Nota de plată

Fostul preşedinte al PSD traversează o etapă din cariera sa politică pe care nu o intuiau, la sfârşitul lui 2004, nici cei mai pesimişti dintre susţinătorii săi de ocazie, dar nici cei mai

Fostul preşedinte al PSD traversează o etapă din cariera sa politică pe care nu o intuiau, la sfârşitul lui 2004, nici cei mai pesimişti dintre susţinătorii săi de ocazie, dar nici cei mai optimişti dintre adversari. Înaintea ultimelor alegeri prezidenţiale, premierul Adrian Năstase era considerat cel mai puternic om din România, cu relaţii în cancelariile occidentale şi influenţă în mediul de afaceri autohton. Mulţi credeau că mutarea sa de la Palatul Victoria la Cotroceni nu era decât o chestiune de timp, o formalitate. De altfel, Adrian Năstase îşi stabilise şi succesorul în fruntea guvernului, în persoana lui Mircea Geoană. Chiar dacă rezultatele alegerilor locale creaseră o undă de panică în teritoriu, premierul de atunci se arăta convins că PSD, al cărui lider absolut era, nu are cum să piardă puterea. Pentru a contracara acuzaţiile de corupţie, domnul Năstase a încercat să dea un exemplu de "reformă morală" în propriul partid, scoţând în afara "jocului" o parte din aşa-zişii baroni locali aşa cum s-a întâmplat cu Marian Vanghelie, de pildă. Adrian Năstase simte şi astăzi răzbunarea baronilor de atunci şi de mai târziu. Mircea Geoană nu uită că a fost împins fără voie la umilitoarea înfrângere din lupta pentru Primăria Capitalei. Nici Ioan Rus nu a uitat, se pare, că spera la funcţia de prim-ministru, până ca domnul Năstase să i-o atribuie "a priori" lui Mircea Geoană. În fine, Miron Mitrea nu uită nici el disputele discrete, ce-i drept cu fostul premier, atunci când deţinea portofoliul Transporturilor.