Legile securităţii - ciuntite, dar încă periculoase

Printre subiectele fierbinţi s-au numărat acordarea de drepturi neconstituţionale ofiţerilor de informaţii, schimbarea competenţelor CSAT şi chiar restrângerea abuzivă a unor drepturi, precum

Printre subiectele fierbinţi s-au numărat acordarea de drepturi neconstituţionale ofiţerilor de informaţii, schimbarea competenţelor CSAT şi chiar restrângerea abuzivă a unor drepturi, precum cel la proprietate sau la viaţă familială. De atunci, proiectele au fost pitrocite la guvern, preţ de câteva luni. Noua formă, pe care Adevărul o prezintă în exclusivitate, ascunde în spatele său negocieri dure între PD şi PNL, partide ce s-au zbătut cât au putut ca ideile lor să se regăsească printre rânduri.
Noua formă a legilor: alegerea răului mai mic
Proiectele discutate în şedinţa de guvern de ieri diferă mult de cele elaborate iniţial de grupul operativ de la Palatul Cotroceni. Cu toate acestea, o parte din aberaţiile introduse iniţial au fost strecurate şi în versiunea finală. Cei care au participat la şedinţa de guvern au primit o mapă cu cinci proiecte de legi privind securitatea naţională a României, activitatea de informaţii, contrainformaţii şi protecţie, privind statutul profesional şi de carieră al ofiţerilor de informaţii, noua lege a SRI şi cea a Serviciului de Informaţii Externe. Culmea, există articole în aceste legi care se bat cap în cap, cum este cazul legii securităţii naţionale, care se contrazice în mai multe locuri cu cea a informaţiilor şi contrainformaţiilor. Dacă legile vor primi totuşi undă verde de la guvern, vor ajunge în CSAT pentru avizare şi apoi în parlament. Aici este de aşteptat să urmeze episodul doi al scandalului iscat pe seama modificării lor.
Securitatea naţională - un concept alambicat
Unul din proiectele care ar trebui să aducă schimbări majore în domeniu este cel al securităţii naţionale a României. Este vorba de înlocuirea fostei Legi 15, privind siguranţa naţională, care datează tocmai din 1991. Noua formă este însă în contradicţie cu unele dintre prevederile unui alt proiect. Se creează conflicte de competenţe între SRI şi structurile departamentale. Sau, mai pe româneşte, se permite din nou ca serviciile să se calce pe picioare unele pe altele. La capitolul riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale se face o altă confuzie. Legea foloseşte sintagma "riscuri şi ameninţări", fără să ţină cont că ele reprezintă de fapt lucruri distincte. Din acest motiv sunt enumerate peste 40 de riscuri şi ameninţări, deşi nici o altă lege similară din ţările europene nu cuprinde mai mult de 10-15 astfel de ameninţări. Trecerea SPP şi STS în subordinea ministerelor a fost şi ea pregătită de acest proiect normativ. Securitatea comunicaţiilor speciale este atribuită Ministerului Administraţiei şi Internelor, respectiv Ministerului Justiţiei, ceea ce arată clar că STS-ul va fi înghiţit de aceste ministere.
Sereiştii nu mai fac dosare penale
Ofiţerii de informaţii nu mai pot, conform noului text de lege, să întocmească acte premergătoare urmăririi penale. Acest drept a iscat cele mai multe controverse când a fost băgat în proiectele Cotroceniului. S-a vorbit de o viitoare reînfiinţare a poliţiei politice. Dar chiar şi aşa a fost lăsată o portiţă pentru eventuale abuzuri. Ofiţerilor li se va permite să efectueze acte premergătoare urmăririi penale "sub conducerea, supravegherea şi controlul procurorului numai în cazul actelor de terorism". Metodele prin care procurorii vor aprecia dacă o faptă se încadrează sau nu în sfera celor care periclitează siguranţa naţională sunt însă neprevăzute de lege.
O altă modificare importantă este cea legată de activităţile economice pe care serviciile de informaţii le puteau desfăşura sub acoperire. Noul proiect taie în totalitate opţiunile prin care serviciile să desfăşoare activităţi economice. La capitolul interceptări, de orice natură, acestea se fac doar cu mandat de la judecător. Chiar şi atunci când este vorba de un act de terorism, când trebuie surprins momentul operativ, cererea de aprobare a interceptării va pleca simultan cu declanşarea procedurilor de ascultare. Astfel, ofiţerul va şti că ceea ce face el va ajunge la cunoştinţa judecătorului în următoarele câteva ore. Autorizarea de restrângere a anumitor drepturi (unde intră şi interceptările sau filajul) se suspendă din oficiu dacă în primele două luni de la emitere nu se obţin informaţii relevante scopului urmărit. Durata de valabilitate a autorizării, indiferent de numărul de reluări, va fi de maximum patru luni.
Ofiţerii nu beneficiază de şanse egale în sistem
Proiectul de lege privind statutul profesional şi de carieră al ofiţerilor de informaţii nu va genera o lege care să garanteze dreptul cadrelor din servicii la o egalitate a şanselor de promovare. Nu sunt stipulate criterii clare în acest sens, iar conducătorii structurilor informative vor fi numiţi politic. Din acest motiv, este de aşteptat ca şi promovările făcute de ei să aibă iz politic. Nici legile SRI şi SIE nu sunt croite pe tiparul modelelor din alte ţări. SRI va căpăta competenţe în domeniul "activităţilor de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale", ceea ce conduce la suprapuneri de competenţe cu SPP. Mandatul directorului SRI va fi unul fix, de patru ani. Legea nu vorbeşte însă de numărul adjuncţilor, sau de mandatul lor. În practică este cunoscut faptul că adjuncţii sunt cei care conduc un serviciu de informaţii, fiind persoane cu experienţă mult mai vastă decât a directorului numit pe criterii politice.