Reluarea alegerilor, nu! Dar ce se poate face?

Probabil că foarte puţini dintre cei mai optimişti pesedişti îşi fac acum speranţe de reluare a alegerilor. Nu numai că acest lucru este imposibil din punct de vedere practic şi de neimaginat din punct de vedere politic. Dar dacă nebunia chiar ar merge până la capăt şi alegerile ar fi reluate, e clar că Traian Băsescu va fi marele favorit. Iar PSD va fi, mai mult ca sigur, pedepsit pentru a fi prelungit starea de incertitudine, î

Aceasta nu înseamnă însă că acuzele de fraudă, indiferent din ce parte ar veni, nu ar trebui investigate în amănunt – aşa cum au recomandat, de altfel, şi observatorii OSCE. Este mai curând o chestiune de competenţa societăţii civile decât a judecătorilor.

Ce ar putea face societatea civilă?

Mai întâi, să investigheze desfăşurarea alegerilor prezidenţiale. Investigaţiile pot dura luni de zile sau chiar peste un an, important este ca un raport neutru, credibil şi amănunţit să poată fi realizat.

Pentru aceasta, toate documentele care ţin de desfăşurarea acestor alegeri – procese verbale, buletine de vot, liste cu alegătorii din secţiile speciale etc. – trebuie puse la dispoziţia organizaţiilor civice dornice să participe la redactarea raportului.

Există date care pot indica o fraudă?

Desigur. Felul în care au fost anulate voturile – cercetarea fiecărui buletin anulat în parte poate oferi indicii serioase.

Dar chiar numărul voturilor anulate merită o explicaţie.

La alegerile din 2004, în turul al doilea, numărul voturilor nule a reprezentat 1,02 la sută din totalul celor exprimate – 102.245, cu 55 la sută participare la vot. Acum, numărul voturilor nule a fost de 1,30 la sută din totalul voturilor exprimate – 138.477, cu 58 la sută participare la vot. E o creştere importantă. De ce s-a întâmplat asta? Au uitat românii cum se votează?

Ce s-a petrecut în secţiile speciale?

Cel mai important indiciu asupra corectitudinii votului îl constituie rezultatele de-acum celebrele secţii speciale. Aici ar fi de făcut o analiză statistică. În principiu, în cele mai multe secţii de votare speciale ar trebui să se înregistreze rezultate apropiate de media regiunii. Dacă rezultatele sunt cu mult deplasate în direcţia unui anume candidat, e semn clar că au existat nereguli.

Mai poate fi cercetat în amănunt în ce localităţi s-au emis, în preajma alegerilor, cu mult mai multe acte de identitate decât în mod normal, şi în ce condiţii. Coroborate cu orientarea politică a primarilor şi a baronilor de partid locali, datele pot oferi indicii importante.

Evident, şi alte criterii mai pot fi luate în calcul pentru un raport cuprinzător, documentat şi credibil. 

Care vor fi consecinţele?

Toate acestea nu au cum să constituie probe în justiţie, dar s-ar putea să aibă anumite consecinţe politice. Oricum ar fi, societatea are dreptul la clarificări. Iar Parlamentul şi Guvernul trebuie să modifice regulile votării, astfel încât să împiedice în viitor astfel de anomalii.

Reluarea alegerilor nu este în interesul României. Desfăşurarea de alegeri corecte în viitor, da, este.

P.S.: Rămâne problema mitei electorale.

O boală gravă a istoriei recente româneşti. Aici, înainte de a lansa acuze, PSD ar trebui să-şi facă examenul de conştiinţă şi să recunoască faptul că el este responsabil pentru introducerea acestui obicei în România de după 1989.

Deşi mita electorală este pedepsită prin lege, cu greu se poate dovedi ceva post factum. Nu se poate face decât educaţie, iar alegătorul să fie întrebat: cum vrei să înceteze corupţia în această ţară, atunci când te laşi tu însuţi mituit? Cum va lupta contra corupţiei un partid care el însuşi oferă mită? Cum poţi fi atât de naiv să îţi imaginezi că un anume candidat se va lupta cu corupţii, când activiştii lui dau mită?