Theodor Paleologu: În cea mai mare parte politicienii sunt dilii. Arată degetul când vine vorba de cultură

Puroiul corupţiei nu este în vamă, ci în Bucureşti, iar contractul Roşia Montană este unul fără precedent, care pune statul român într-o situaţie de ţară colonie, afirmă într-un interviu acordat adevarul.ro deputatul Theodor Paleologu, fost ambasador şi ministru al Culturii.

Carte de vizită
-    s-a născut la 15 iulie 1973 în familia scriitorului Alexandru Paleologu.
-    a făcut studii la Sorbona şi la École Normale Supérieure, în Franţa.
-    şi-a obţinut doctoratul, în 2001, în ştiinţe politice la École des Hautes Études en Sciences Sociales şi la Universitatea München.
-    a fost profesor la mai multe colegii şi univesităţi din Statele Unite, Germania sau Danemarca.
-    în perioada 2005 – 2008 a fost ambasador al României în Danemarca şi Islanda.
-    între 22 decembrie 2008 şi 23 decembrie 2009 a fost ministru al culturii în guvernul Emil Boc.
-    din 2008 este deputat PDL de Bcucreşti.

adevarul.ro: Aţi fost ambasador,  cum vedeţi recentele telegrame WikiLeaks?

Theodor Paleologu: Ceea ce mă sperie cel mai mult în povestea asta este că există posibilitatea ca telegramele să ajungă să fie făcute publice în felul acesta. Pe de altă parte, anumite aprecieri din aceste telegrame sunt puţin curioase. Este preocupant pentru diplomaţi, dar, zău, eu anumite lucruri nu le-aş fi scris. Cred că presa românească a fost foarte mirată de pretinsele obiceiuri ale anumitor persoane. Este legat de constituirea unui profil psihologic al diferiţilor lideri. Oricum, americanii sunt lideri în acest domeniu de profil psihologic, există chiar o instituţie în subordinea CIA.

Poate să afecteze asta imaginea României?

Nu aş zice asta. Cel mai mare stres cred că îl au diplomaţii americani legat de confidenţialitatea unei aspect important al activităţii lor.

Domnul Teodor Baconschi vorbea recent despre schimbarea denumirii partidului şi a siglei. Cum vedeţi acest lucru?

Eu nu am opinii ferme referitor la asta. În privinţa siglei, m-am mai pronunţat cu umor, sugerând să fie un nod marinăresc sau o sirenă. Însă, legat de nume, eu cred că referinţa la liberalism este în continuare foarte importantă, cu atât mai mult cu cât PNL-ul a abandonat liberalismul în ultima vreme. Mă refer la votul pe Codul Muncii. Eu am mai spus atunci, este de înţeles, din nefericire, ca Opoziţia să voteze împotriva Guvernului, dar trebuie luate în considerare şi propriile principii , propria doctrină. Codul Muncii, aşa cum a fost adoptat, este din punct de vedere liberal un pas înainte. Din punct de vedere liberal el poate fi criticat în sensul că am pus apă în vin la insistenţa UNPR-ului şi, interesant, al UDMR-ului. Oricum am lua-o este un pas înainte în sensul flexibilizării pieţei muncii. Iar când vine PNL şi votează împotrivă, ceva nu este în regulă, cu atât mai mult  când eu ţin mine că, prin 2004 – 2005, în PNL erau discuţii pentru schimbarea Codului Muncii.

"Cel mai probabil se va vota în funcţie de baronii"

Schimbarea ar putea fi şi pentru că măsurile luate de Guvernul Boc au uzat imaginea PDL?

Păi atunci, dacă ne-am uzat, să utilizăm oamenii neuzaţi. Eu cred că dacă există un element de uzură este legat de anumite persoane. Să mai lase şi pe alţii să se manifeste. Nu zic să îi pună în fruntea partidului, dar măcar să-i tolereze. Preocuparea asta pentru uzură ar trebui să se traducă printr-un mai mare dialog şi democraţie internă. Suntem un partid în care aproape toate alegerile în filiale au fost cu candidat unic. Şi la congres, care va fi marja de libertate personală a fiecărui candidat? Cel mai probabil se va vota în funcţie de baronii.

Cu cine o să votaţi? Cu domnul Boc sau cu domnul Blaga?

Nu ştiu. O moţiune este un text în care spui de toate şi cât mai vag. Eu mi-aş dori cât mai multă precizie. Eu o să iau în serios Guvernul actual atunci când se va trece la exproprierea casei Oromolu.

Ce se întâmplă cu ea?

Casa Oromolu este un scandal vizibil pentru toată lumea, faptul că sub nasul primului ministru un investitor încalcă legea. La numai 30 m de Guvern avem un monument istoric de categorie B care este distrus de proprietar. Nu pot să iau în serios un prim ministru care nu face respectată legea. Vreau să aud de la domnii Blaga şi Boc o strategie clară pentru recâştigarea Bucureştiului. O strategie clară de politici urbane care să pună capăt dezastrului actual. Ei sunt ardeleni, este foarte stimabil lucrul ăsta, dar Bucureştiul reprezintă 10% din ţară şi niciunul dintre ei nu au oferit soluţii până acum.

Nu ştiu cu cine o să votez, dar este legat şi de problema indiferenţei faţă de cultură (râde).

"Facem ce vrea preşedintele, dar să ştim şi noi!"

Ar trebui schimbat Emil Boc?

Nu am înţeles prea bine ce vrea preşedintele, dar ce vrea el aia să fie. Aşa cum de Gaulle l-a pus pe Pompidou după sfârşitul războiului din Algeria, la fel şi preşedintele să pună pe cine vrea el după depăşirea crizei economice. Însă nu am înţeles prea bine la ce se gândeşte dânsul pentru că un prim ministru technocrat poate să însemne multe. Tehnocrat poate să fie un înalt funcţionar din Ministerul de Finanţe. (Gheorghe n.r.) Gherghina (secretar de stat n.r.) prim ministru pentru că, oricum, el conduce România, nu altcineva. Fiind ministru în România este un exerciţiu foarte complex în care, de fapt, totul este să intri în Patul lui Procust stabilit de domnul Gherghina. Adică, câţi bani îţi dă atâta te întinzi.

Poate să fie cineva de la Banca Naţională, Bogdan Olteanu ar fi o idee interesantă sau Lucian Croitoru, dacă mai pofteşte. Ar putea să fie Mihai Tănăsescu, Dacian Cioloş, Leonard Orban. Ar putea să fie Baconschi pentru că şi el este un technocrat, fiind un diplomat de carieră.

Îmi doresc ca preşedintele să îşi spună mai clar gândurile ca să îl pot susţine cu mai multă forţă. Facem ce vrea el, dar să ştim şi noi! (râde).

Ce părere aveţi despre proiectul care obligă partidele să aibă 40% dintre candidaţii la alegeri femei?

Personal, nu sunt de accord cu această propunere pentru că am văzut efectele perverse ale acestui sistem în Franţa, unde partidele preferă să plătească amenzi mai degrabă decât să pună candidaţi femei ca să câştige. Dacă trebuie să reformăm viaţa politică românească trebuie să începem cu începutul, nu cu prezenţa femeilor. În acest moment prioritatea numărul unu pentru reformarea sistemului politic românesc este scăderea costurile de campanile delirante. Ele sunt bulevardul corupţiei politice la noi în ţară. Se cheltuie atât de mult în campanile electorale încât atunci când se câştigă sunt onorate pe cheltuiala contribuabilului fel şi fel de contracte.

Mai este un alt aspect, cum poţi să ceri votul unui pensionar care are 600 de lei pe lună când mutra ta se etalează pe un bloc întreg? Eu sunt pentru interzicerea mesh-urilor, ele sunt o ruşine. Şi eu am avut mesh-uri, fiind obligat de ceilalţi candidaţi care aveau. Este o spirală perversă. Consider că ele (campaniile electorale n.r.) trebuie finanţate exclusiv de stat. Poşta Română este serviciu public care poate să trimită în plic programul de maximum o pagină ale candidaţilor către toţi alegătorii din România. Oamenii nu ştiu pentru ce votează, dar sunt bombrdaţi de campanii.

Aţi participat zilele trecute la nişte discuţiile la Bruxelles centrate pe proiectul diametralei lui Sorin Oprescu, care vizează înlocuirea arhitecturii vechi a Bucureştiului, iar doamna Monica Macovei vorbea de faptul că ar trebui să existe un MCV pe patrimoniu, aşa cum există pe justiţie.

Da, pentru că legătura dintre distrugeri de patrimoniu, conflicte de interese şi corupţie este foarte evidentă. Dacă mergi la plimbare prin Bucureşti numai 10 minute, vezi corupţie la tot pasul. Când vezi chestiile alea puse pe jos cu traversaţi pe la trecerea de pietoni este evident că s-au luat nişte şpăgi. Românii ştiu cum să treacă pe la trecere, nu e nevoie de aşa ceva ca să îi înveţe. Este grotesc.

Macovei a fost foarte sensibilă la legătura aceasta dintre demolări, corupţie şi conflict de interese pentru că mulţi membri din diverse comisii sunt în conflict de interese. Ei au tot felul de contracte, inclusiv în Comisia Naţională pentru Monumentele Istorice. Ca şi Macovei, sunt de părere că trebuie menţinut Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Mi se pare uşor derizorie atitudinea unor anumiţi diplomaţi de a nega realitatea şi de a transforma chestia asta într-una de demnitate naţională – să retragă MCV-ul. Demnitatea naţională este să curăţăm spaţiul public, nu să minţim.

Cred că trebuie utilizate inclusiv pârgiile pe care le pune la dispoziţie instituţiile UE pentru a pune în evidenţă legătura dintre corupţie şi distrugerea de patrimoniu, fie că vorbim de Bucureşti, fie că vorbim de Roşia Montană.

"S-a tot vorbit despre şpăgile din vamă, dar puroiul din Bucureşti este mult mai mare."

Spuneaţi recent că este un contract de colonie…

Da. Contractul Roşia Montană pune statul român într-o situaţie de ţară colonie, iar acest lucru este fără precedent. Numai în anumite ţări din Africa sunt asemenea contracte în care, practic, investitorul ia tot.

Locurile de muncă pe care le creează Gold Corporation sunt poveşti. Inclusiv, prelucrarea respectivă nu este sigur că se va face în România.

Dacă îi întrebi, toţi sunt pentru patrimoniu, dar nu este aşa. Oprescu a semnat platforma pentru Bucureşti. Evident că toţi colegii din PDL vă vor spune că ei apără patrimoniul, dar când e vorba de o decizie alte considerente primează.

Ştiţi cumva câte monumente de patrimoniu ar fi afectate de proiectul diametralei?

Patru au fost demolate, mai sunt altele în aşteptare. Vor să mai demoleze altele cinci pe care vor să le declaseze. Ce este foarte grav este că există şi complicitatea Direcţiei de Cultură Bucureşti. Este vorba de declasarea post-factum a unor monumente care întâi au fost demolate şi apoi au fost declasate. Unul este şi Hotel Marna.

Mai este şi complicitatea poliţiei. Poliţia locală încurajează infractorii şi amendează pe cetăţenii responsabili. Este halucinant! Este România! Şi mai zicem că vrem să eliminăm Mecanismul de Cooperare şi Verificare.

Ce se mai întâmplă cu lucrările de reconsolidare a Muzeului Naţional de Istorie?

Lucrările de consolidarea la muzeu au început prin anul 2000. Este vorba despre un contract incredibil care a fost onorat în proporţie de sub 30%, însă cheltuielile au fost de 12 ori mai mari. Este vorba de firma domnului Turcu de la Dinamo.

Este un proces în curs, din care cauză Ministerul Culturii nu mai poate face o altă licitaţie pentru a continua lucrările. Muzeul de Istorie este în mare pericol de prăbuşire, iar lucrările care s-au făcut au fragilizat şi mai mult clădirea pentru că au ridigizat o parte din clădire, ceea ce face mai sensibilă, la un eventual seism, cealaltă parte.

Dar lângă muzeu?

Lângă muzeu, pe strada Stavropoleos este o firmă franţuzească care în Franţa ar plăti o amendă de vreo jumătate de million de euro dacă ar face ce fac acolo. Nu fac cercetarea arheologică, care este prevăzută în lege. Zona respectivă este foarte interesantă din punct de vedere arheologic. Acolo era un han celebru în secolul al XIX-lea. Bucureştiul are o trăsătură cu totul specifică. Incendiul de la 1847 a făcut că o bună parte din vechiul oraş e sub pământ. Eu pledez ca cercetarea arheologică să fie făcută de către primărie pentru a nu fi la mâna unui investitor care apoi distruge vestigiile pe care le găseşte. Convingerea mea este că toate aceste clădiri subterane pot fi utilizate turistic. Acolo unde se poate, nu peste tot este realizabil, s-ar putea face să fie vizitabile şi să se câştige bani.

Aruncatul cu banii pe fereastră de către primărie este foarte bine exemplificat în Bucureştiul vechi. Am văzut camioane care intră şi aprovizionează cafenelele şi restaurantele din centrul vechi. Un camion nu are ce căuta acolo pentru că distruge tot ce este dedesubt. Străzile alea nu au fost refăcute să treacă camioane pe acolo. Dăm enorm de mulţi bani ca să facem ceva acolo şi pe urmă ne asigurăm că stricăm ce e acolo pentru a da alţi bani. S-a tot vorbit despre şpăgile din vamă, dar puroiul din Bucureşti este mult mai mare.

"Cel mai bun mijloc să cunoşti pe cineva este să-l faci ministru şi îţi dai seama cum e"

Spuneaţi, la un moment dat, că vă doriţi bani pentru cultură, dar şi cultura trebuie să genereze bani…

Ea aduce bani, generează peste 5% din PIB, dar primeşte numai 0,12%, iar colegii mei din politică arată degetul când vine vorba de cultură. Sunt unii politicieni care sunt total indiferenţi, dar restul sunt de-a dreptul ostili.

Aţi vorbit de astfel de comportamente, ce părere aveţi despre faptul că Senatul a respins proiectul  privind examinarea psihologică şi psihiatrică a celor care candidează pentru obţinerea de funcţii de demnitate publică?

Se poate argumenta că este o îngrădire a democraţiei, dar să ştiţi că, dacă cineva nu ar fi puţin deranjat, nu şi-ar dori puterea. Sunt tipuri psihologice care sunt predispuse la viaţa politică. În afară de asta, viaţa politică este patogenă. Să luăm un exemplu. Bietul Mircea Geoană a trecut, în scurt timp, prin atâtea traume. Pe lângă faptul că a murit tatăl lui, a pierdut alegerile, şi felul în care le-a pierdut. A pierdut şefia partidului, a fost suspendat, a fost umilit de către proprii lui colegi, care pur şi simplu l-au călcat în picioare. Să reuşeşti să îţi păstrezi echilibrul în asemenea situaţii este foarte greu. Cere o foarte mare rezistenţă psihică, nu este la îndemâna oricui. Cel mai bun mijloc să cunoşti pe cineva este să-l faci ministru şi îţi dai seama cum e. Oricum, în cea mai mare parte sunt dilii (oamenii politici – n.r.).

Când am plecat la Copenhaga, deşi nu eram obligat, am vrut să dau testul psihologic, la fel ca şi ceilalţi membri ai corpului diplomatic. Rezultatul a fost satisfăcător pentru că mi-am spus că nu reprezint un pericol public (râde).

Citiţi şi partea a doua a interviului: Theodor Paleologu: “Niciodată nu am fost plătit atât de prost cum sunt acum”