Prefectul militar al Bucurestiului isi face mana in jocuri pe calculator

La varsta de 58 de ani, pensionat din Statul Major General al Armatei, generalul Petre Botezatu Enescu a fost numit, in urma cu cateva zile, prefect al Capitalei. In ziua in care a fost inscaunat

La varsta de 58 de ani, pensionat din Statul Major General al Armatei, generalul Petre Botezatu Enescu a fost numit, in urma cu cateva zile, prefect al Capitalei. In ziua in care a fost inscaunat oficial, omul cu o inaltime de aproape 1,60 m a starnit zambete, declarand ca ridica zilnic in sala de sport greutati insumate de pana la 18-20 de tone si ca, pe vremea cand era militar, obisnuia sa vina la birou pe role. El ar fi vrut sa mute actuala pista pentru biciclisti si roleri de pe trotuarul din fata Primariei Capitalei pe carosabil. Dar Botezatu nu este numai un impatimit al sportului, ci ii place foarte mult sa joace la calculator sah si jocuri de strategie sau de actiune, cum ar fi Spider. La primul sau interviu, acordat ziarului Adevarul, ne-a cerut in mod expres sa nu folosim reportofon, ci numai propriile insemnari. In schimb, dl. prefect s-a inarmat cu un reportofon, pentru propria protectie. - Multi s-au ferit de postul de prefect al Capitalei. Ce v-a determinat pe dumneavoastra sa acceptati aceasta functie? - N-am stiut ca a existat o oferta extraordinar de mare pentru aceasta functie, de prefect. Pentru mine, reprezinta o mare provocare, dat fiind faptul ca in tot ce face un prefect trebuie sa se apropie de oameni, sa se ingrijeasca de ei. Comunitatea bucuresteana e deosebit de mare si, in acelasi timp, fantastic de grea. E greu ca nivelul de viata sa creasca la toti cetatenii. Dar sta in puterea prefectului sa faca posibil imposibilul: un sistem comunitar coordonat astfel ca intreaga comunitate sa simta ca, oricarui serviciu s-ar adresa, totul este pus la punct, ca si de bucuresteni se ingrijeste cineva. - Regretati ca ati renuntat la tihna pensiei? - Nu am fost un personaj inactiv. Chiar si dupa ce m-am retras, am lucrat la doua societati comerciale, mi-am adus contributia la "nefalimentarea" unei fabrici de confectii - nu-i dau numele, ca sa nu-i faceti reclama. Practic, am ajutat un coleg, mi-am pus la dispozitia lui toate resursele fizice, psihice si intelectuale. Apoi, am sustinut peste 30 de conferinte internationale la Centrul european pentru studii strategice de securitate George C. Marshall din Garmisch - Parten Kirchen (Bavaria). As putea spune ca viata tihnita de pensionar nu a existat. Singura tihna pe care mi-am permis-o ar fi plimbarile in strainatate si celelalte pasiuni ale mele, cum ar fi sportul sau sa ascult muzica. - Ce-i mai greu: sa fii militar in tari straine sau prefect in Bucuresti? - Sunt deosebiri mari intre a fi comandant de unitate in cadrul unei forte de mentinere a pacii si prefect. Razboiul despre care s-a scris ca ar fi in Primaria Capitalei are alte conotatii: una de natura politica, una psihologica si una de imagine. Deocamdata, nu resimt nici un fel de razboi. Probabil ca natura functiei si activitatile vor crea stari tensionale, dar nu razboi. Razboiul este cumplit... Eu am fost in Transnistria in 1992, cand in Republica Moldova separatistii lui Smirnov au pus stapanire pe o parte a teritoriului. Eu am fost observator militar sub egida OSCE. Misiunea noastra era sa facem pace. In prima etapa a fost un esec, dar am reluat actiunea si apoi s-a transformat intr-un succes, pe care sper sa-l am si aici... - E disciplina in prefectura sau trebuie data militaria jos din pod? - E o foarte mare disciplina. - Trebuie sa va declarati averea. Cum stati cu banii si cu alte bunuri? - Nu sunt un om bogat. Am doua apartamente in Bucuresti, unul al meu si unul al sotiei, doua masini (un Tico si o Skoda Fabia) si o suma de bani in valuta de peste 10.000 de euro, de pe vremea cand am fost in misiuni. Dar este posibil sa devin si mostenitor. Stiu ca o sa apara o lege de despagubire si chiar retrocedare pentru cetatenii din Republica Moldova. Noi avem acte. Sunt fiu de chiabur, trebuie sa recunosc. In 1943, parintii au lasat totul acolo si, dupa lege, ar urma sa fim despagubiti sau improprietariti. Unul dintre cei sase frati ai mei are documentele... - E bine sa ai sase frati? - E foarte bine sa ai cat mai multi frati. Pentru ca intotdeauna gasesti o vorba buna, o sustinere... - Ati declarat ca scopul dumneavoastra principal este cresterea sigurantei cetatenilor. Cum veti face? - Din relatiile pe care le-am stabilit cu Politia, cu Brigada de jandarmi si cu celelalte servicii care au atributii in asigurarea pazei si ordinii publice, cetatenii Bucurestiului ar trebui sa se considere in siguranta. Exista sistemul de patrulare, de monitorizare a miscarilor de strada, a manifestatiilor. Exista posibilitatea de a aduna hotii, de a-i depista, de a controla contrabanda cu droguri, de a indruma toxicomanii spre centre de tratament si consiliere. Nu cred eu ca la aceasta ora cetateanul din Bucuresti nu este in siguranta. Vom imbunatati sistemul, dar am nevoie ca si cetateanul sa informeze prompt, atunci cand exista batai sau acte antisociale. - Ce face prefectul Capitalei cand ajunge acasa? - Se gandeste la ce a facut, la ce trebuie sa faca si daca nu care cumva era posibil sa fac mai mult decat am facut. Apoi, ma gandesc la programul de a doua zi si adorm bustean. - Unde faceti piata? Preferati anumite piete? - Da, prefer. Piata o fac saptamanal cu consoarta in Drumul Taberei, uneori si in Obor. Mai cumpar produse din Piata Gemeni sau Latina, care sunt aproape de locuinta, si din magazine sau supermarketuri din apropiere. - De cand sunteti casatorit? - M-am casatorit a doua oara acum cinci ani. Am relatii foarte bune cu sotia, ne intelegem foarte bine. Ea este pianista, are un palmares international apreciabil. A castigat o sumedenie de premii. Numai la ultimele doua concursuri, San Sebastian si Athena, sau in Italia, pianistii copii pe care ii pregateste au castigat primele premii, remunerate. Sotia mea se umeste Carmen Elena Botezatu Enescu si este lector universitar, doctorand, la Universitatea Nationala de Muzica, asa cum se numeste acum Conservatorul. Ei... acum va citeste pe internet, ce scrieti despre mine si ma intreaba ce am spus, daca am vorbit bine... - Ce alte pasiuni aveti? Va plac calculatoarele? - Da. Am doua calculatoare si imi place sa ma joc, in special jocuri de strategie, de actiune, cum este Spider si sah. Ma bate calculatorul de ma innebuneste. Dar cel mai mult imi place Go. E cel mai tare joc strategic din lume. Exista academii de Go in unele tari din Asia. Este un joc in care faci strategii pentru a-l inghiti pe adversar. Imi mai place sa inot, schiul, sportul, in general. Imi place sa schiez la Poiana Brasov, Sinaia, Predeal, Azuga, dar Cota 2000 este preferata. E cea mai buna. De regula, cand am timp, sambata si duminica, dedic o ora pe zi sportului la sala. Ma intalnesc cu prieteni din alte domenii de activitate. In salile de sport sunt oameni asezati, la locul lor, si nu se face politica. Inainte de a veni la prefectura, aveam abonament la sala de pe strada M. Eliade nr. 1, pentru ca are si bazin. Inainte, ma duceam la "Bucuresti", dar, pentru ca este inchis, m-am mutat. Mai merg si la sala MApN. - Ce altceva ar mai fi de spus? Ce alta pasiune aveti? - Mi-a placut sa scriu. Am lasat mostenire o carte despre misiunea din Angola. Am in proiect inca doua carti, care asteapta. Nu scriu mereu. Scriu cand am chef.