Iliescu: "Conducerea FSN nu avea nevoie de mineri care să înăbuşe opoziţia în 1990"

Ion Iliescu scrie pe blogul său despre alegerile din 20 mai 1990, precum şi despre mineriade, în urma unui dialog pe care l-a purtat cu studenţii de la Ştiinţe politice, la invitaţia profesorului Radu Alexandru de la Universitatea "Dimitrie Cantemir".

"În perioada dintre 22 Decembrie 1989 (fuga lui Ceauşescu – expresie a prăbuşirii dictaturii) şi 20 mai 1990 au avut loc într-un ritm alert schimbări radicale în viaţa politică a ţării", scrie Iliescu pe blogul său.

"Una din primele măsuri adoptate de CFSN (constituit în noaptea de 22 Decembrie, în condiţii de asediu generate de diversiunea terorista, care nu a incetat decât odata cu execuţia cuplului Ceauşescu) – a fos adoptarea în ziua de 31 decembrie 1989 a Decretului-Lege privind condiţiile de constituire şi de înscriere a partidelor politice."

Despre alegerile din 20 mai 1990, la care au participat aproximativ 15 milioane de votanţi, Ion Iliescu spune că "nu a fost o „Duminica a orbului” cum, în mod jignitor au apreciat unii opţiunea liber exprimată de cei 15 milioane de romani, ci o reacţie firească de respingere a violenţelor la care apelau atunci unele forţe interesate."

"Oamenii raţionali care participaseră la manifestările din Piaţa Universităţii dintr-un spirit de frondă faţă de FSN s-au retras a doua zi după alegerile din 20 mai", dar, scrie în continuare fostul şef al statului, "în Piaţă, a rămas un un grup „radical”, aşa-zişii „grevişti ai foamei”, încurajaţi şi întreţinuţi de anumite grupări şi forţe interesate în menţinerea unei stări de instabilitate."

Grupul s-a prezentat la o discuţie cu viceprimministrul Anton Vatasescu, în care au cerut crearea unui post liber de televiziune. "Ministerul de Interne a prezentat un Plan, aprobat de Primul Ministru, Petre Roman, pentru degajarea Pieţei în ziua de 13 iunie şi reluarea circulaţiei în acest loc central al Capitalei."

"Nu ne aşteptam la cele ce au urmat în ziua de 13 iunie."

Iliescu continuă să-şi amintească ziua de 13 iunie când "grupuri de rebeli, evident pregătiţi, au agresat cordoanele de poliţişti (care nu erau pregatite pentru o asemenea confruntare) şi au incendiat autobuzele acestora."

"Marian Munteanu a aparut (de ce ?!!!) in balconul Universitatii, adresându-se grupurilor din Piaţă « infierbantate » dupa « isprava » incendierii autobuzelor, oferindu-le o « informatie » falsa ! – ca grupuri de studenti ar fi arestate in cladirea Politiei Capitalei. "

"Au urmat scene de groaza ! Folosindu-se de disparitia politistilor, grupurile rebele au atacat si au devastat institutii publice ale statului – cladirea Politiei Capitalei, nou-creatului  SRI, au asediat cladirea Ministerului de Interne, iar alte grupuri s-au indreptat spre cladirea Televiziunii, pe care au devastat-o. Au incercat să pătrundă în Studiouri, însă lucrătorii TVR s-au baricadat, iar spre seara, conducerea Televiziunii, a decis intreruperea emisiei.", povesteşte Iliescu.

"Nimeni nu înţelegea ce se petrece şi care era motivaţia acestei răbufniri de ura, la  numai trei săptămâni de la Alegerile democratice, libere, din 20 mai 1990."

În aceste condiţii, continuă Iliescu, "am adresat  cetăţenilor Capitalei, vorbind despre gravitatea situaţiei create pentru soarta democraţiei câştigate şi  solicitandu-i să sprijine organele de ordine – pentru a curma aceste acte anarhice de vandalism şi de a intra în normalitate."

Fostul preşedinte scrie că propaganda antiguvernamentală din anii 90 este continuată şi astăzi de unii, care inventează poveşti "ridicole pentru a pretinde că puterea de atunci ar fi pus la cale aceste acte de violenţă"

Despre mineriadele din 14 şi 15 iunie

"S-a declanşat o adevarată campanie în jurul celor petrecute în zilele de 14 şi 15 iunie, după sosirea minerilor în Bucureşti (care ar fi fost chemaţi special de Iliescu sau de conducerea FSN – de ce ?!!! ca să înăbuşe opoziţia ! Avea nevoie oare de aşa ceva? Logica însă, nu are loc în asemenea campanie !)", scrie Ion Iliescu pe blogul său.

De asmenea, fostul şef al statului subliniază "ignorarea a doua falsuri evidente vehiculate pe aceasta temă" :

"1.Trebuie afirmat clar că nu minerii au introdus violenţa în viaţa politică de după decembrie 1989. Ei nu au fost prezenţi nici în cursul evenimentelor din ziua de 12 ianuarie, nici în 28 ianuarie (când s-a aruncat cu sticle incendiare în clădirea Guvernului) sau în ziua de 18 februarie (când a fost devastată cladirea Guvernului), nici la ciocnirile violente de natură etnică din martie de la Târgu-Mureş; nici la ocuparea Pieţei Universităţii şi nici la acţiunile violente din 13 iunie."

"2. Venirea minerilor în 14 iunie 1990 (alături de mulţi alţi cetăţeni din judeţe vecine Capitalei) a fost efectul şi nu cauza violenţelor declanşate în ziua de 13 iunie."

"Este clar că atât violenţele din 13 iunie cât şi cele săvârşite de mineri în 14 şi 15 iunie au adus grave prejudicii de imagine ţării", încheie Iliescu, adăugând că multe campanii referitoare la evenimentele de acum 20 de ani sunt neadevărate şi urmăresc doar scopuri politice, fiind iniţiate de cei care nu au fost satisfăcuţi de rezultatul alegerilor din 1990.