"În România, nimeni nu iartă!"

Fost prim-ministru şi lider al PD, Petre Roman vrea să conteze mai mult în politică, după ce a fost câţiva ani într-un con de umbră La alegerile generale din 2008, Petre Roman doreşte

Fost prim-ministru şi lider al PD, Petre Roman vrea să conteze mai mult în politică, după ce a fost câţiva ani într-un con de umbră

La alegerile generale din 2008, Petre Roman doreşte să revină în prim-planul politicii cu Uniunea Pensionarilor. El vede necesară o regrupare a stângii şi se declară dispus să încheie o alianţă cu PSD. În opinia lui Roman, alegerile din 2008 reprezintă momentul unei schimbări similare celei din 1996.

Adevărul: Vă mai consideraţi a fi în politică?

Petre Roman: Mă consider a fi totalmente în politică, zi de zi, ceas de ceas. Am constituit această alianţă electorală, care se numeşte Uniunea Pensionarilor şi Solidarităţii Sociale. S-a constituit pe 16 noiembrie anul trecut.

- Nu vă simţiţi oarecum împins - după ce aţi fost în centrul politicii - către margini?

- Politica este una dintre activităţile umane dintre cele mai pasionante, chiar din acest motiv, că lasă locul unuia să revină, dacă are suficientă anduranţă şi rezilienţă. Adică, dacă omul este capabil să reziste...

- În politică nu se poate rezista de unul singur multă vreme...

- Am avut o iniţiativă de felul celei pe care o sugeraţi în urmă cu doi ani, fără reuşită, şi anume Polul Social. Iată că astăzi se vorbeşte despre acest lucru ca despre o mare necesitate: stânga să strângă rândurile şi să câştige.

- Polul Social de ce nu a funcţionat?

- Nu a funcţionat pentru că gruparea de la vârful PSD s-a opus din motive cât se poate de personale. Iniţial, domnul Iliescu s-a declarat în favoarea acestei chestiuni, după care s-a retras în cochilia PSD-istă şi nu a mai sprijinit această iniţiativă.

- Cum s-ar putea reorganiza stânga pe fondul unei dominanţe a dreptei?

- O dominanţă a dreptei, mai ales exprimată în conflicte, în scandaluri, în incompetenţă evidentă de administraţie. E vorba de o alianţă care să regrupeze forţe, personalităţi, tendinţe. Nu ar trebui să mai fie vorba nicidecum de o stângă nostalgică, ci de o stângă capabilă să prezinte un program competent, mecanisme şi oameni.

- Care este posibilitatea formală de reorganizare a stângii?

- Uite, răspunsul meu e direct: vor să câştige alegerile sau nu? Ei bine, asta nu se poate altfel decât printr-o regrupare. Vor să joace jocuri în care "eu vreau să fiu ministru aici, eu vreau să fiu ministru colo" şi se mulţumeşte fiecare cu câte ceva, atunci nu se realizează o regrupare a stângii.

- Candidaţi la alegeri cu Uniunea Pensionarilor?

- Da, noi pregătim acum, în acest moment, candidaţi ai Uniunii. Şi urmează conferinţele judeţene în care să fie prezentaţi candidaţii în alegerile locale.

- Faceţi o alianţă înainte de alegerile parlamentare?

- Dacă alianţa este în sensul de care am vorbit, da.

- Chiar cu PSD.

- Este de dorit să creăm o forţă politică pentru a mişca lucrurile în direcţia normală.

- Cum apreciaţi similitudinile de politică externă în România şi în ţări unde s-au produs revoluţii portocalii, tendinţe de convocare a referendumurilor?

- În România, nimeni nu iartă. Nici din afară, dar mai ales din interior, nimeni nu iartă că politica e dusă în antipolitică, derizorie, conflictuală şi neproductivă. Nimeni nu iartă chestia asta. Nici cei din afară nu iartă că România este într-o politică atât de antipolitică, iar cetăţenii din ţară… nici nu mai spun. După mine, cel mai actual cuvânt în politică este schimbarea. Insist asupra acestui lucru.

- În ce sens?

- De a readuce politica într-o matcă normală. Cei care fac ce fac acum mai pot să ne convingă?! Nu! Sper ca 2008 să fie ca 1996. Adică oamenii atunci aveau acest gând: "Hai să schimbăm!".

- S-ar putea reedita formula de atunci, o alianţă, o coaliţie?

- Coaliţie, grupare, alianţă, formula e mai puţin importantă. Important este conţinutul, adică oameni care se adună şi sunt capabili să transmită un mesaj de schimbare. O alianţă politică este posibilă.

- Vă simţiţi trădat, dezamăgit?

- Am fost trădat, dar asta nu mi-a schimbat în niciun caz convingerile.

- Cum sunt trădările în politică? Există trădări succesive sau nu poţi fi trădat decât o dată?

- Ba da, în politică poţi fi trădat ori de câte ori.

- Cum vă simţiţi fără PD sau, mai bine zis, când îl vedeţi condus de alţi oameni?

- Sunt două lucruri. Întâi, că Partidul Democrat a abandonat doctrina, ceea ce a dovedit că eu nu aveam ce să caut în noua conjunctură acolo.

De la partidul stângii luminate, s-a dus la dreapta conservatoare. Şi, în al doilea rând, acum văd că nu se mai numeşte aşa.

- Cum vă explicaţi trecerea de la stânga la dreapta?

- Aici a fost foarte clar, spusă de altfel cât se poate de brutal de Traian Băsescu: era o oportunitate. Adică un oportunism, ce mai încoace şi încolo!

- Vă certaţi des cu domnul Traian Băsescu în PD?

- Nu, deloc. Era un om disciplinat. Era muncitor. Sigur, despre performanţă, este altceva.

- Credeţi că v-a purtat pică atunci când partidul i-a cerut să se retragă din cauza cercetărilor la dosarul "Flota"?

- Atunci eu am decis că trebuie să procedăm exact invers. El era, într-adevăr, foarte măcinat de situaţia aceea şi am spus: "Domnule, nu aşa! Ai curaj? Da, am curaj. Atunci, pune-te la dispoziţia Justiţiei şi mergi mai departe!". Şi aşa a făcut.

- Cum vă înţelegeţi acum?

- Acum nu mai avem nicio legătură, nu mai vorbim practic deloc. Din momentul în care eu am avut dovada că în partid de fapt s-a produs o trădare, orice-am spune.

"Nu vorbesc despre schimbările din viaţa mea"

- De ce aţi mers la "Dansez pentru tine"?

- Pentru că am vrut să susţin un copil foarte talentat, în vârstă de 9 ani, care era orfan, părinţii lui muriseră, iar bunicii lui nu au putut sau nu au dorit să îl crească şi este crescut de străbunici. Un caz splendid, pe care l-am ajutat foarte mult. De altfel, şi personal l-am ajutat ulterior.

- Au survenit schimbări în viaţa dvs...

- Şi despre ele nu vorbesc.

- Au fost mediatizate.

- Sigur, din moment ce publicul consumă. Eu am fost absolut uluit de faptul că această poveste poate fi atât de puternică, să aibă un ecou atât de puternic. Apariţiile mele în emisiuni cu caracter de divertisment eu cred că sunt şi obligaţia unui om politic. Acolo, omul politic se arată într-o lumină de om obişnuit.

- Începutul carierei dvs. politice a fost marcat de simboluri - puloverul roşu, admiraţia muncitoarelor de la APACA -, intrate în mentalul colectiv. Credeţi că adaugă notorietate unui om politic?

- Nu, dimpotrivă, toată această simbolistică de imagine este importantă, mai ales dacă ea se creează în mod natural.

- Puloverul roşu al lui Petre Roman a fost înlocuit de cămaşa cadrilată a lui Traian Băsescu?

- Nu cred. Suntem două persoane foarte diferite.

Citiţi aici varianta integrală a interviului