"Presa de scandal poate fi contracarata doar cu alternative de divertisment"

- afirma Johann P. Fritz - directorul Institutului International al Presei, prezent la Bucuresti cu ocazia Conferintei internationale cu tema "Cum garantam independenta serviciilor publice de radio si televiziune", organizata de SRR si IPI.

- Cat de utila vi s-a parut reuniunea de la Bucuresti? - Perteneriatul dintre Radio Romania si IPI (Insitutul International al Presei) este un lucru extraordinar. E foarte important ca in aceste zile s-au intalnit la Bucuresti peste 50 de personalitati din presa, din peste 20 de tari. Este o ocazie buna de a evalua libertatea si independenta jurnalistilor. - Care sunt, dupa opinia dumneavoastra, cele mai mari riscuri la care se supune presa internationala in acest moment? - Cred ca cel mai mare pericol pentru o presa libera in general si, in special pentru cea tiparita, este "comercializarea" ei. Acest lucru e valabil pentru presa de pretutindeni, dar pericolul e mult mai mare in tarile de tranzitie, cum este Romania. Ce inseamna asta? Ca interesele comerciale au prioritate in raport cu valorile jurnalistice. Acest lucru e periculos, fiindca media devine, in acest fel, o afacere ca oricare alta. - Si ce e de facut, mai exact? - Se pot face multe lucruri. Exista multe modalitati de a te feri de aceste pericole, dar oricate s-ar face, tot depinde, in mare masura, de situatia economica a tarii respective si, in consecinta, de puterea pe care o are piata publicitara. Oricum, principala indatorire a jurnalistilor este aceea de a reflecta si de a analiza societatea asa cum este ea, de a o interpreta si nu de a transforma acest demers intr-o afacere. Fireste, presa trebuie privita si ca o afacere, fiindca fara bani nu poate supravietui un ziar, un post de radio sau o televiziune, dar nu trebuie sa aiba prioritate acest aspect. Altfel, ar trebui ca cei care fac o astfel de presa sa se orienteze catre alte domenii de activitate. - Latura extrema a acestui caracter pur comercial este presa de scandal. Cat de mult compromite acest tip de presa jurnalismul si cum se poate ca aceasta sa fie adusa intr-o zona cat de cat decenta? - Tabloidele reprezinta si ele unul dintre pericole, intr-adevar, dar nu unul atat de mare. Nu putem face nimic impotriva presei de scandal. Oamenilor le place sa auda barfe si scandal, altfel nu le-ar cumpara. - Totusi, in Romania, de pilda, sunt situatii in care s-au depasit orice limite, nu doar deontologice, ci ale moralitatii elementare... - Ce putem face, in aceste cazuri, este sa educam cititorii, sa le cream alternative in ceea ce priveste divertismentul, fiindca pentru ei, presa de scandal nu e decat un mod facil de a se distra. Ei sunt constienti ca acest tip de presa nu ii informeaza in adevaratul inteles al cuvantului. Cand mergi la teatru sau la film, doar te simti bine. Dar cand te uiti la stiri la televizor, asta inseamna informare. Ziarul dumneavoastra prezinta informatii. Altele sunt tabloide. Trebuie clarificat mai intai acest aspect: cititorii trebuie sa stie de ce cumpara un ziar, sa stie sa faca diferenta intre un tabloid si un ziar de opinie. E ca si cum, in loc sa mergi la opera, alegi sa privesti un meci la televizor. Tabloidele ne afecteaza si ele viata, insa nu au impactul de care se tem, de pilda, politicienii. - Tema conferintei de la Bucuresti este "cum putem garanta independenta editoriala a posturilor publice de radio si televiziune". Care credeti ca sunt cele mai importante reguli care trebuie respectate? - Cea mai buna garantie este ca jurnalistii care lucreaza in institutiile de presa sa se stranga laolalta si sa imparta acelasi set de valori, pe care le putem numi un cod al eticii sau valori profesionale, numiti-le cum vreti, iar la acest cod sa adere toata breasla. Daca cineva il incalca, atunci va trebui sa parasesca institutia. La fel, daca cineva din mediul politic face presiuni iar jurnalistii cedeaza. Ei trebuie sa lupte din rasputeri impotriva presiunilor politice. Aceste doua principii, ca sa ne referim doar la ele, vorbesc de la sine despre nivelul si autoritatea oricarui jurnalist si reprezinta, desigur, o garantie a independentei presei.