Radu F. Alexandru, senator PDL: „Dilema PDL: libertate sau spirit de turmă”

Radu F. Alexandru, autorul unei scrisori de protest faţă de acuzaţiile lui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai, spune că ar cumpăni cu mare atenţie o cerere de suspendare a preşedintelui, aşa cum a făcut şi în 2007. Senatorul PDL critică proiectul prezidenţial privind Constituţia şi califică drept o eroare tema regionalizării. Despre PDL afirmă că nu este un partid de figuri angelice, al căror IQ le recomandă pentru premi

Adevărul: Aţi calificat drept "impardonabile" declaraţiile şefului statului referitoare la Regele Mihai şi la trecerea Prutului, alături de armata lui Hitler. V-au şocat aceste afirmaţii?

Radu F. Alexandru: Eu am semnat scrisoarea deschisă pe un ton cât se poate de ferm, provocat de declaraţiile grave făcute. Din păcate, reacţiile internaţionale, lesne de anticipat, au fost o nefericită dovadă că am apreciat corect. Dar asta nu înseamnă că mă gândesc că Traian Băsescu are cu adevărat opţiuni fascistoide. Eu nu i-am scris o scrisoare unui nostalgic al lui Hitler. A făcut o afirmaţie foarte gravă şi m-aş fi bucurat mult ca preşedintele să aibă tăria să şi-o corecteze imediat. Cred că nu ar fi târziu nici acum s-o facă...

Citiţi şi:

PDL-listul Radu F. Alexandru: "Nu mai pot avea încredere în discernământul şi în dreapta judecată a preşedintelui Băsescu"

Ulterior, însă, preşedintele nu numai că a spus că nu retractează nimic, ci a şi întărit acuzaţiile de trădare la adresa Regelui, afirmând că un comandat de navă nu-şi abandonează niciodată echipajul. Vi se pare o comparaţie fericită, la scara istoriei?

Pe logica asta, Charles de Gaulle ar fi trebuit să fie judecat pentru înaltă trădare când a părăsit Franţa şi s-a dus în Anglia să organizeze armata şi rezistenţă împotriva unui guvern colaboraţionist; sau generalul Sikorski, prim-ministrul guvernului polonez în exil comandantul-șef al forţelor armate poloneze care au luptat alături de aliaţi. Sunt multe exemple în istorie în care oameni constrânşi de situaţia politică din ţara lor au fost obligaţi să şi-o părăsească şi să se opună, prin gestul şi demersurile lor, forţelor care au ajuns să controleze ţara. Comparaţia este puţin adecvată şi forţată. Dar, vreau să fie limpede un lucru: eu nu doresc să devin eroul unui serial „Jos, Băsescu!". Nu am în programul meu existenţial şi politic aşa ceva. Nu sunt un adversar al lui, am avut nenumărate ocazii când i-am susţinut punctele de vedere, fără să mă aştept şi fără să primesc niciun fel de beneficiu sau de mulţumire din partea lui. M-am exprimat ferm, iar dacă mâine o să vină cu o iniţiativă care mi se pare benefică, o voi susţine cu convingere. La fel procedez şi faţă de colegii din PDL.

Aţi fost singurul dintre aceşti colegi care a luat atitudine, în timp ce purtătorul de cuvânt al partidului, Sever Voinescu, a evitat să comenteze, iar Theodor Paleologu s-a limitat la a exclama „Traiască Regele!". Colegii dvs se tem să-l contrazică pe şeful statului?

Nu obişnuiesc să-mi judec colegii în public, nu-mi recunosc niciun drept de a-i bate lui Sever Voinescu obrazul. Fiecare are conştiinţa şi responsabilitatea faţă de propria-i persoană. Dacă Sever Voinescu, un om altfel admirabil, atunci când se spală dimineaţa pe faţă, se uită în oglindă şi se simte bine cu el însuşi, e totul ok. Legat de colegi şi frică, vă spun un lucru care pe mine m-a urmărit multă vreme, este vorba de un moment consumat din timpul Convenţiei din mai. Eram în primul rând, nu vedeam ce se întâmplă în spate, dar am încremenit când am auzit că în sală se scandează „Libertate, libertate!" Faptul că delegaţi aleşi cu mare grijă au avut curajul să strige asta, spune foarte mult despre dilema cu care se confruntă mulţi dintre colegii mei: cinste, libertatea de a spune ce gândesc sau o condiţie de deplină acceptare şi disciplină într-o coloană, nu vreau să spun chiar turmă, care merge încrezătoare în „viitorul luminos al partidului".

Elena Udrea, şefa organizaţiei din care faceţi parte, v-a reproşat acest gest? Aţi avut o discuţie lămuritoare?

După scrisoarea deschisă nu ne-am mai întâlnit, nu ne-am mai auzit nici măcar la telefon.

Aţi sunat-o?

Da, pentru unicul subiect pe care îl avem în comun: activitatea în organizaţia de Bucureşti. Însă nu mi-a răspuns, probabil că era ocupată cu organizarea meciului lui Bute.

A fost copios fluierată când Bute a ţinut să-i mulţumească...

Mă rog, ca pe stadion. Dar revenind, eu nu am avut niciodată o relaţie tensionată cu ea.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie: aţi declarat că după această ieşire nu mai aveţi încredere în discernământul lui Traian Băsescu, dacă azi s-ar pune problema, ca în 2007, aţi vota pentru suspendarea sa din funcţie?

Aş cumpăni cu mare atenţie la motivele pe care se sprijină cererea de suspendare. Aşa am făcut în 2007 şi la fel aş proceda şi acum.

Agenda publică a fost acaparată recent de problema regionalizării, abandonată din cauza refuzului previzibil al UDMR. Dvs cum vedeţi reorganizarea administrativă a ţării?

Previzibil pentru cine? Nu a fost pentru toată lumea. Poate dacă era previzibil, nu trebuia lansată tema, trebuia mai întâi să găsim o soluţie de compromis care să convină şi UDMR şi nouă, partenerilor din coaliţia de guvernământ.

Negocieri au existat...

Da, după ce s-a lansat public tema. Nu cred că a fost inspirată lansarea publică a ideii, înainte de a avea loc discuţiile şi încheiate cu un acord comun. Dacă ajungeau la concluzia că există o zonă pe care puteam negocia şi ne puteam înţelege, abia mai apoi ieşeam public şi noi şi ei şi propuneam programul. Nu s-o lansezi tu -preşedinte-, iar tu -PDL -imediat, într-un exerciţiu de clasic mimetism -„da, da, o susţinem!", apoi să afli că partenerii de coaliţie nu o susţin şi să fii nevoit s-o retragi. Cred că a fost o eroare de abordare a modului normal în care funcţionează o coaliţie de guvernământ, cu încă o bilă neagră în coşul PDL. Politica seamănă infinit mai mult cu şahul decât cu ţurca. La şah nu e important să muţi o piesă, ci să anticipezi şi posibilităţile partenerului de joc de a răspunde la mişcările tale. Politica presupune inteligenţă, în timp ce cu muşchi te duci la culturism. Sau te duci pe maidan şi joci ţurca.

Cristian Preda vorbea despre necesitatea menţinerii Parlamentului bicameral, cu reducerea numărului de parlamentari. Dvs sustineţi varianta prezidenţială sau consideraţi că ar fi mai bine să se păstreze actuala structură?

Eu optez pentru un parlament bicameral, cu atribuţii foarte bine demarcate. Resping ideea "risipei" la nivel naţional pe care ar face-o statul funcţie de 300 sau 350 de parlamentari. Nu asta este problema, ci calitatea oamenilor care ajung în Parlament. În anii '90, se vorbea frecvent despre „Parlamentul ruşinii naţionale". Nu cred că astăzi Parlamentul este peste cel de atunci. Sunt oameni care nu au ce căuta în Parlament, care nu ştiu să se reprezinte decât pe ei şi interesele lor, cu un nivel derizoriu de educaţie şi de pregătire. Problema revine partidelor, ele au responsabilitatea ca oamenii pe care îi propun electoratului, fie în varianta votului pe listă sau cum e acum, aşa-zisul uninominal, să aibă calitatea şi posibilitatea să-l reprezinte pe omul de pe stradă. Dacă reduc la o singură cameră cu 300 de nevolnici nu am făcut nimic. N-o să crească Parlamentul în topul încrederii că sunt mai puţini. Proşti, dar mai puţini?! Să nu fie proşti! Numărul poate fi, până la urmă, un câştig, dacă reprezintă oameni care au ce căuta în Sfatul ţării.

Puteţi să ne daţi câteva exemple de astfel de oameni slab pregătiţi din Parlament?

Îi vedeţi: n-au avut nicio iniţiativă legislativă, nu au avut niciodată nimic de spus, iar când îi mai vezi şi la televizor îţi crapă obrazul de ruşine.

Vă loviţi de mulţi astfel de oameni şi în PDL?

Credeţi că PDL este o pepinieră de îngeri şi de oameni neprihăniţi, al căror IQ îi recomandă pentru Premiul Nobel?! Sunt foarte mulţi performeri, oameni absolut stimabili din toate punctele de vedere - dar sunt şi oameni care au un plasture pe gură şi nu se exprimă decât ridicând mâna. Aproape că nici nu ştiu care sunt de preferat: ăştia cu plasturele pe gură sau cei care se exprimă şi ţi-e jenă să-i auzi sau să-i vezi.

Sunteţi de acord cu eliminarea din Constituţie a prezumţiei de avere licită?

Este o întreagă dezbatere, dar şi o capcană. Noi care am trăit în comunism înainte de 1989 ştiam că orice tablagiu te putea ridica de pe stradă sau da buzna în casa ta şi să-ţi ceară socoteală pentru tot ce ai în casă. Legea actuală prevede ca cei care sunt surprinşi în situaţia de a exista o diferenţă semnificativă între ceea ce declară că au câştigat (şi pentru care plătesc impozitele cuvenite) şi ce posedă în realitate, să dea socoteală. Dacă sunt bani furaţi, să fie confiscaţi. Fiscul, în toate ţările lumii, este unul dintre instrumentele cele mai puternice şi eficiente în combaterea corupţiei şi a evaziunii fiscale, dar, în bună măsură, şi în starea de sănătate a finanţelor.

În eventualitatea unui eşec în alegeri, credeţi că Vasile Blaga ar putea resuscita partidul?

Cred că Vasile Blaga este un om care nu ar trebui să aştepte alegerile din 2012 ca să încerce să corecteze din interiorul partidului lucrurile care nu merg bine. Eu nu cred că oamenii care s-au adunat în jurul lui Blaga şi au semnat moţiunea lui ar trebui să intre într-o vacanţă si să spună: "Noi am încercat, n-aţi vrut, la revedere!"

Vasile Blaga a cam intrat într-o astfel de vacanţă...

Fals. Am stat de vorbă cu el şi mi-a spus un lucru care mi s-a părut de bun-simţ şi am apreciat acest lucru. Pe de o parte, a avut nevoie de un timp pentru ca oamenii să nu-l perceapă pe el şi pe colegii lui ca nişte "cârcotaşi" care nu se pot împăca cu pierderea alegerilor în Convenţie - pe de altă parte, era normal ca noii conduceri a partidului să i se acorde timpul să-şi ia atribuţiile în primire, să se pună pe treabă şi să arate de ce este în stare. De un lucru nu trebuie să se îndoiască nimeni: dacă lucrurile se vor dovedi într-o ameliorare de necontestat, nu vom face decât să aplaudăm asta. Dacă lucrurile nu vor fi în beneficiul partidului, vom spune răspicat în interior ce nu e bine şi ce trebuie făcut pentru a evita un eşec major la alegerile din 2012. Vasile Blaga nu se consideră un „pensionat" în interiorul PDL.

Cine credeţi că ar putea fi candidatul PDL pentru Preşedinţie?

Este foarte greu să vii peste noapte cu un om şi să spui că de el are nevoie România. Chiar dacă apare cu Traian Băsescu de braţ. Viitorul candidat al PDL ar trebui să parcurgă de acum un traseu gândit de profesionişti, pe care partidul să-l susţină îndelung. Noi gândim pe termen scurt, o cârpim de azi pe mâine. Este o eroare de strategie.

Ce s-a schimbat la PDL Bucureşti de când a venit la conducere Elena Udrea?

Eu o văd pe Elena Udrea într-o ipostază sisifică.Şi-a făcut echipa de conducere pe care şi-a dorit-o, este foarte muncitoare, dar, până la urmă, nu contează câte ore stă ea în Modrogan 22, ci ce felul în care omul de pe stradă percepe oranizaţia PDL Bucureşti. Şi asta înseamnă scorul electoral al Elenei Udrea + scorul partidului. Îi doresc sincer să reuşească.