Legile securităţii României, muniţie pentru răfuiala politică

PNL şi PSD încearcă să grăbească adoptarea în parlament a pachetului legislativ Neînţelegerile din cadrul Alianţei D.A. şi duşmănia dintre premier şi şeful statului au îngropat

PNL şi PSD încearcă să grăbească adoptarea în parlament a pachetului legislativ

Neînţelegerile din cadrul Alianţei D.A. şi duşmănia dintre premier şi şeful statului au îngropat adoptarea Legilor Securităţii României.

După "ruptura" din 2005 dintre preşedintele Traian Băsescu şi premierul Tăriceanu, ca urmare a refuzului acestuia din urmă de a declanşa alegeri anticipate, liberalii nu au ezitat să îl acuze pe şeful statului că foloseşte Serviciile în interes personal, exploatând la maximum legislaţia învechită şi lacunară. La rândul său, Traian Băsescu a lăsat să se înţeleagă că primul-ministru îşi doreşte să controleze o parte a activităţii de informaţii. În plus, preşedintele a afirmat, relativ recent, că în niciun stat din lume Serviciile Secrete nu sunt transparente asemenea unor organizaţii neguvernamentale.

Miza, controlul asupra Serviciilor

În controversatul pachet legislativ al guvernului, care reglementează activitatea SRI şi SIE, statutul ofiţerilor de informaţii, legea informaţiilor şi contrainformaţiilor, precum şi Legea securităţii României, se încearcă, potrivit iniţiatorilor, sporirea controlului parlamentar asupra Serviciilor Secrete.

Parlamentul ar trebui să supravegheze şi să controleze sistemul de securitate al ţării şi modul cum sunt gestionate resursele aferente activităţilor de acest gen, adică banii contribuabililor. Totodată, pachetul de legi al Executivului, respins de către preşedinţie, reduce numărul serviciilor de informaţii. Serviciul de Protecţie şi Pază devine Direcţia de Protecţie şi Pază din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar Serviciul de Telecomunicaţii Speciale se transformă în Direcţia de Telecomunicaţii Speciale, din cadrul Ministerului Comunicaţiei şi Tehnologiei Informaţiilor. Liberalii susţin varianta în cauză aducând ca argument situaţia din Germania, Olanda, Belgia, Suedia, Austria, Elveţia, Ungaria, Spania şi Elveţia, unde sunt de regulă două sau trei servicii de informaţii.

Un alt aspect intens dezbătut a fost cel privind finanţarea activităţilor de informaţii şi contrainformaţii, exclusiv de la bugetul statului, liberalii insistând ca Serviciile Secrete să nu mai poată derula afaceri.