preşedintele partidului, asta creează o facilitate în privinţa îmbinării deciziei politice cu decizia administrativă.

- Cine l-a propus? S-a autopropus?

V.S: Domnul Theodor Stolojan a venit cu această idee. A spus în cadrul Biroului Permanent al PDL că preşedintele partidului este cel care ar trebui să îşi asume această răspundere.

„Nu sunt fericit cu soluţia PSD-PDL”

- Fiind om de dreapta, cum comentaţi această alianţă a PDL cu stânga?

V.S.: Nu sunt fericit cu această soluţie şi, de altfel, m-am abţinut când s-a pus problema acestei alianţe. Şansa acestei alianţe vor fi rezultatele guvernării. Dacă ele vor fi bune, ea va fi justificată.

- V-aţi abţinut la vot?

V.S.: Da, m-am abţinut când s-a votat această formare a alianţei de guvernare PDL-PSD. Pe de altă parte, sunt un om politic şi politica obligă la pragmatism. Nu pot să le reproşez colegilor mei care au votat în favoarea acestei alianţe nimic, întrucât era singura variantă practic posibilă. PNL a refuzat să formeze un guvern cu noi şi mi se pare că răspunderea în timp va reveni PNL pentru acest gest politic.

- În primele zile după alegeri, preşedintele şi premierul au fost împreună la Bruxelles. Preşedintele a făcut un efort pentru apropierea de PNL?

V.S.: Nu ştiu ce face preşedintele. Tot ceea ce ştiu şi pot să vă spun este că preşedintele nu a avut o idee negativă în privinţa unui guvern PDL-PNL. Dimpotrivă. Ştiu că a fost foarte pozitiv faţă de asemenea soluţie.

- Domnul Hrebenciuc a declarat recent că, înainte de votarea legii votului uninominal, a existat o înţelegere de vot între PDL şi PSD în favoarea unui sistem de redistribuire în favoarea partidelor mari. Ne îndreptăm către un sistem bipolar?

V.S.: Cea mai ambiţioasă reformă politică din România trebuie să tindă către un sistem politic bipolar. Deocamdată, avem o simplificare a sistemului politic, un Parlament fără partide extremiste, astea sunt succese de etapă.

Eu, personal, voi susţine în perioada următoare o modificare cât mai rapidă a legii pentru partidele parlamentare, astfel încât să avem un adevărat sistem uninominal. Eu prefer formula scrutinului majoritar în două tururi.

Proiectul meu politic din 1990 se referă la un mare partid de dreapta, la un mare partid de stânga şi la o alternanţă la guvernare. Acum, tocmai alternanţa la guvernare funcţionează prost.

Datorită acestei structuri în trei, tot timpul se pot face combinaţii împotriva programelor politice. Mi se pare mai corect ca alegătorii să ştie că astăzi se află un partid de dreapta la guvernare şi, dacă eşti nemulţumit de el, formează guvernul un partid de stânga. Şi invers.

Predoiu, test pentru PNL

- Mai este viabil proiectul unificării dreptei?

V.S.: Unificarea dreptei s-a făcut. Nu am văzut niciun proiect politic al PNL în ultimii patru ani care să justifice faptul că este un partid de dreapta. Dimpotrivă, am văzut că PNL a rămas cantonat, la nivel european, în zona partidului liberal european, partid de centru, centru –stânga. Prin modul în care a evoluat în plan intern, PNL a devenit un partid de centru.

- Pe termen lung, credeţi că PNL va rezista în opoziţie? Ştiţi că li s-a prezis soarta PNŢCD.

V.S.: Eu nu fac această predicţie. Dacă PDL ar fi câştigat alegerile de unul singur şi ar fi făcut guvernul de unul singur, atunci puteam să spun că această predicţie e corectă.

- Va rezista această coaliţie de guvernământ în campania prezidenţială, cu doi candidaţi?

V.S.: Este o ipoteză asumată. Ceea ce, vrând, nevrând, se va respecta, guvernul nu se va implica în alegerile prezidenţiale. Fiecare partid din Guvern va avea grijă ca celălalt să nu facă niciun gest favorabil propriului candidat. Avem această garanţie: nu se va putea spune la alegerile viitoare că Guvernul sprijină un candidat sau altul.

- A cui a fost ideea desemnării domnului Predoiu la Justiţie?       

V.S.: A fost ideea celor doi parteneri de coaliţie. Ministerul de Justiţie a fost punctul de blocaj în discuţiile privind formarea Guvernului. Deblocarea s-a produs ca urmare a soluţiei Predoiu.

Cine a propus-o exact nu pot să v-o spun. Nici nu pot să fac o evaluare legată de evoluţia lui Cătălin Predoiu. Las la o parte că îl cunosc foarte bine şi că mi-a fost student, dar valoarea mandatului său va fi decisă de rezultate. Dacă se va ridica monitorizarea României la Justiţie, se va dovedi că alegerea a fost bună.

- Este un politician sau un tehnocrat? PNL a reacţionat dramatic la numirea lui.

V.S.: Dacă am fi o democraţie normală, nu ar fi ceva nefiresc. Asemenea soluţii s-au practicat şi în Franţa şi în Statele Unite. PNL are o mare problemă.

Şi testul Predoiu a pus în lumină această problemă. Testul Predoiu a fost ca o hârtie de turnesol. Marea problemă a PNL este dacă toţi cei care au ocupat funcţii într-o conjunctură extrem de favorabilă pentru PNL vor rămâne fideli PNL.

Să nu uităm, timp de aproape doi ani, PNL a profitat de o conjunctură nemaiîntâlnită: să ai 20 la sută, dar să ai funcţii în administraţie şi în Guvern ca şi cum ai avea 100 la sută.

Marea problemă pe care o are PNL acum este următoarea: aceşti oameni care au fost numiţi în funcţii de PNL au cu adevărat fidelitate faţă de PNL sau au fost acolo doar din motive conjuncturale.