INTERVIU Raluca Turcan îl vede pe Boc în rolul Nemuritorului, pe Antonescu în cel de Lăscărică

Vicepreşedintele PDL Raluca Turcan îl acuză pe contracandidatul lui Emil Boc, Vasile Blaga, de lipsă de fairplay şi propune un pact prin care cei trei aspiranţi la şefia PDL-Boc, Blaga şi Paleologu-să îşi îndrepte ţinta atacurilor către "adevăratul adversar"- Opoziţia. Despre Emil Boc, ea spune că este un "Highlander" (n.r. Nemuritorul) care a supravieţuit unei perioade dificile de guvernare, iar despre liderul PNL Crin Antonesc

Când vine vorda despre Vasile Blaga, vicele PDL susţine că intră în pană de inspiraţie.

Adevărul: Aţi propus stabilirea unui pact între candidaţii la şefia PDL împotriva USL. A reacţionat vreunul dintre cei trei candidaţi?

Raluca Turcan: Nu am anticipat o reacţie verbală, ci o schimbare a comportamentului şi discursului din campania internă. Am propus lucrul acesta pentru că e foarte important ca PDL să conştientizeze care sunt adevăraţii adversari: PSD şi PNL, care în toată această perioadă în care PDL a susţinut reforma s-au situat pe o poziţie contrară, şi, de asemenea, să mergem mai puţin să mergem pe atacuri interne şi pe teme care sunt în defavoarea reconstrucţiei partidului pe termen lung. Bineînţeles că adoptarea unui astfel de cod al candidaţilor şi al echipelor care îi susţin presupune şi o competiţie fair-play în interiorul partidului. Are un dublu rol propunerea mea: conştientizarea adevăraţilor adversari politici şi un comportament fair-play în campania internă.
 
Aţi constatat o lipsă de fairplay şi o acutizare a atacurilor dintre cei doi principali candidaţi?

Aşa cum am spus, am lansat propunerea din două motive. Pe de o parte, românii care urmăresc dezbaterea internă din PDL să poată primi din această confruntare de idei informaţiile care să-i determine să conştientizeze beneficiul măsurilor susţinute de PDL pe termen lung. Perioada a fost una foarte dificilă, la guvernare ne-am confruntat cu criza şi am încercat stabilizarea economică. Suntem la jumătate de drum, urmează creşterea economică, dar pentru asta îţi trebuie reforme susţinute şi urmărite în plan local.

Foto: Marian Iliescu

Politic, suntem într-un moment în care încercăm să recâştigăm credibilitatea PDL, afectat şi de măsurile de guvernare, dar şi de unele erori pe care le-am făcut. În acest moment, avem şansa să ne concentrăm în plan guvernamental pe măsurile de continuare a reformelor, iar politic, pe modernizarea partidului. în timp ce noi suntem în această situaţie, adversarii noştri din PSD şi PNL au obstrucţionat tot procesul de modernizare a statului. Ar fi păcat pentru PDL să nu transmită că noi suntem cei care vor modernizarea statului, iar PSD şi PNL sunt cei cu un comportament inerţial şi vor să rămână la statul patentat de Ion Iliescu. Mai mult decât atât, politic PDL şi-a asumat poziţionarea pe partea dreaptă, în timp ce PSD şi PNL s-au situat, prin comportament şi măsurile susţinute, pe partea stângă a eşichierului politic.

Ca partid autentic de dreapta trebuie să sancţionăm derapajul lui Crin Antonescu. El s-a transformat într-un subaltern al lui Ion Iliescu, care îţi aduce aminte de cuplul ”Lăscărică –Domn Semaca”. Dacă îl urmăreşti pe Crin Antonescu, îţi dai seama că are un comportament de angajat leneş la statul asistenţial al lui Ion Iliescu. Rolul nostru este să-i facem pe români să înţeleagă toate aceste greşeli şi să ne poziţionăm clar faţă de ceilalţi.

Al doilea motiv pentru care am lansat ideea unui pact a fost şi pentru că am remarcat o lipsă de fair-play din partea candidaţilor, nu neapărat public, dar a răzbătut din deplasările interne ale contracandidatului lui Emil Boc. Mi-ar părea rău să văd că oameni care au fost în Guvern atacă Executivul, oameni care au fost parte la decizia politică de până acum atacă decizii politice luate, în condiţii în care nu au fost opinii contrare în conturarea deciziilor. Şi mă mai deranjează foarte tare să văd în discursurile competitorilor noştri clişee care vin din partea Opoziţiei şi chiar din partea unor trusturi de presă adverse. Este regretabil!

La cine vă referiţi?

Am văzut, spre exemplu, declaraţii ale senatorului Radu F. Alexandru, făcute public, nu vreau să dau exemple din dezbaterile interne. Din partea cealaltă, a echipei lui Boc, nu am văzut însă nici un atac şi merg cu ei în teritoriu. Niciodată nu ne-am raportat printr-un atac la competitorii noştri. Această competiţie ar trebui să aibă la final un rol pozitiv.

Foto: Marian Iliescu

Spuneaţi că alegerile nu ar trebui să dezbine partidul, ci să-l consolideze. Se conturează un astfel de rezultat după prima săptămână de campanie internă?

În momentul de faţă, există nişte tensiuni, tocmai de aceea am făcut şi acest apel la un cod de conduită politică internă, pentru că vreau o competiţie corectă şi cu argumente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne păstrăm realismul şi să privim doar jumătatea plină a paharului. Trebuie să continuăm foarte ferm ce am început, iar acolo unde am greşit să ne asumăm greşelile şi să avem puterea să le corectăm.

Cum vedeţi intervenţia preşedintelui Traian Băsescu? Avea nevoie Emil Boc de o astfel de intervenţie ”protectoare”?

Eu n-aş lua-o ca pe o intervenţie protectoare, ci ca pe intervenţia unui om preocupat de soarta guvernării şi de traiectoria politică a PDL. Să fim realişti, e de aşteptat ca preşedintele să se pronunţe în continuare asupra evoluţiilor din PDL, mai ales că ele influenţează şi guvernarea, dar şi soarta partidului. Ar fi chiar lipsit de realism şi corectitudine să presupunem că un preşedinte care a câştigat de două ori Preşedinţia cu un program pe care PDL şi l-a asumat constant, nu trebuie să se pronunţe asupra sorţii acestui partid.

Preşedintele a susţinut că un premier tehnocrat ar putea reprezenta o soluţie mai bună, iar la Covasna a vorbit despre „partenerul” Boc şi ca premier. Cum vedeţi această schimbare?

Eu nu cred că preşedintele Traian Băsescu a făcut această diferenţă clară în discurs. Eu nu am auzit că şi-l doreşte pe Emil Boc şi premier şi preşedinte. Eu am înţeles că preşedintele îşi doreşte ca Boc să-i fie partener, iar parteneriatul poate fi şi în plan guvernamental şi în planul preşedinţiei PDL. Chiar dacă se va ajunge la un moment dat ca Boc să nu mai fie premier, nu înseamnă că PDL nu va fi principalul partener şi al Guvernului şi al preşedintelui în continuare. Iar preşedinţia partidului prin Emil Boc reprezintă o garanţie, chiar dacă premier ar ajunge să fie altcineva.

Foto: Marian Iliescu

Dvs când credeţi că trebuie tranşată problema premierului?

După alegerile interne. Acum ar fi inoportun, ar reprezenta un moment de bruiaj în dezbaterea politică, dar după alegeri trebuie să luăm o decizie finală pe acest subiect. Dar decizia privond premierul îi aparţine preşedintelui şi, până la urmă, este şi hotărârea primului-ministru. Noi, ca partid, trebuie doar să ne pronunţăm dacă îl susţinem pe Emil Boc, ceea ce se va vedea la Convenţie. Aşa cum se profilează rezultatul, balanţa va înclina net în favoarea lui Emil Boc.  

Dacă se abodează această discuţie, trebuie să se şi încheie repede, tocmai de aceea nu are rost să fac speculaţii acum. Sper că la un moment dat, vom ajunge la o soluţie fără echivoc. Oricum, eu mă bucur că în această perioadă de criză România a beneficiat de un premier cum este Emil Boc. Cred că el a trecut o cămilă prin urechile acului. A avut de înfruntat problemele economice, dar şi lipsa de soluţii şi adversitatea celor din Opoziţie, lipsa de minimă solidaritate faţă de ţară într-o perioadă dificilă, precum şi atacuri fără precent dintr-o parte a mass-media. În tot acest context, Boc a făcut faţă.

Cum vedeţi relansarea partidului? Sunteţi de acord cu ideea consilierului prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, care vorbea despre posibilitatea „aruncării peste bord a greilor”?

Relansarea partidului constă în performanţa la guvernare şi în plan politic şi într-o ofensivă comunicaţională mult mai bună. La performanţa în funcţia publică, PDL a mai scârţâit din când în când. Este un aspect care trebuie să ne preocupe şi pe care să-l corectăm. Eu cred în evaluările periodice ale oamenilor din aparatul guvernamental. Uneori, ar fi bine să avem nişte cerinţe mai mari de la noi privind competenţa şi profesionalismul, să vedem dacă pot fi aduşi oameni noi în prim-plan, iar oameni care au probleme de imagine să facă un pas înapoi.

Asta nu înseamnă să fie excluşi, ci să accepte să facă un parteneriat constructiv cu oameni care nu au probleme de imagine. La partea comunicaţională de asemenea trebuie să fim mult mai atenţi. Au fost teme importante, privind măsuri economice, în care oameni vizaţi, cu evidente beneficii în activitatea lor profesională nu s-au solidarizat cu noi, tocmai pentru că par în minoritate, fiind mult mai vocali în schimb cei care se opun reformei statului.

Foto: Marian Iliescu

Cum vedeţi în acest context absenţa lui Adriean Videanu, ca tot vorbeaţi despre specialişti pe domeniul economic?

Eu cred că în asemenea momente este nevoie de verticalitate maximă, să-ţi spui clar punctul de vedere, cu care dintre candidaţi ţii, cu ce măsuri eşti de acord. Cu alte cuvinte să te poziţionezi foarte clar. Mi-aş dori mai ales din partea unui om foarte important, cum este Adriean Videanu să iasă şi să susţină ce crede că e bine pentru PDL şi care este persoana care reprezintă cea mai bună garanţie pentru aceasta.

Şi mi-aş dori să văd asta de la mai mulţi colegi, care sunt foarte fermi în interiorul partidului.  Din păcate, unii nu ies la fel de ferm şi în afara partidului, în lupta cu competitorii politici. Avem o şansă care trebuie fructificată: calitatea slabă şi superficialitatea adversarilor politici, însă pentru a o valorifica, trebuie să ieşi la luptă politică.

Legat de comunicare, cum vedeţi promovarea unor democrat-liberali, gen Edmond Tălmăcean?

Nu văd o preocupare pentru a promova un anumit gen de oameni în comunicarea publică şi acesta este un punct slab al nostru, pe care trebuie să-l corectăm. Persoane ca Tălmăcean nu au fost trimişi acolo într-o strategie de comunicare, ci pur şi simplu neexistând o preocupare pentru aşa ceva. S-a întâmplat ca, în loc de oameni cu greutate, credibili, cu argumente solide, să ajungă parsoane care, de multe ori, aruncă în derizoriu dezbaterea politică. În acelaşi timp e şi greu totuşi să găseşti persoane dispuse să se sacrifice, să meargă în anumite emisiuni de televiziune, ştiind că acolo nu este dezbatere, ci linşaj mediatic. Nu trebuie blamaţi în bloc cei care ne reprezintă pe ecranele televizoarelor. Uneori, ei pot fi chiar martiri.

Foto: Marian Iliescu

Care sunt cele mai grave trei greşeli pe care PDL trebuie să şi le recunoască şi să le îndrepte?

Pot să vă dau un exemplu, deşi eu prefer să spun lucrurile aceste în interior, dar cu acesta nu am reuşit: mai multă fermitate atunci când există situaţii care afectează grav imaginea PDL. Exemplul se referă la Păsat şi Monica Iacob Ridzi. Cu toată părerea de rău, dacă noi am fi fost mult mai fermi în decizia politică, atunci când problemele lor afectau imaginea partidului, probabil nu am fi ajuns la dezbateri nefavorabile partidului.

Dar ale Guvernului?

Cred că pe subiecte ce ţin de guvernare, ar fi fost mult mai bine ca în dezbaterea publică să fie mult mai mulţi reprezentanţi ai Guvernului, angrenaţi direct în luarea deciziilor guvernamentale, decât colegi din Parlament, care nu mereu aveau toate informaţiile necesare pentru a face faţă unei dezbateri.

I-aţi invitat pe reformişti să adere la moţiunea lui Emil Boc. Aţi primit vreun semnal din partea lor?

Mie îmi pare rău că ei s-au delimitat într-un grup care pare izolat, de trei reformişti împotriva celorlalţi membri PDL. Realitatea nu este asta. Eu însămi rezonez foarte mult la nivel de idei cu ei, însă am o experienţă de partid suficient de mare care să mă facă să înţeleg că orice idee bună dacă nu ajunge la membrii partidului care s-o accepte, se poate întoarce împotriva ta. Ideile lor ar trebui să ajungă în teritoriu, acolo unde mergem noi să prezentăm moţiunea lui Boc.

Foto: Marian Iliescu

Ce părere aveţi despre proiectul Sulfinei Barbu privind stabilirea unei norme de reprezentare a femeilor în politică. Au nevoie femeile de un astfel de ajutor sau se pot lupta de la egal la egal cu bărbaţii?

A impune la un moment dat o cotă, nu înseamnă că femeile nu ar duce o luptă rgală cu bărbaţii. Cred că e greu ca un astfel de proiect să reuşească. El e binevenit într-o primă etapă, ca o măsură care nu este de dreapta, dar care permite ca mai multe femei să intre în politică. Sunt domenii care cu predilecţie pot fi mai bine acoperite de femei şi statistic s-a demonstrat că acolo unde conduc femei e mai puţină corupţie. Proiectul ar fi trebuit să fie susţinut de topate femeile din Parlament pentru a avea mai mult succes. Dar sunt sceptică de reuşita lui, dată fiind ponderea majoritară a bărbaţilor în votul politic în Parlament.

Aţi comparat-o pe Elena Udrea cu Kill Bill, iar pe Adrian Severin cu „Vagabondul milionar”, cu cine l-aţi compara pe Emil Boc?

De multe ori mă gândeam că Emil Boc e un fel de „Highlander” (n.r. Nemuritorul) al politicii româneşti pentru că în multe momente i se prefigura sfârşitul şi de fiecare dată revenea cu o forţă mai mare şi cu mai multă îndârjire pentru a-şi duce la capăt proiectele. Iar cine spune că el face doar ce spune preşedintele cred că greşeşte profund. El a pus mai presus interesele partidului în defavoarea intereselor personale. Nu Traian Băsescu l-a făcut primar la Cluj de două ori, nu el l-a făcut înainte unul dintre cei mai performanţi parlamentari.

Pe Vasile Blaga cu cine l-aţi asocia?

Sunt într-o pasă de inspiraţie, mă opresc aici cu comparaţiile.

Foto: Marian Iliescu