FOTO „Domnu’Filipe”, pe uliţa „Moromeţilor” din Săelele

Secretarul general al PSD, Liviu Dragnea, l-a dus, ieri, în Teleorman, pe omologul său de la Partidul Socialiştilor Europeni, Philip Cordery, ca să vadă „realităţile satului românesc”.

Săelele. O comună mică şi sărăcuţă din Teleorman, la zece kilometri de Turnu-Măgurele. E linişte, vipie de amiază şi cam pustiu. Toată suflarea satului, cu mic cu mare, s-a adunat la Căminul Cultural, modernizat, în ciuda pereţilor scorojiţi, cu termopane şi cu aer condiţionat. Oamenii s-au înghesuit înăuntru, stau ciorchine şi pe la uşi. „E venit domnu’ Dragnea de la Bucureşti”, spune un bătrân cu papuci de plastic în picioare şi cu o pălărie soioasă. „Mai este cineva venit, da’ nu ştiu cum ii zice...Domnu’ Filipe, sau cam aşa ceva”, ne lămureşte omul, codindu-se. „Domnu’Filipe” nu este nimeni altul decât Philip Cordery, secretarul general al Partidului Socialiştilor Europeni, invitat de omolgul său de la PSD, Liviu Dragnea, în comuna sa natală. „O să facem şi un ştrand aici, nu piscină, aşa cum a scris presa, ci un ştrand”, se aud dinăuntru promisiunile lui Dragnea. „Să facem, maică, de ce să nu facem....”, se bucură o mamaie, cu colţul basmalei în dreptul gurii. Oamenii aplaudă, apoi dau să iasă: discursurile s-au încheiat.

Bărbaţii, cu tricouri în dungi şi pantaloni suflecaţi până la genunchi, se strâng într-o parte. Sărăcia se vede în hainele uzate şi în bicicletele rablagite, rezemate de un gard. Femeile, cele mai multe cu fuste negre şi basmale întunecate, sunt fascinate de spectacol. Orchestra satului, compusă doar din trompete şi o tobă, a început concertul. Câteva fete, îmbrăcate în ii şi cu fote brodate, s-au încins în horă. Toate sunt desculţe, dar joacă de mama focului. „Ia uite ce mândre sunt...”, zic femeile, trăgând cu coada ochiului la jurnaliştii veniţi de la Bucureşti.

Soarele arde, muzica răsună, fetele chiuie, oamenii se uită la horă cu braţele încrucişate la piept. Scena duce cu gândul la Moromeţii. „Nuieluşă, treci, mă încoa’”, cheamă un bărbat căţelul maroniu care se învârte, zvârlugă, printre picioarele oamenilor.

Brusc, muzica amuţeşte. Fetele se opresc, nedumerite. E momentul conferinţei de presă. „Da’ cine, dă maică, declaraţii?” întreabă o bătrână. Dragnea şi oaspetele său se aşează în faţa camerelor. Oamenii se adună în spatele lor. „Guvernul uită că în România ....”, îşi începe atacul secretarul general al PSD. „Fa, ia nu vă mai înghiontiţi, că-l dăm jos pe domnu Dragnea!”, zice tare o femeie. Soarele dogoreşte năprasnic. Oamenii transpiră şi se luptă cu muştele. „PSD are un obiectiv foarte clar....”, îşi continuă Dragnea, asudat, discursul. Începe apoi să vorbească Philip Cordery, dând de furcă translatoarei.  „Da ce zice, maică, ce zice?....Că nu-nţelesăi nimic....Zice de pensii?”, vor lămuriri cei mai din spate.

Baia în bazin şi baia de mulţime

La câţiva metri de conferinţa de presă improvizată, câţiva ţânci fac baie în bazinul fântânii arteziene. Aşezaţi pe băncile din jur, bătrânii satului îi privesc îngăduitor.

„Ce faceţi, oameni buni?” li se adresează Liviu Dragnea. Cu camerele de luat vederi în urma sa, a ieşit împreună cu oaspetele său la o baie de mulţime. Oamenii îşi spun, pe rând, ofurile: că sunt săraci, că li se taie pensiile, că o duc greu...”Da’ ce facem oameni buni cu Guvernul ăsta”, îi îmboldeşte social-democratul. „Păi ce să mai facem domnu’ Dragnea...că l-am votat pe Dumnezeu şi a ieşit dracu’. Depinde cine-a numărat”, răspunde unul dintre ţărani. Ceilalţi săteni dau, din cap, aprobator. „Domnu’ Dragnea, domnu’ Dragnea”, se repede o femeie cu ochelari. „Ce ne facem, că-l dădură afar’ pe veterinaru’ de fu angajat aicea, la cabinet... Şi-avem şi noi capre, domnu’ Dragnea, avem şi noi vaci, avem şi noi oi...Păi ce ne facem cu animalele?...Că dacă nu e veterinar, e ca şi cum  n-ar fi doctor pentru noi”. Secretarul general al PSD dă vina pe Prefectură. Ajutat de translatoare, omologul său de la PES intră şi el în vorbă cu ţăranii.

În cele din urmă, oaspeţii se urcă în limuzine şi pleacă. În urma lor rămâne aceeaşi comună sărăcuţă, aceeaşi linişte şi aceeaşi problemă nerezolvată a veterinarului...