Declararea cadourilor de catre demnitari - obicei strain, greu de tradus

150 de pagini in engleza pentru inspiratia Comisiei juridice din Senat

Vesti proaste pentru parlamentari: un studiu al Departamentului legislativ al Senatului arata ca in mai toate tarile democratice exista obligatia declararii cadourilor primite de catre demnitari, indiferent daca au sau nu legatura cu exercitarea mandatului. Studiul, de aproape 150 de pagini, a fost comandat de catre Comisia juridica din Senat, care se chinuie de cateva luni sa aprobe ordonanta de urgenta care-i obliga pe demnitarii romani sa declare cadourile de peste 300 de euro. Invocand tot felul de confuzii pe care le-ar produce ordonanta, senatorii-juristi s-au gandit sa se inspire din alte legislatii. Numai ca acest demers, al carui mobil ascuns este taraganarea adoptarii ordonantei, s-ar putea intoarce impotriva senatorilor care au criticat fatis actul normativ. Este vorba, in primul rand, de faptul ca legislatiile din cele 12 state cuprinse in studiu nu fac diferenta intre cadourile primite in timpul exercitarii mandatului si cele dobandite in afara functiei. Mai mult, patru tari - Franta, Spania, Cehia si Polonia - prevad declararea cadourilor, indiferent de valoarea acestora. Masuri prohibitive au Letonia si Malta, care interzic demnitarilor sa primeasca orice fel de cadouri. In Marea Britanie exista un registru special, accesibil publicului, in care sunt indosariate toate informatiile despre cadourile primite de demnitari, cu valoare mai mare de 125 de lire sterline (aproximativ 200 de euro). In Canada exista un Comisionar de Etica, la care sunt inregistrate bunurile de peste 250 de dolari (190 de dolari americani), obtinute intr-un interval de 12 luni. In Germania sunt declarate cadourile de peste 10.000 DM (5.000 de euro), iar in Irlanda cele de peste 500 de lire irlandeze (390 de euro). In SUA, detinatorii de functii publice declara toate cadourile incepand cu 49,99 dolari. Legislatia americana este cel mai bine prezentata in studiul realizat de expertii Senatului. In SUA exista chiar si o limita maxima pana la care se poate ridica valoarea unor cadouri: 250 de dolari anual. Studiul contine exemple despre conduita demnitarilor care sunt pusi in situatia de a primi cadouri. "Dl si dna Y ii invita pe senatorul C. si familia sa sa vina la Miami, cu avionul personal al lui Y, sa stea in casa de vacanta a lui Y si sa foloseasca iahtul acestuia pentru pescuit. Masa, cazarea si plimbarea cu iahtul nu vor intra sub incidenta Legii cadourilor, fiind considerate ca ospitalitate. Dar zborul catre Miami, ca substitut pentru transportul comercial, trebuie declarat, fiind supus limitei de 49,99$". "Proprietarul unei case de vacanta in Aspen ii ofera senatorului F. posibilitatea de a sta aici, ca un gest de curtoazie. Avand in vedere ca aceasta casa de vacanta este un imobil comercial, aceasta oferta nu poate fi tratata drept ospitalitate si intra in categoria limitarii cadourilor". Din pacate, toate aceste exemple, si altele din Franta si Canada, sunt prezentate in engleza si franceza, limbi necunoscute senatorilor, cu cateva exceptii. Pentru acestia, Departamentul legislativ a sintetizat cele 150 de pagini intr-una singura, cuprinzand cate o propozitie despre legislatia celor 12 tari.