Cine se bate să fie Doamna de Fier a PDL

Consiliera premierului Emil Boc, Andreea Paul Vass, va încerca să o detroneze pe şefa organizaţiei femeilor democrat-liberale, deputata Sulfina Barbu, la alegerile interne din 15 octombrie.

Profesia: economist
Vârsta: 33 de ani

Fosta consilieră a europarlamentarului PDL Theodor Stolojan, Andreea Paul Vass, ea însăşi candidată la alegerile pentru Parlamentul European din 2009, s-a remarcat atât prin punctele sale de vedere din domeniul economic, în calitate de sfătuitor al premierului, cât şi pentru susţinerea cauzei femeilor, pe care le consideră mai reprezentative decât bărbaţii în politică.

Ce v-a determinat să candidaţi la şefia femeilor din PDL?

Andreea Vass: Un raţionament firesc: a sosit timpul generaţiei mele. În societate, ca şi în politică. Iar Organizaţia de Femei din PDL (OFPDL) nu poate face excepţie. Ea trebuie întărită semnificativ şi cred că pot aduce prospeţimea de care ea are nevoie în acest moment. Desideratul meu principal este ca, în alegerile din 2012 şi după, organizaţia de femei să fie plusul care să facă diferenţa dintre PDL şi celelalte partide.

De ce sunteţi mai bună decât Sulfina Barbu?

Lumea este în mişcare, în continuă schimbare. Doamna Barbu a condus destul de bine până acum această organizaţie. A sosit timpul unei noi viziuni, al unui nou ritm. Nu obişnuiesc să fac comparaţii între mine şi alte persoane, oricare ar fi ele. Nimeni nu se poate compara cu altcineva, fără a aluneca în patima subiectivismului. Cred că fiecare în parte avem resorturi pozitive şi negative. Îmi place să cred că la mine predomină cele pozitive, pentru că în fiecare zi fac totul pentru a fi mai bună decât am fost ieri. Ascensiunea mea este o dovadă în acest sens. Pe de altă parte, cred că fiecare om politic îşi are un loc dat în istorie, este potrivit pentru un anume context cum se spune, omul potrivit la locul potrivit şi la momentul oportun. Iar acum a venit momentul generaţiei mele. Este timpul nostru şi cu respect şi înţelepciune, aşa cum spunea şi preşedintele Traian Băsescu, trebuie să primenim partidul cu generaţia momentului. Profilul şi experienţa doamnei Barbu sunt ideale pentru un portofoliu de primar, în opinia mea, nu în fruntea OFPDL, unde a dat tot ceea ce a avut mai bun şi pentru asta trebuie să-i mulţumim permanent.

Ce calităţi credeţi că aveţi în comun cu Margaret Thatcher, exemplul de lider dat de preşedintele Traian Băsescu?

Cei care se cred Napoleon au pavilioane speciale. Nu mi-am pierdut şi nici n-o să-mi pierd simţul proporţiei. Nu mă pot compara cu Margaret Thatcher. Cu uşurinţă mi se poate spune însă „Doamna de Fier", datorită numelui meu, Vass, care tocmai asta înseamnă. În trei puncte gândesc şi acţionez, totuşi, ca o „Doamnă de Fier".Primul, concepţia liberală despre rolul statului în economie - ambele suntem adepte ale statului minimal. În plus, amândouă am gândit măsuri de restructurare şi de austeritate într-o perioadă de criză, chiar cu riscul pierderii popularităţii, pentru că numai astfel poate fi însănătoşită economia. Al doilea, spiritul de muncă şi perseverenţa în ceea ce fac. Margaret Thatcher se spune că dormea numai patru ore pe noapte. Eu vin la muncă la primele ore ale dimineţii şi sunt destul de dese momentele când mă prinde miezul nopţii lucrând. Asta în timp ce mulţi politicieni îşi încep ziua de muncă la orele prânzului, asta dacă o încep. Al treilea, concepţia că rolul unui politician este să servescă interesele celor care i-au ales, fără ca asta să însemne populism. De altfel, esenţa noastră este respingerea totală a populismului.În plus, spre deosebire de „Doamna de Fier" a Marii Britanii, îmi propun să sprijin real colegele să urce în ierarhia politică şi să deschid larg uşile OFPDL către doamnele care au excelat profesional în diferite domenii. Din acest punct de vedere, Thatcher s-a comportat destul de „bărbătesc" - a avut extrem de puţine femei în cabinet.

Pe cine aţi da drept exemplu femeilor din PDL?

O politiciană care şi-a bazat ascensiunea în primul rând pe competenţă şi profesionalism este Christine Lagarde, directorul general al FMI. Cu orientare de centru-dreapta, a promovat natural şi legitim în fiecare etapă, a performat în fiecare funcţie pe care a deţinut-o, fie ca avocat, fie în repetate rânduri ca ministru, ajungând să fie numită de ziarul „Financial Times" în noiembrie 2009 drept cel mai bun ministru de finanţe din zona euro. Acum toate speranţele ţărilor aflate în dificultate stau în mandatul ei de director al Fondului. De altfel, cred în capacitatea femeilor de a relansa creşterea economică. Am mai spus-o şi o voi mai repeta: Femeile au resurse nebănuite! Totodată, femei puternice precum Angela Merkel sau Margaret Thatcher sunt şi trebuie să fie repere pentru orice om politic în devenire, fie că este femeie sau bărbat, care doreşte să învingă, nu doar să convingă. Nu pot să nu îmi amintesc de Emmeline Pankhurst şi Elena Negruzzi. Au luptat pentru dreptul femeilor. Prima în Anglia pentru dreptul la vot, a doua în România, pentru dreptul femeilor de a exercita orice profesie, în speţă profesia de avocat. Deşi au fost persecutate pentru cauza lor, au izbândit. Neagu Djuvara şi Corneliu Coposu sunt repere de corectitudine morală şi intelectuală în politica celorlalte partide politice, pe care le-am admirat mult întotdeauna. De altfel, parinţii mei sunt ambii născuţi în comuna Bobota, comuna lui Coposu.

Dar ca exemplu negativ?

Am învăţat să nu gândesc doar în alb şi negru şi nici să dau verdicte. In politică poţi deveni de multe ori exemplu negativ din motive care sunt independente de voinţa şi acţiunea ta. Nu pot cataloga o colegă sau un coleg din politică drept un exemplu negativ. Pot doar să îmi doresc să învăţ, atât eu, cât şi colegele mele, din greşelile altor politicieni, în aşa fel încât să reuşim să evităm să cădem în aceleaşi patimi. De pildă, în patima lucrului nefăcut bine, crezând că o funcţie dă valoare omului, în patima vorbelor multe şi fără esenţă, în patima politicianului masochist, mârlan sau în patima extremă a celor care îşi imaginează şi chiar propun transformarea României într-un stat proxenet, cum a făcut de curând domnul Mazăre.

Pe cine aţi alege din partid să vă susţină în campania pentru şefia organizaţiei?

Eu când vorbesc despre PDL, vorbesc despre o familie în care respectful şi prietenia sunt cele mai importante lianturi. Aşa că nu pot, în familie fiind, să aleg pe unii sau pe alţii. Îmi doresc să îi am în jurul meu pe toţi colegii mei, pe cei cu experienţă mai mare, pe cei mai tineri, pe cei de la organizaţia vârstei a treia, pe absolut toţi cei care cred în mine şi în valorile partidului nostrum şi, nu în ultimul rând, în victoria din alegerile din 2012. Pe toţi cei care cred în schimbarea în bine.

Ar putea ajunge o femeie din PDL să conducă Guvernul sau să candideze la Preşedinţie?

Categoric da. Şi aici o să vă destăinui un alt crez al meu. La ora actuală, organizaţiile de femei ale celorlalte partide politice sunt cvasi-anonime, dacă vă gândiţi la o membră a birourilor de conducere a organizaţiilor de femei. În afară de preşedinţi, nu veţi putea identifica o altă membră, în pofida efortului meu de a le promova în volumul transpartinic pe care l-am coordonat de curând: „Forţa politică a femeilor". Iar ceea ce îmi doresc eu este ca, după ce şi celelalte partide vor vedea că forţa care va fi adus victoria partidului nostru în alegerile din 2012 va fi tocmai organizaţia de femei, să înceapă să acorde o atenţie mai mare origanizaţiilor proprii. Sigur că asta va spori concurenţa pe scena politică, dar vă spun sincer că îmi doresc ca şi celelate partide să aprecieze şi să crediteze organizaţiile proprii de femei. Atunci, categoric, o femeie poate ajunge să conducă Guvernul sau chiar Preşedinţia. Şi aceasta, natural, pentru vremurile atât de încercate actuale, nu poate fi decât o femeie din PDL, o femeie a dreptei! Celelalte partide sunt profund reprimatoare în ceea ce priveşte ascensiunea doamnelor în politica de vârf. Nu uitaţi că aceasta a fost una din criticile majore aduse Guvernului Tăriceanu.

Cine este cel mai misogin personaj din politica românească?

Concurenţa este mult prea mare la acest capitol, iar titlul de „cel mai" este aprig disputat. Mă duc cu gândul la panseul prietenei mele Mihaela Miroiu, care a spus foarte cinstit că trăim într-o cultură profund misogină, practicată atât de bărbaţi, cât şi de femei! Asta cred că e premisa de la care trebuie să pornim şi asta e mentalitatea cu care trebuie să ne luptăm. Cred că personaje misogine sunt pretutindeni, atât doar că unele reuşesc să camufleze mai bine pornirile de acest gen şi altele -nu. Cred însă că femeile misogine sunt extrem de dăunătoare în efortul de mobilizare şi emancipare culturală.

Profesia: inginer geofizician
Vârsta:  44 de ani

Actuala şefă a femeilor democrat-liberale, Sulfina Barbu, a apărut în prim-planul politic odată cu nominalizarea sa la şefia Ministerului Mediului, funcţie pe care a ocupat-o timp de doi ani în Cabinetul Tăriceanu. Înainte de a ajunge ministru, Barbu a fost directoare la Direcţia de Protecţia Mediului din Primăria Capitalei.

Ce v-a rămas de demonstrat la şefia femeilor din PDL?

Sulfina Barbu: Eu acum nu mai candidez pentru a demonstra ceva. Am făcut-o în 2006, când am preluat organizaţia şi am demonstrat ce am avut de demonstrat. Am ajuns cea mai puternică organizaţie politică de femei din ţară. Vin alegerile în curând şi avem competiţie datorită faptului că funcţia de preşedinte a devenit, sub conducerea mea, o miză politică pentru care merită sa lupţi. La PSD şi la PNL, nu a existat competiţie în alegerile pentru organizaţia de femei şi asta spune multe despre nivelul la care sunt aceste organizaţii.

Am încheiat etapa de consolidare, acum este momentul viziunii politice pe termen lung. Simt bine potenţialul organizaţiei, ştiu bine care este proiectul în care trebuie să intrăm de acum încolo. Pentru PDL vine testul de maturitate politică, de strângere a legăturii cu electoratul de dreapta. Organizaţia de femei are un rol important să sprijine partidul în consolidarea doctrinară, prin promovarea valorilor de dreapta şi o poziţionare clară, tranşantă în spiritul acestor valori. Consolidarea doctrinară înseamnă şi strângerea relaţiilor cu PPE, printr-o relaţie funcţională, cu mai multe funcţii în organizaţia de femei a PPE, cu un schimb de experienţă intens, cu proiecte comune.
Organizaţia de femei este şi un think tank pentru partid. Avem suficientă expertiză pentru a genera politici publice acolo unde ştiu că femeile din partid au experienţă profesională, în educaţie, asistenţă socială, sănătate, mediu.

Cel mai important obiectiv pentru OFPDL este însă parteneriatul cu femeile de dreapta. Mă refer la femeile cu convingeri de dreapta, acel segment feminin care nu este şi nici nu vrea să fie dependent de stat, cu acele femei care vor ca statul să le ajute să se dezvolte singure. Aceste femei dinamice, informate, active, implicate pot deveni aliatul nostru pentru modernizarea statului. Rolul nostru ca organizaţie de femei este să aducem aceste femei aproape de PDL. Ştim cu toţii că, în România, reprezentarea politică a femeilor este încă slabă. Din acest punct de vedere, este evident că orice preşedinte de organizaţie de femei are de muncit pentru a creşte numărul de femei prezente în conducerea partidului, în structurile de conducere, în funcţii alese sau numite. Asta este misiunea de bază şi va mai rămâne pentru următorii ani.

De ce sunteţi mai bună decât Andreea Vass Paul?

Nu eu sunt challenger-ul în competiţia asta, deci nu eu trebuie să răspund la această întrebare. În plus, este încă devreme să ne rezumăm la cele două candidaturi. Cine spune că vor fi doar două candidaturi la OFPDL? Eu îmi doresc să avem competiţie şi m-aş bucura să avem şi o a treia moţiune. Sunt multe femei ambiţioase în partidul nostru şi mă aştept să apară şi a treia candidată pentru funcţia de preşedinte. Şi mai e ceva. Liderii politici se dovedesc, nu îşi pun singuri coroana pe cap. Când ai adevărate calităţi de lider, oamenii simt instinctiv, o spun şi te urmează. Dacă ajungi să te autoproclami într-un fel sau în altul, înseamnă că ceva lipseşte.
Întotdeauna alegerile într-un partid sunt despre lideri. Iar ca să poţi să fii lider într-o structură de partid, ai nevoie de rădăcini. Traian Băsescu este exemplul de lider cu rădăcini în partid, de jos până sus. Un implant artificial se ofileşte repede. Oricât pământ ai pune în jurul lui, ba arde soarele prea tare, ba mai bate vântul şi atunci se ofileşte pentru că nu are rădăcini.

Ce calităţi credeţi că aveţi în comun cu Margaret Thatcher, exemplul de lider dat de preşedintele Traian Băsescu?

Mesajul dat de preşedintele Traian Băsescu a deschis o dezbatere de care aveam nevoie. Nu este doar o dezbatere despre femei în politică, ci o dezbatere mai amplă despre lideri autentici de dreapta, într-un moment în care avem nevoie de mesaje şi dezbateri care să mobilizeze oamenii de dreapta din România. Cât despre referirea la „Doamna de Fier", cred că este nevoie de multă maturitate şi experienţă politică să te poţi gândi la o comparaţie cu Margaret Thatcher, un munte de experienţă politică. Ai picat proba eliminatorie, dacă te arunci într-o asemenea comparaţie, înainte să-ţi vină vremea.
Realismul politic rămâne o calitate de bază a unui lider. De sloganuri publicitare suntem sătui cu toţii. Partidul are nevoie în conducere de oameni care să muncească mai mult, într-o direcţie clară, care să ştie să fixeze obiective realiste şi să le şi atingă.

Pe cine aţi da drept exemplu femeilor din PDL?

Am multe exemple. Am 48 de preşedinte de organizaţii, cele judeţene, de sector şi diaspora, din organizaţia de femei, care merită să fie date drept exemplu. Plus câte alte şapte-opt femei în fiecare organizaţie. Femei care duc o muncă grea la nivel local. Şi care nu renunţă. Aici, la centru, lucrurile par mai frumoase, dar munca grea e la nivel local. Mi-ar fi uşor să dau câteva exemple de oameni politici pe care istoria i-a reţinut. Ştiu că asta face senzaţie. Dar politica adevarată înseamnă să ştii să-i apreciezi mai ales pe oamenii de lângă tine, nu doar pe cei pe care istoria i-a validat deja.

Dar ca exemplu negativ?

Impostura, populismul, demagogia. Adică Ponta, Antonescu, Voiculescu, Iliescu, Năstase. În România, în momentul de faţă, acesta este exemplul negativ. Politica nu se mai poate face ca în trecutul iliescian. Trebuie să ne uităm bine la ei şi să ne asumăm politica viitorului, nu să facem ce fac ei.

Pe cine admiraţi din politica românească, din afara PDL?

E simplu, Traian Băsescu. Momentele dificile prin care trecem din 2010 au arătat că avem un singur lider politic autentic, care face faţă unei situaţii de criză. Asta cred şi asta spun.

Pe cine aţi alege din partid să vă susţină în campania pentru şefia organizaţiei?

Sunt de 13 ani în partid şi mi-e greu să fac o asemenea alegere. Vă daţi seama că aş alege mulţi, foarte mulţi colegi.

Ar putea ajunge o femeie din PDL să conducă Guvernul sau să candideze la Preşedinţie?

Simplul fapt că această întrebare apare tot mai des este încă un semn că drumul s-a deschis. Este clar că, în România, doar PDL poate da o femeie în funcţii atât de importante. Da, văd femei din PDL şi premier, preşedinte de partid şi chiar preşedinte. Putem să avem o femeie şi comisar european din partea PDL. Nu spun că se va întâmpla mâine, dar suntem mult mai aproape decât îşi imaginează unii.

Cine este cel mai misogin personaj din politica românească?

Femeia. Ştiu că nu este plăcut, dar este adevărat. Puţine femei îşi asumă discursul privind egalitatea de şanse pentru a le face loc şi altor femei în politică. Puţine femei sprijină o colegă într-un proiect. Şi mai puţine femei promovează femei. Şi dacă ne gândim cât de puţine femei suntem în politică, aveţi imaginea completă despre „misoginismul" femeilor. Revenind la bărbaţi, misoginismul puternic s-a mutat la periferia politicii. Se vede asta din faptul ca misoginii sunt personaje precum Vadim sau Becali.