AUDIO Laszlo Borbely: “Putea să fie război civil la Târgu-Mureş!”

Laszlo Borbely prezenta filmul de la Târgu Mureş

Fundaţia ministrului Mediului a difuzat un film la 20 de ani de la evenimentele sângeroase din martie 1990 pentru a explica ce s-a întâmplat la Târgu-Mureş. Laszlo Borbely a acordat un interviu pentru ziarul "Adevărul", concluzionând că "am fost cu toţii victimele unor diversionişti profesionişti".

Citeşte despre prima şi a doua parte a documentarului

- Domnule Borbely, ce le răspundeţi celor care vă acuză în legătură cu provenienţa banilor pentru acest documentar?

- Au apărut în presă nişte aprecieri pe care le consider că nu au nicio legătură cu fondul problemei. Domnle, noi am pus pe masă un film documentar şi trebuia să facem demult acest lucru. A durat doi ani până când am adunat toate documentele, a fost o muncă titanică, o munca ştiinţifică. Dar oricine poate să conteste ce vrea, că aşa suntem noi, aici, în România.

- Cui se adresează filmul?

- Eu aş vrea ca toată lumea să se uite la filmul acesta. Probabil că unele ziare habar nu au ce e cu filmul ăsta. Eu am un sfat prietenesc pentru toti cei care acum spun tot soiul de lucruri şi aşa au făcut şi atunci în martie, să se uite la sfârşit. Cel mai important la documentar a fost sfârşitul, cu presa de atunci, care a manipulat în mod profesionist şi a dezinformat populaţia romaneasca. E clar.

- Cum aţi reuşit finanţarea acestui proiect?

- Înainte să se vadă filmul şi să comenteze pe marginea lui, presa s-a legat de nişte chestii din astea, că domnle, unii au dat bani pentru ca după 20 de ani să se facă iar tensiuni. Fundaţia noastră culturală are anual proiecte. Am primit bani de la Communitas, de-aici de la UDMR şi am primit şi bani din Ungaria, dar nu mulţi.

- De unde v-aţi documentat, de unde aţi adunat materialele?

- Echipa care s-a documentat a obţinut materiale şi informaţii de la MTV, Duna, TVR, de la radio... Am adunat toată presa, a fost o muncă imensă. Eu ştiu că filmul ăsta e lung, dar aşa trebuie să îl vezi, ca să încerci să întelegi, nu e neaparată nevoie să fie toată lumea de acord cu el. Nu trebuie să se supere nimeni. Eu am avut obligaţia morală să fac acest documentar, pentru că am fost acolo la Târgu-Mureş.

- Care este esenţa documentarului?

- Măcar după 20 de ani să avem curajul să spunem - şi nu are nicio legătură cu relaţiile interetnice - că o trupă de profesionişti, care a simţit că este în pericol pentru că a obţinut slujbe şi poziţii în PCR şi în cadrul organizaţiilor statului comunist, a organizat acest conflict într-un mod profesionist.

- Cu ce nu sunteti de acord din film?

- E puţin prea pesimist filmul, eu sunt un tip mai optimist. Dacă ne gândim acum, PUNR a dispărut, România Mare nu mai este în Parlament... Din acest punct de vedere, putea să fie puţin mai optimist dar aşa a zis Mholcsa: "Domne, dacă vorbim de martie şi de Târgu Mureş, putem să înşirăm fapte, dar nu e tema filmului".

- Aţi consultat istorici români pentru documentar?

- Abia azi am discutat în legătură cu filmul. Dar vrem să edităm şi o carte şi am discutat azi cu doi istorici maghiari din Târgu Mureş care au zis că vor propune o echipă mixtă de istorici romani şi maghiari.

- Cine credeţi că a fost în spatele evenimentelor din Târgu-Mureş?

- Aici nu este vorba nici despre maghiari şi nici despre români. E vorba de un scenariu profesionist la fel ca cel de la mineriade. Dacă ne cramponăm iar că, uite domnle, ungurii şi românii sunt de vină, atunci nu putem face niciun pas înainte. Acesta este şi mesajul filmului, dar toate acele fapte s-au prescris. Să spunem că am fost cu toţii victimele unei diversiuni profesioniste care putea să ducă la război civil, la o dictatură semimilitară în această zonă, iar România să fie izolată mulţi ani.

- De ce spuneţi că s-au prescris?

- Se poate discuta mult. Noi, UDMR, ne-am pus aceste întrebări, dar cei care erau de partea cealaltă a baricadei, au procedat bine? Nu se poate răspunde la întrebarea aceasta, atunci nu erau mijloacele de de comunicare şi de informare care sunt acum. Nici nu aveam cum să nu cădem pradă acelor evenimente.

- Credeţi că a fost şi o problemă de comunicare?

- Evident! Poate şi acum e loc de mai bine. Eu nu neg faptul că ceea ce n-am reuşit atunci, în avântul nostru dupa schimbările din decembrie 1989, este că noi ştiam ce dorim după 50 de ani de comunism, pentru că drepturile minorităţilor, în general, au fost cam oprimate, dar n-am avut ocazia să explicăm aceste lucruri. Pentru că toate doleanţele noastre au apărut în presa maghiară şi nu era o comunicare, inclusiv mediatică, între populaţia română şi maghiară, astfel încât românii să înţeleagă faptul că noi nu dorim dezlipirea Transilvaniei.

- Jurnalistul irlandez care a relatat despre cazul Cofariu a declarat că a primit imaginile de la comunitatea maghiară...

- A, păi nu, el a fost cel care a filmat, dar nu ştia dacă omul acela era maghiar sau român. Cum s-a interpretat este total altceva, probabil s-a crezut că este maghiar pentru că purta acea vestă verde. Dar nu asta contează, eu îl compătimesc pe Cofariu şi pe cei 300 de răniţi şi era normal ca după acel atac, maghiarii să riposteze. Dar s-a văzut clar că nimeni nu avea habar despre ce se intâmplă. Domnii Judea şi Screciu au fost, în opinia mea, unii dintre principalii vinovaţi morali. Evident, în mod voit, Judea a fost unul dintre principalii artizani, e clar. Şi au fost condamnaţi, nu vă supăraţi, numai ţigani maghiari. Nu se poate, uitaţi-vă, sunt 40 de condamnaţi, adică atunci când vezi că în 19 şi 20 martie erau oameni înarmaţi şi se putea vedea cine sunt, dar spui apoi că nu suntem siguri că ei au lovit.... Uitaţi-vă la la Cseresznyes Pal, el a dat aşa şi a primit 10 ani şi nu a fost cel care a dat la cap, sau ceva, a dat doar aşa....

- I-aţi invitat şi pe domnii Roman şi Iliescu să vadă acest film?

- Da, însă nu au putut să vină. O să le trimit un DVD să se uite.