Parlamentari in paragina

"Aratam ca un azil de batrani de grad superior. Suntem lasati in paragina". Cuvintele acestea nu-i apartin vreunui sindicalist de la o societate de stat oarecare cu datorii uriase la buget si la

"Aratam ca un azil de batrani de grad superior. Suntem lasati in paragina". Cuvintele acestea nu-i apartin vreunui sindicalist de la o societate de stat oarecare cu datorii uriase la buget si la furnizori, care-si asteapta lichidarea sau privatizarea. Le-a spus, acum o saptamana, Adrian Paunescu, de la tribuna Senatului. Precum o buna parte din colegii sai senatori, poetul este profund nemultumit de conditiile pe care i le ofera, pentru -si desfasura important-i activitate, cladirea fostului Comitet Central. Fireste, chiar daca sunt reprezentanti ai natiunii, senatorii frustrati nu se raporteaza la paragina din tara, ci la confortul si luxul in care muncesc (sau nu) ceilalti parlamentari, deputatii. Intr-adevar, pe langa Palatul Parlamentului, unde multi senatori freamata de nerabdare sa se mute, fostul CC pare un bordei mizer. Deputatii au birouri spatioase, cu mobilier scump, holuri imense, cu pereti incarcati de tablouri valoroase, iar pe jos, covoare persane. Ba au si vreo doua restaurante in care se mananca bine si ieftin. Basca un club unde parlamentarul surmenat se poate relaxa la un biliard sau la un bridge. Senatorii sunt insa "oropsiti". Birourile lor sunt mult mai "stramte". Pe jos, nici vorba de covoare persane. Mochetele de duzina, din "epoca de aur", rezista eroic asalturilor societatii postindustriale. Mobilierul simplu, stil "realismul socialist", asijderea. Prin unele sali de sedinta ale comisiilor senatoriale, a te aseza pe un scaun este o adevarata proba de curaj. Nu de alta, dar risti sa ajungi, intr-o fractiune de secunda, la nivelul podelei. Pe holurile etajelor superioare, in loc de covoare persane se intinde un linoleum de o culoare indefinita. Dincolo, la Camera Deputatilor, sunt lifturi somptuoase, cu afisaj electronic, manevrate de doamne sau domnisoare amabile, imbracate uniforma bleumarin. Aici, din fosta glorie a liftului prezidential nu au mai ramas decat geamurile usilor de la fiecare etaj, incrustate cu steaua socialista. In cabina liftului, un telefon negru cu disc si un anunt aproape macabru: "Pt. deranjamente - int. 666". Cea mai importanta sursa a nemultumirii senatoriale este mancarea. In Senat functioneaza doua bufete, unul in cladirea propriu-zisa, celalalt, la parterul Salii Omnia. Nicaieri, insa, parlamentarul flamand nu poate ingurgita o ciorba sau o mancare gatita. El trebuie sa se multumeasca cu niscai snitele, cascaval pane, crenvursti fierti, mamaliga sau lapte batut. Daca se avanta sa manance la Sala Omnia, risca sa inlocuiasca parfumul odicolonului personal cu un miros autentic de prajeala. Nu de alta, dar aerisirea nu functioneaza. Asa incat, senatorii isi mai scot parleala pe la sedintele comune tinute la Palatul Parlamentului. Atunci fac coada la restaurantul Camerei Deputatilor, isi umplu tavile pana la refuz si viseaza la vremurile viitoare, cand vor iesi din "paragina" si se vor bucura de placerile adevaratei vieti de parlamentar.